Închide

Istoria celui mai ridicol monument al Clujului – și de ce clujenii habar nu au ce semnifică

IstorieRecomandarea redacțieiTop News by Mihai Prodan - oct. 07, 2014 5 5332

Câți dintre clujenii opriți la o cafea în piața Muzeului sau în trecere prin zonă remarcă masivul dar discretul obelisc din centrul pieței? Foarte puțini – iar dintre aceștia și mai puțini vor ști ce simbolizează de fapt acest monument. Actualdecluj.ro vă prezintă istoria sa și vă arată de ce acest monument e cel mai ridicol pe care l-a avut vreodată Clujul.

Obeliscul Carolina străjuiește cea mai veche piață a orașului, piața Muzeului, reamenajată în 2005 și printre finaliste în 2010 la un prestigios concurs european de arhitectură. Mutat în centrul acestei piețe, acum obeliscul e înconjurat pe toate cele patru părți ale sale de terase și mese, iar seara, dacă e liniște, puteți auzi un artist stradal la colțul pietonalei, care cântă la vioară. Traficul pietonal în piață e unul intens: sunt zeci de mese la terase iar când timpul e frumos toate sunt pline. Puțini dintre trecători sau dintre cei care zăbovesc la o cafea își ridică privirea ca să admire basoreliefurile de pe obelisc – și chiar și mai puțini înțeleg semnificația lor.

Obeliscul are aproape 200 de ani vechime și e primul monument laic al orașului. Cum fiecare monument marchează o personalitate sau un eveniment, sau ambele, și obeliscul Carolina a fost ridicat pentru a marca … vizita împăratului Imperiului Austriac în oraș. Puțin a stat împăratul Francisc I împreună cu soția sa Carolina Augusta în oraș, în turneul acestora prin imperiu, dar aceștia, în special împărăteasa, și-au lăsat o puternică amprentă asupra locuitorilor, care au ridicat un monument care să le amintească de vizita înalților demnitari.

Vizita a avut loc în 1817 – peste trei ani vor fi două secole de la acestă vizită – într-un turneu mai amplu repurtat de împăratul Francisc I și de împărăteasa austriacă Carolina Augusta, pentru a întări loialitatea supușilor lor după Războaiele Napoleoniene ce au secat vistieria imperiului și au pricinuit foamete în provincii. Turneul a inclus, înainte să ajungă la Cluj, și cetățile Bistrița și Dej.


Ajuns la Cluj împăratul a luat parte la Zilele Sfântului Ștefan în 20 august, a prezidat ședința Dietei și a vizitat spitalul orășenesc.
Un an mai târziu a venit și decizia de construire a obeliscului  la inițiativa judelui primar Samuel Pall, iar în 1819 a început strângerea de fonduri, ce urma să se încheie însă după mulți ani. Monumentul a fost dezvelit în 4 octombrie 1831, în actuala piață a Unirii, fosta Piață Mare, și mutat în 1898 pentru a face loc ansamblului statuar Matei Corvin, în Piața Mică sau Piața Carolina Augusta, așa cum era atunci cunoscută actuala piață a Muzeului.

Obeliscul are zece metri înălțime; pe o latură a acestuia e marcată stema orașului, două sunt basoreliefuri care reprezintă aspecte din vizita celor doi demnitari, iar a patra e o inscripție în latină care evocă această vizită. Cât despre cele două basoreliefuri, acestea reprezintă intrarea celor doi împărați pe Poarta Străzii din Mijloc în oraș, respectiv vizita la spitalul orășenesc, unde împărăteasa Carolina  dă bani unei cerșetoare aflate la intrare.

La 200 de ani distanță de aceste evenimente, într-o seară de toamnă, cu vreo 15 persoane în piață, reporterul actualdecluj.ro a întrebat tineri și vârstnici, localnici și trecători prin oraș, despre semnificația monumentului. Am întâlnit un tânăr aflat doar câteva zile la Cluj, tinere studente, dar și o doamnă născută în Cluj în 1940. Absolut nimeni nu a știut răspunsul – nici măcar pe aproape. Notăm că o persoană știa denumirea monumentului – obeliscul Carolina – și o alta știa că acesta fusese mutat din piața actuală a Unirii – dar nimeni nu a știut însemnătatea monumentului. Ba dimpotrivă, dintre răspunsurile siderante am notat că acesta a fost ridicat în onoarea „Carolinei, fondatoarea Clujului” (tânăra a fost indusă în eroare de numele citibil de pe monument și de faptul că inscripția e în latină) sau că unul dintre basoreliefuri reprezintă o „scenă de război” (în realitate e vorba de întâmpinarea cuplului împărătesc în cetatea Clujului).

Andreea și Raluca locuiesc de 7 ani în Cluj. Le-am găsit pe o bancă, cu fața la obelisc, și le-am întrebat despre monument. „Am trecut de multe ori pe aici dar nu m-am întrebat niciodată ce reprezintă”, spun ele. Eric (29 ani) e în Cluj de jumătate de viață, de 15 ani, și spune că niciodată nu s-a întrebat ce reprezintă monumentul – dar notăm că, deși nu-i știa numele și însemnătatea, Eric știa că monumentul a fost mutat din piața centrală a orașului pentru a-i face loc ansamblului statuar al lui Matei Corvin. Doamna Sofia s-a născut la Cluj în 1940, „am fost și în exil la Sibiu”. Am găsit-o în piața Muzeului pe o bancă și am întrebat-o dacă știe ce simbolizează monumentul din centrul pieței. „Nu prea știu, decât că e vechi”, spune ea.

La începutul acestui material de presă am făcut o remarcă ce va fi deranjat mulți utilizatori – aceea că monumentul e cel mai ridicol pe care l-a avut vreodată Clujul. De ce?

Cuplul împărătesc nu a vizitat în mod special Clujul, ci a stat doar câteva zile, la fel ca la Dej ori Bistrița, precum și în alte orașe, dar numai locuitorii acestuia au găsit de cuviință să marcheze evenimentul prin ridicarea unui monument, deloc ieftin. În plus, în 200 de ani de la această vizită orașul a fost vizitat de mulți alți șefi de state, fără niciun fel de astfel de manifestări de recunoștință. Având în vedere că la acel moment Clujul făcea parte din imperiul Austriac și apoi Austro-Ungar, guvernat de la Viena și de la Budapesta, echivalentul ar fi acum o vizită a președintelui Traian Băsescu – or, cum ar fi ca în oraș să troneze un monument care să îi marcheze vizita, în 10 februarie 2014?

Ironia semnificației acestui monument a fost sesizată de un jurnalist american pornit în peregrinaj la granița imperiului Austro-Ungar, în Transilvania. Ajuns în Cluj, reporterul a găsit de cuviință să comenteze și situația obeliscului, aflat atunci în Piața Mare. Reporterul american nota în 1884, în New York Times: Arhitectul Kolozsvar-ului trebuie că s-a inspirat din reţeta irlandezului de a face un tun: «Ia o gaură şi pune fier în jurul ei», oraşul fiind construit în jurul unei vaste pieţe patrulatere, suficient de mare pentru trecerea în revistă a unui regiment întreg, în centrul căreia o coloană de piatră cu o lungă inscripţie în latină comemorează uluitorul fapt că, odată, Împăratul şi Împărăteasa au onorat locul prin aceea că au venit aici, iar apoi au plecat”.

În plus, semnalăm că orașul a fost vizitat pasager și de alți demnitari, între care probabil cel mai notabil e cancelarul Germaniei Angela Merkel, dar și de toți președinții – Traian Băsescu, de Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Nicolae Ceaușescu și alții înaintea lor.

Istoricul Tudor Sălăgean pune monumentul de la Cluj în context istoric: „Obeliscurile moderne și-au făcut apariția în spațiile publice ale orașelor europene în secolul al XVIII-lea, cunoscând o răspândire mai mare în secolul al XIX-lea și în primele decenii ale secolului al XX-lea. În general, monumentele de acest tip aveau rolul de a comemora evenimente militare (victorii, insurecții etc.), personalități defuncte, dar și evenimente importante din viața familiilor domnitoare (încoronări, căsătorii). Există, de asemenea, obeliscuri care marchează momente importante din istoria constituțional-legislativă, așa cum este Obeliscul cu lei, ridicat în parcul Copou din Iași în 1834 (monumentul marchează promulgarea Regulamentului Organic, posibil cu accepțiunea marilor puteri din acea vreme, imperiile rus și turc-n.red) „. Astfel, spune Sălăgean, obeliscul de la Cluj „nu constituie, din acest punct de vedere, o excepție de la normele epocii”.

Istoricul punctează 2 idei importante și arată că obeliscul de la Cluj are un corespondent taman în Helsinki:

  • Vizitele împăraților nu erau prea frecvente în Transilvania acelor vremuri. Dintre împărații de după integrarea Transilvaniei în Imperiu (1699), doar Iosif al II-lea mai trecuse pe la Cluj, în 1773. Și acea vizită a fost comemorată printr-o placă memorială, amplasată pe fațada parohiei romano-catolice din Piața Unirii, care poate fi văzută și astăzi. Francisc I a venit în Transilvania după 44 ani, și aici a putut constata că vizita înaintașului său nu fusese uitată. Împăratul Iosif a fost amintit chiar de la Năsăud, primul oraș transilvănean vizitat de Francisc I, în cântecele de bun-venit ale românilor de acolo.

 

  • Exista, și pe atunci, o concurență între orașele transilvănene pentru întâietate în cadrul provinciei, iar ridicarea unui monument în cinstea vizitei împăratului putea fi un element de diferențiere.
  • Un monument care prezintă numeroase asemănări cu cel de la Cluj a fost ridicat la Helsinki, în 1835, în onoarea vizitei țarului Nicolae I și a împărătesei Alexandra din 1833. Și acest monument este un obelisc, încoronat cu simbolul heraldic al familiei Romanovilor. Dedicația înscrisă pe obelisc, în limbile latină și finlandeză, este însă adresată doar împărătesei: „Împărătesei Alexandra, cu ocazia primei sale vizite în capitala Finlandei, 29 mai – 10 iunie 1833.” La fel obeliscul de la Cluj este numit „Carolina”, după numele împărătesei, și obeliscul de la Helsinki este numit „piatra împărătesei”. Acesta este cel mai vechi monument public din Helsinki. La Cluj, obeliscul este doar primul monument public laic al orașului – pentru că primul monument public, Statuia Sf. Maria Protectoarea, ridicat însă de la mijlocul secolului al XVIII-lea, avea un caracter religios. Diferența majoră dintre cele două monumente este dată de faptul că obeliscul de la Helsinki a fost amplasat în port, în locul în care cuplul imperial a pus piciorul pe pământul Finlandei. Obeliscul clujean a fost amplasat, în schimb, exact în poziția simbolică în care trebuie amplasat un monument din această categorie: în piața centrală a orașului, în locul în care se intersectează căile de comunicație cele mai importante. Aceasta este, dealtfel, funcția simbolică a obeliscurilor: de a marca un axis mundi, un punct central, investit cu o forță simbolică ordonatoare.
author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Cursuri de specializare la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.

5 comentarii

  1. Mi se pare un articol stupid. Pe bune. De ce e ridicol?
    Cel care a scris articolul habar nu are de „critical thinking”. Erori multiple de logica si argumentatie.

  2. […] ”Ia o gaură și pune fier în jurul ei”- acesta pare să fi fost nu doar proverbul irlandez citat de ziaristul care a ajuns în secolul XIX la Cluj și a văzut Clujul acelei vremi – ”Arhitectul Kolozsvar-ului trebuie că s-a inspirat din reţeta irlandezului de a face un tun: «Ia o gaură şi pune fier în jurul ei», oraşul fiind construit în jurul unei vaste pieţe patrulatere”. Ci și proverbul care pare să se regăsească în ciudata situație a unei străzi din Cluj-Napoca ce a fost acoperită parțial cu un bloc: se ia o stradă și se construiește un bloc în jurul ei. […]

Scrie un comentariu