Istoria celui mai mare spațiu expozițional din jumătatea de nord a României, în ”groapa” din Cluj: cum a apărut Expo Transilvania ca răspuns la un festival al lalelelor

ActualitateIstorie by Mihai Prodan - apr. 13, 2026 0 171

Expo Transilvania, căci despre acesta e vorba, a fost construit în ”groapa” din cartierul clujean Mărăști și este cel mai mare spațiu expozițional din țară după Romexpo în București. Nu multă lume știe, însă, că totul a pornit de la o competiție cu un festival al lalelelor, care există și acum.

Povestea complexului Expo Transilvania din Cluj-Napoca începe, surprinzător poate, cu o rivalitate horticolă. În anii ’70 ai secolului trecut, municipiul Cluj – orașul încă nu primise adăugirea Napoca -, prin Administrația Parcurilor și Străzilor, simțea presiunea Piteștiului, care dăduse amploare propriului Festival al Lalelelor și atrăsese atenția țării. Din acest impuls competițional s-a născut ideea unui cadru permanent dedicat manifestărilor horticole la Cluj, consemnată în volumul ”Cluj-Napoca în proiecte. 50 de ani” de către arhitecții Aurelian Buzuloiu, proiectantul ansamblului expozițional, și Vasile Mitrea, cel care a proiectat parcul care ar fi trebuit să înglobeze complexul.

Urbanistul Vasile Mitrea, unul dintre cei mai importanți arhitecți ai orașului, autorul cartierelor Gheorgheni și Grigorescu, spune că locul ales – terenul de la nord de strada Aurel Vlaicu, cuprins între intersecția cu strada Siretului și pasajul rutier peste calea ferată, delimitat spre nord de strada Dâmboviței și de o incintă gospodărească a armatei – era în proporție de 70% liber, aparținea Primăriei și beneficia de un avantaj topografic rar: o diferență de nivel de aproximativ 7-8 metri față de strada Aurel Vlaicu, care oferea suprafața de expunere, cum notează Mitrea, „ca în palmă”.

Singurul element construit existent era pavilionul modular pentru expoziții, conceput de profesorul universitar Mircea Mihăilescu în 1971, același inginer de structuri cu care Buzuloiu va colabora mai târziu la pavilionul propriu-zis și pe care îl evocă drept „personalitate marcantă în domeniul culturii profesionale, culturale și civice din cadrul Universității Tehnice Cluj”.

Proiectul se grefa pe forma alungită a terenului, de circa 800 de metri, cu o lățime care se îngusta pe alocuri la 70 de metri.

Mitrea spune că la est, piesa centrală era rozariumul, o expunere a speciilor de trandafiri alcătuită din opt sectoare de cerc dispuse în amfiteatru din taluzuri de pământ, cu înălțimi diferite și pereți laterali din piatră nefasonată, articulat în jurul unei zone numite „lumea apelor”, cu două bazine, un curs în trepte cu mici cascade și un mare bazin cu jocuri de apă. La vest, contraponderea o dădea un bazin cu o lucrare de artă de for public. Între cei doi poli, parcursul era jalonat de parterele florale, „cabinetele verzi” și stâncăria, iar o alee paralelă cu strada Aurel Vlaicu ghida vizitatorul printr-o înșiruire de unsprezece planuri înclinate alternativ, cu scenarii cromatice gândite pe anotimpuri.

Organizarea pe sectoare dezvăluia o gândire urbanistică integrată. Sectorul de primire prevedea parcaje la sol și subterane disimulate sub taluzuri înierbate, spații de alimentație publică și grupuri sanitare mascate în rambleul înierbat al străzii, invizibile din exterior. Pavilionul de expoziție acoperită era flancat de platforme cu gradene. Zona era conectată cu ansamblul rezidențial de la sud printr-o subtraversare a rambleului și cu Parcul Est aflat la 600 de metri, urmând să facă parte dintr-un subsistem de agrement mai amplu împreună cu Băile Someșeni, zona Beiușului și Baza de canotaj. Taluzul spre strada Aurel Vlaicu, cu înălțimi variind între 6 și 10 metri, servea simultan ca spațiu pentru anexe, ca fundal vizual și ca barieră față de traficul auto.

Pavilionul central, piesă de rezistență a întregului ansamblu, este un ansamblu de 16 module realizate din elemente prefabricate, pânze subțiri din beton armat susținute de stâlpi metalici ramificați. Dispunerea modulelor la 45 de grade față de artera Aurel Vlaicu, cu pietonalul interior ca axă principală de compoziție, a dat clădirii o dinamică spațială distinctă, preluată și interpretată pornind de la studiul de sistematizare inițial. Trotuarul de nord al străzii Aurel Vlaicu era prevăzut pe toată lungimea cu alveole orientate spre parcul expozițional, dotate cu mobilier urban pentru odihnă și vedere spre platoul Expo de la înălțimea coroanei taluzului. Buzuloiu regretă explicit că „în febra grabei, ideea realizării unui acces pietonal amplu și generos a fost abandonată, înlocuindu-se cu o scară exterioară ce oferea aceleași servicii, dar la nivelul unei imagini de o banală mediocritate”.

În imaginea de mai jos complexul în 1984 – sursa volumul ”Cluj-Napoca în proiecte. 50 de ani”

Inaugurată în 1970, Expo Transilvania a ajuns să fie cel mai important centru expozițional din centrul și nord-vestul României, cu un portofoliu de peste 30 de evenimente anuale și peste 250.000 de vizitatori din întreaga țară și din străinătate, reunind companii din Germania, Italia, Austria, Elveția, Ungaria, Polonia, Franța, Marea Britanie și Olanda. Buzuloiu recunoaște această reușită, notând că amplasamentul „a devenit cel mai important centru de prezentare din nord-vestul României”.

După Revoluție zona s-a degradat și a fost afectată progresiv de un teren de antrenament auto pentru viitorii șoferi, de construcții fără destinație anume, iar după 1990 și-a făcut apariția o biserică din lemn și ulterior o alta de zidărie. Amplasamentul a intrat și în vizorul investitorilor. În 1996, o hotărâre a Consiliului Local aproba întocmirea unui Plan Urbanistic de Detaliu care prevedea refuncționalizarea și extinderea pavilionului expozițional, mutarea Autogării Est și construirea unui complex de congrese. La sfârșitul aceluiași an, Camera de Comerț, Industrie și Agricultură a lansat o consultare agreând firma Inter Proiect. Au urmat propuneri pentru un mall, un complex rezidențial cu clădiri înalte, iar în final o înțelegere prin care Primăria a concesionat cinci hectare societății Nervia pentru un proiect imobiliar ce includea un hotel cu 200 de camere și doar 5.000 de metri pătrați de spații expoziționale. Buzuloiu adaugă sarcastic că hotelul era planificat într-un moment în care municipiul ocupa sub 40% din capacitatea sa de cazare existentă.

Verdictul celor doi este formulat fără menajamente: „În lipsa unei gândiri de ansamblu și cu bătaie lungă, s-a pierdut un valoros spațiu multifuncțional, se va elimina vegetația din capătul estic, născută în anii ’70, și odată cu ea va dispărea încă o componentă a subsistemului de agrement numărul V”, spune Mitrea. Ei notează că tocmai fostele hale industriale din față, precum cele ale Întreprinderii de Reparații Auto, ar fi putut prelua funcțiile de care zona fusese deposedată, dacă ar fi existat voința necesară.

Primăria Cluj-Napoca a semnat în august 2021 un contract de proiectare pentru regenerarea zonei, un proiect care vizează 17 hectare și include modernizarea parcului Aurel Vlaicu, amenajarea după conceptul walkable and smart city și construirea unui parking cu minimum 350 de locuri. Dezbaterile publice care au urmat au readus în discuție și soarta pavilionului propriu-zis. Proiectanții implicați au propus păstrarea zonei ca parc expozițional și cultural, în timp ce reprezentanți ai administrației au apreciat că proprietarii complexului trebuie să investească în modernizarea sa.

Buzuloiu încheie: „Actuala platformă păstrează încă posibilitatea ivirii momentului în care condițiile enumerate s-ar îndeplini, pe care orașul nostru le merită și de care are nevoie”.

Citește și:

Cum se va transforma „groapa” din Mărăști. Ce reproșează clujenii proiectanților care au prezentat public conceptul de amenajare a zonei Expo Transilvania/parc Aurel Vlaicu

Festivalul Lalelelor din Pitești există și acum: redenumit Simfonia Lalelelor, anul viitor bifează ediția 50. Prima ediție a avut loc pe 6 mai 1978, cu 20 de standuri realizate de cercetători și academicieni, și a atras mii de vizitatori. Festivalul se desfășoară în fiecare an în weekendul Floriilor, în Parcul Lunca Argeșului, și combină expoziții florale cu concerte simfonice, parade și ateliere.

Nici un comentariu