FOTO Grigorescu, așa cum nu-l știai. Cum arăta cartierul clujean cu jumătate de secol în urmă
IstorieRecomandarea redacției by Actual de Cluj - mai 04, 2016 0 18258
Considerat astăzi un cartier al vârstnicilor, Grigorescu și-a trăit perioada de glorie în anii 60-70, când abunda de vegetație, spații verzi (multe au dispărut între timp) și locuri de recreație.
Cum a apărut acest cartier? Cum arăta la începuturile sale? Actualdecluj.ro vă prezintă povestea istorisită de un arhitect clujean, Dan Clinci, care și-a petrecut mare parte a copilăriei aici.
În Grigorescu, de la podul Napoca era dezvoltată o zona rezidențială de mare lux, aici fiind concentrate imobile ample cu grădini și parcuri. Se mai păstrează cateva de-a lungul străzii Octavian Goga și două-trei printre blocurile de pe Donath. Sfârșitul deceniului 6 al secolului XX este marcat de începerea intensivă a reconstruirii socialiste. După primul deceniu postbelic în care toate resursele se îndreptau spre URSS ca și compensații de război, în anii ’50 se începe construirea locuințelor pentru clasa muncitoare. Ne aflăm într-o perioadă în care în intreaga lume urbanismul cartezian, locuința minimală și conceptul cartierului dormitor dezvoltate pe baza preceptelor arhitectului Le Corbusier, sunt deja aplicate pe scară largă și bine argumentate.
„În Grigorescu construcțiile debutează cu exproprierea masivă a cartierului de vile din vestul Taieturii Turcului, în a doua jumătate a deceniului 6. Acest moment a fost unul extrem de tragic, disperarea proprietarilor fiind incomensurabilă. Unii dintre acestia au ales calea sinuciderii văzându-și spulberată agoniseala de generații sub lama nemiloasa a unui regim politic absurd. În locul unei proprietăți de sute de metri pătrați dezvoltate de coasta dealului, pe care aveau case uriașe , adevărate palate, primeau în urma demolării dreptul la un apartament. Acestea erau calculate pe principiul conform căruia fiecărui membru al familiei îi revenea câte o camera. Numai după anii 70 s-a adoptat un normativ care număra toți membri familiei în camere adăugând una în plus ca și cameră de zi.
Institutul de Chimie
Primele blocuri din oraș se construiec ca și „plombe”, pe strada Horea, înlocuind clădirile bombardate în timpil războiului. Ulterior apar câteva nuclee de locuințe colective pe strada Pata, iar în Grigorescu blocurile cele mai vechi sunt pe actuala stradă Petuniei și au fost construite, probabil, pentru a primi familiile cercetătorilor de la Institul de Chimie, construit în 1953-1957, susține Clinci.
Apoi începe implementarea unui proiect modernist pe scară largă, proiect care cuprindea întreaga luncă a Someșului, între Tăietura Turcului – Pod Garibaldi la est și Complexul Studio (azi Hotel Premier) și zona parcului de joacă de azi, la vest.
„În cadrul acestui proiect elaborat de către DSAPC (serviciul de proiectare al municipiului) și coordonat de unul dintre cei mai importanti urbanisti ai Clujului, arhitectul Vasile Mitrea, este aleasă o soluție care prevede o linie formată din blocuri de 10 etaje dezvoltată de-a lungul arterei străzii Donath. Între acestea sunt prevăzute blocuri lungi de patru etaje cu câte trei scări. În sudul strazii Donath se prevede o compozitie de blocuri de patru etaje printre care sunt amplasate lamele de zece etaje denumite cu litere A,B,C,D așezate perpendicular pe Someș si E,F, G de-a lungul străzii Vlahuță. Blocurile sunt așezate la distanță si asamblate în așa fel încât să aiba fiecare acces la utilități, locuri de joacă și parcari. De asemenea sunt concepute pentru a avea insorire și spații verzi generoase cu plantații de arbori. Cartierul este unul aerisit și bine conceput, oferind la ora respectiva un standard de locuire destul de înalt. Pentru servicii si comert sunt prevazute doua nuclee , două “complexe”: Albina și Studio. Albina a fost demolată complet și înlocuită de un ansamblu de locuințe în anii 2000+. Complexul Studio este acum inglobat în hotelul Premier de astăzi. Arhitectura acestor complexe era un adevărat exemplu de acuratețe și calitate a mesajului epocii arhitecturii moderne. Construite pe structuri din beton armat cu pereți vitrati generoși , cu pergole cutate și cu copertine îndrăznețe, ele puteau oricând să stea cu capul sus în fața oricăror construcții de epocă din orice loc din lume. Fotografia unui astfel de complex pusă alături de un ansamblu similar din Finlanda sau Statele Unite arată cât de contemporan international era gândită arhitectura românească. Toate funcțiunile erau amplasate în jurul unei curți superbe în care se găsea o compoziție spectaculoasă de fântâni arteziene, pachete de scări, monumente, bănci, spații verzi care erau foarte gustate de publicul vizitator.
Eu însumi de mână cu bunicul meu eram un vizitator frecvent al complexului Studio, unde mă cățăram de zor alături de alți zeci de copii pe un ansamblu statuar denumit de mine “mama te” adică “mama sta”.
Dupa cățărare urma o prăjitură la cofetaria care a ramas vestită pentru prăjiturile ei până în zilele noastre, cred că mai funcționează. Cartierul a ajuns în faza sa de maximă înflorire să aiba in jur de 30 000 de locuitori. „, mai povestește arhitectul clujean.
Studio
Cartierul urmează să se dezvolte în anii 70 către vest, ajungând în 1975 până la Complexul Fortuna și malul Someșului dinspre ștrand. Apoi atingându-și limita teritorială se oprește, strategia urbanistica se concentrează mult pe Mănăștur în anii următori. Abia în anii 80 revine in discuție o nouă etapă de dezvoltare urbanistică a cartierului.
„Urmează o perioadă nefericită deoarece singura cale de dezvoltare era îndesirea blocurilor. Astfel s-a creat o împânzire forțată, plantându-se blocuri peste blocuri printre cele inițiale. Astfel locurile de joacă au fost sacrificate, însorirea a rămas parțială, pomii au fost sacrificați, lăsând locul mașinilor. Tot în acei triști ani 80 au apărut blocurile nesfârșite care flanchează pe toată lungimea lor arterele principale. Și tot in acei ani calitatea locuințelor scade drastic: suprafața utilă ajunge una intolerabila (apar camere de 2 pe 3 m și bai de 1.50 pe 1.80), sistemul constructiv adoptat este unul alcătuit din panouri prefabricate din beton armat, care nu oferă nici o protectie termică, ferestrele scad drastic ca și suprafață, balcoanele dispar.
Fiind situat de-a lungul unei lunci destul de înguste și fiind flancat pe una dintre laturi de dealul înverzit și pe cealaltă de râul bogat in vegetație, cartierul Grigorescu rămâne unul râvnit. Am copilărit acolo și pot spune că accesul imediat la Someș, Parcul Babeș, parcul Rozelor, Ștrandul, Deal, ba mai mult, urcând strada Uliului ajungi imediat in Pădurea HOIA, toate aceste caracteristici fac din cartierul Grigorescu un loc de dorit.
Urmează ca dezvoltarea Someșului să ridice potențialul acestuia la un nivel în care valențele peisagere și de agrement să fie considerate prioritare altor direcții, cum ar fi dezvoltarea traficului”, conchide Dan Clinci.
Studioul radio-tv
