Închide

FOTO Pădurea Hoia și istoria unor picnicuri de proporții epice. De la Ziua Regelui, la 1 mai muncitoresc

IstorieSocialTop News by Catalin Suciu - apr. 27, 2018 1 1593

Că ne raportăm la zilele noastre sau la secolul trecut, Pădurea Hoia, de lângă Cluj, a reprezentat o oază verde numai bună pentru celebrări, ieșiri în natură, agrement și distracție.

În Hoia se iese de peste 100 de ani la diverse manifestări. Până să preia comuniștii puterea în România, în 1947, pe 10 mai se sărbătorea Ziua Regelui.  10 mai a fost ziua naţională a României din 1866.

Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăseşte castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în Bucureşti. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.

Hoia, 10 mai 1929, Ziua Regelui – arhiva MET, I. Gavrilă

În pădurea Hoia și Parcul Etnografic Ziua Regelui este celebrată de toată lumea. La fel ca și acum, clujenii se înghesuiau la sărbătoare. Iar potrivit unui raport de achiziție al restaurantului care funcționa la Muzeul Etnografic în anii 30, berea Ursus nu lipsea sub nici o formă, niciodată.

1 mai 1930, Hoia – arhiva MET, I. Gavrilă

După venirea comuniștilor la putere, ziua de 10 mai este ștearsă, practic, din calendar. Nu există, nu se face referire la ea. Iar 1 mai devine sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale.

.Muncitorii din fabrici și uzine îmbrăcați cu cele mai alese haine, pionierii și șoimii patriei erau obligați să participe la parade cu pancarte uriașe sau fotografii cu Nicolae și Elena Ceaușescu și să scandeze lozinci de susținere. De obicei, paradele erau organizate la București, iar în provincie începea programul de socializare „micul și berea”. Nu lipseau concertele de muzică populară în aer liber și toate zonele de agrement ale orașelor erau ocupate de populație dis de dimineața.

Pădurea Hoia, 1 mai 1986 – foto: Arhiva Minerva

Stăm de vorbă cu istoricul Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic din Cluj. El rememorează celebrele picnicuri populare din anii 80 și spune că: „pădurea Hoia era plină-plină, nu doar acea poiană unde exista scena, concerte, micii sau berea.  Familii întregi mergeau împreună, pe jos, în Hoia, prietenii de școală mergeau câte 10-15 deodată. Era foarte, dar foarte multă lume. Nu doar în Hoia, ci și în Făget, de exemplu. Și toți făceau foc și prăjeau slănină. Era foc peste tot, ceea ce este de neconceput astăzi, practic. Lumea sărbătorea pentru că în acea perioadă, neexistând multe în comerțul socialist, micul și berea erau apreciate. Și toată carnea de grătare și de mici era direcționată de conducere pentru această zi, pentru populație. Practic, așa se manipula, într-un fel. Berea Ursus nu lipsea niciodată de 1 mai”, spune Sălăgean.

Arhitectul clujean Dan Clinci, care a copilărit în cartierul Grigorescu, în apropierea Pădurii Hoia, spune că sărbătoarea câmpenească de 1 mai, din perioada socialistă, a rămas împământenită în comportamentul românilor până în ziua de azi. „Din păcate, mulți nu știu să aprecieze natura, spațiul verde și preferă să iasă o singură dată pe an, de 1 mai, la iarbă verde. Atunci deschid portbagajul la mașină, dau muzica cât se poate de tare, prăjesc un grătar și mulți nu-și strâng gunoiul. 1 mai de-atunci, din acea perioadă tristă pentru toți românii, s-a transmis, cumva, până în ziua de azi”, povestește Clinci.

Cum arăta coșul de picnic în socialism? „Cei mai urbanizați își aduceau șnițele, ouă fierte, legume, de obicei, poate brânză. Cei care încă proveneau din zonele rurale rulau slănina pe frigărui, apoi picurau uleiul pe-o pâine. Se făceau frigărui din alun, ciopleai și puneai slăninuța. În comerț găseai bere Ursus, berea se căuta cel mai mult. Și era o fază: mereu trebuia să ceri bere Ursus în sticla verde pentru că sticlele maro se foloseau și la pus uleiul. Așa că, mergeai și cereai întotdeauna o bere în sticlă verde pentru că, altfel, exista riscul să iei o bere cu ulei. La aceste ieșiri câmpenești berea se ținea la rece în căzi din aluminiu umplute cu gheață și apă”, adaugă Clinci.

„În comerț se găseau lucruri destule, majoritatea românești, până să înceapă raționalizarea în 78-79. Era Pepsi, de exemplu, în comerț. Era sucul Brifcor, Lămâița, așa, cu un oarecare gust de fanta. După ce-au început raționalizările a fost extrem de rău: zăhăr, unt, ulei, carne, nu mai găseai. Apoi, în 88-89 nu mai era nimic, nici curent,căldură, nimic. Era o glumă care circula la vremea respectivă că e așa de rău că dacă am avea de mâncare, am fi ca în război. Și din acest motiv eu nu-i înțeleg pe toți acești nostalgici care suspină după perioada socialistă.”

GALERIE FOTO Cartierul Mărăști din epoca socialistă. Cum au apărut în câțiva ani blocurile mamut în locul caselor

FOTO Clujul în iarna „Epocii de Aur”. Cum arăta orașul în prag de sărbători pe timpul lui „Moș Gerilă”

Imagini din Mănășturul pe care nu-l știai: cum au construit comuniștii podul Calvaria și cum arăta cartierul în anii ’80

FOTO Grigorescu, așa cum nu-l știai. Cum arăta cartierul clujean cu jumătate de secol în urmă

Când piața Avram Iancu era un parc imens, fără catedrală și teatru

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

Un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare