N-o știai așa: când piața Avram Iancu era un parc imens, fără catedrală și teatru
IstorieRecomandarea redacției by Actual de Cluj - aug. 16, 2015 11 46410
Nu e mai mult de un secol de când în actuala piață Avram Iancu nu exista nici piață, nici teatru, nici biserică – ci un imens parc, cu copaci deși și alei întortocheate.
Nu v-ați imagina că piața Avram Iancu, acum o mare de betoane cu un mic parc în spatele clădirii Teatrului, ar putea arăta așa – înainte ca aici să fie construite cele două clădiri ce acum sunt simboluri ale orașului – Teatrul Național și Catedrala Mitropolitană. Dar fotografiile de arhivă arată că aici clujenii se puteau bucura de un parc în toată regula.
Catedrala ortodoxă a fost construită între 1923 și 1933, dar intențiile sunt mai vechi: încă după unirea Ardealului cu restul României, în 1919, episcopul Nicolae Ivan cerea ajutor financiar epntru ridicarea construcției. Consiliul Dirigent al Transilvaniei a alocat în 1919 o sumă de două milioane de coroane austro-ungare iar, un an mai târziu, clădirea primea și terenul pe care să fie construită, din partea Primăriei Cluj-Napoca. Lucrările au început în 10 septembrie 1923 și s-au încheiat după zece ani.
Să mergem și mai mult în timp, la începutul secolului 20: clădirea Teatrului Național nu exista nici ea, aceasta a început să fie construită doar în 1904, pe locul fostei piețe de lemne a Clujului. Lucrările s-au încheiat după doar doi ani, în 1906 (în fotografie poate fi observată clădirea Teatrului Național în 1907). Prima reprezentație în limba română avea loc în același an în care Nicolae Ivan cerea banii pentru construcția catedralei ortodoxe de peste drum, în 1 decembrie 1919.
Istoria pieței Avram Iancu datează de și mai multă vreme: de fapt primele ocurențe sunt la mijlocul anilor 1700, când pe terenul unde acum e clădirea Teatrului Național un ofițer, Trencseni Ferenc, amenaja un teren de instrucție pentru soldați. În secolul XIX aici a fost amenajată piața de lemne a orașului, dar și o piață de animale, un depozit de lemne și cărbune. Ulterior aici au fost construite clădirile care adăpostesc acum Direcția Finanțelor Publice, Palatul de Justiție ori Divizia 4 Infanterie.
Să mai spunem, în final, că pentru o vreme piața Avram Iancu s-a numit „Adolf Hitler”.
Îți recomandăm și:
Puteam fi fara biserica odioasa , parcul si teatrul erau utile si suficiente.
Tudor, e trist că oameni ca tine imprăștie ură pe rețele.
Ar fi fost și mai cool să nu fie deloc români, ba chiar să rămână orașul in Ungaria, nu?
Catedrala a fost prima alegere a românilor care 1000 de ani nu au avut voie să isi facă bisericii de piatră in tolerantul regat maghiar edificat pe apartheidul Unio Trio Nationum. Pentru că ai mentalitatea asta să nu cresi că ești mângâiat pe creștet de străini. Din contra, ești scuipat in cap in stil austriac, cam asta e efectul urii de sine, a unui om care isi urăște părinții, bunicii, străbunicii și credința care a ținut poporul legat și aproape de Dumnezeu in epoci negre ale istoriei noastre cand altii doreau ca tu să nu mai apuci să exiști…
In plus Catedrala e o bijuterie neobizantină in stil românesc și doar ura viscerală te face să ignori că ea imbogățește patrimoniul orașului și că fără ea ar fi fost mai sărac… Desigur, iti plac pădurile, insă nu ai luptat cu Schveighofer și cele 30 de firme austrogermane care iti rad pădurile in timp ce tu iti scuipi poporul.
de aia ești tratat ca cetățean european de mâna a doua. Un european adevărat se respectă de sine și poporul său, nu gândește ca un papuaș fascinat de estetica Lidl 🙂
E o placere sa citesti comentariile civilizate la aceasta tema.
Din punctul meu de vedere fotogtafia este trucata destul de bine.In partea dreapta fundal nu se vede Bastionul.
Primul teatru orășenesc (de limbă maghiară) din Cluj datează din 1821, fiind așezat pe locul actualei clădiri denumite „Casa Universitarilor” (str. M. Kogălniceanu). La începutul secolului al XX-lea s-a proiectat ridicarea unei noi clădiri care să adăpostească această instituție, vechea clădire fiind necorespunzătoare. În 1904 a început construcția noii clădiri în actuala Piața Ștefan cel Mare, pe locul fostei piețe de lemne a orașului. Lucrările, finalizate în 1906, au fost executate de celebra firmă constructoare de teatre Helmer și Fellner.[1] Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906 cu o reprezentație a Teatrului Maghiar, al cărui director era Jenő Janovics. Construit în stil baroc-rococo, edificiul are o capacitate de 1000 de locuri și trei rânduri de logie.
La îndemnul lui Tiberiu Brediceanu, clădirea a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent Român la data de 14 mai 1919, când a fost preluată de Onisifor Ghibu. La acea vreme Onisifor Ghibu ocupa funcția de secretar general pentru resortul Instrucțiunii și Artelor din cadrul Consiliului Dirigent Român. În același timp, Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central și râul Someș, în care funcționează și în prezent.
Prima reprezentație în limba română în clădirea Teatrului Național din Cluj a avut loc la 14 mai 1919,[2] iar primul spectacol al companiei de limba română din Cluj a avut loc 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire.
Clădirea adăpostește atât compania Teatrului Național, cât și Opera Română. În 1990, în nișele de pe fațada clădirii au fost amplasate statuile „Thalia” și „Eutherpe”, opere ale sculptorului Vasile Rus-Batin.[3]
Primul teatru orășenesc (de limbă maghiară) din Cluj datează din 1821, fiind așezat pe locul actualei clădiri denumite „Casa Universitarilor” (str. M. Kogălniceanu). La începutul secolului al XX-lea s-a proiectat ridicarea unei noi clădiri care să adăpostească această instituție, vechea clădire fiind necorespunzătoare. În 1904 a început construcția noii clădiri în actuala Piața Ștefan cel Mare, pe locul fostei piețe de lemne a orașului. Lucrările, finalizate în 1906, au fost executate de celebra firmă constructoare de teatre Helmer și Fellner.[1] Clădirea fost inaugurată în ziua de 8 septembrie 1906 cu o reprezentație a Teatrului Maghiar, al cărui director era Jenő Janovics. Construit în stil baroc-rococo, edificiul are o capacitate de 1000 de locuri și trei rânduri de logie.
La îndemnul lui Tiberiu Brediceanu, clădirea a trecut în patrimoniul Consiliului Dirigent Român la data de 14 mai 1919, când a fost preluată de Onisifor Ghibu. La acea vreme Onisifor Ghibu ocupa funcția de secretar general pentru resortul Instrucțiunii și Artelor din cadrul Consiliului Dirigent Român. În același timp, Teatrul Maghiar a fost mutat în clădirea de pe strada Emil Isac, aproape de Parcul Central și râul Someș, în care funcționează și în prezent.
Prima reprezentație în limba română în clădirea Teatrului Național din Cluj a avut loc la 14 mai 1919,[2] iar primul spectacol al companiei de limba română din Cluj a avut loc 1 decembrie 1919, marcând un an de la Marea Unire.
Clădirea adăpostește atât compania Teatrului Național, cât și Opera Română. În 1990, în nișele de pe fațada clădirii au fost amplasate statuile „Thalia” și „Eutherpe”, opere ale sculptorului Vasile Rus-Batin.[3]
Pt domnul care zice ca e trucată poza: uită-te mai bine, poate il vezi ( bastionul)
Avram Iancu e un fel de Adolf Hitler al romanilor. Piata Avram Iancu a fost si este numit dupa un criminal. Amandoi au comis genocid impotriva anumitor etnii, Hitler a exterminat evreii, Avram Iancu a exterminat ungurii din zona apusenilor.
Ai mintea scurta după cum văd.
dada:
Avram Iancu a mobilizat armata după ce Kossuth a interzis natiunea română, a declarat că toti românii sunt unguri și a adus armata condusă de mecenarul Josef Bem să ucidă românii care nu se supun.
Efectul „revoluției” maghiare a fost uciderea a circa 40.000 de români. Unguri au murit circa 10.000
Curat murdar. Ioropenism! Loberalism! Progries!
Nu îți e rușine sa vb așa de Avram Iancu?