Un ansamblu de blocuri construit în comunism în Cluj-Napoca a fost premiat de arhitecți, cel mai bun proiect de urbanism din România în 1973; după 50 de ani e cea mai aglomerată stradă din oraș
IstorieTop News by Mihai Prodan - ian. 18, 2025 0 14651
Un ansamblu de blocuri de locuințe din cel mai mare cartier din Cluj și unul dintre cele mai mari din România, cu probabil una dintre cele mai mari densități de locuitori pe kilometru pătrat, mare cât un oraș, a fost premiat la vremea proiectării.
Vorbim despre ansamblul numit ”Mănăștur II/2”, format din strada Mehedinți și aleile care îl intersectează – Mănăștur II/I, anterior, fiind blocurile de pe strada Parâng și aleile adiacente. Pe planșă proiectul a fost realizat în 1973 și a fost chiar premiat de Uniunea Arhitecților din România cu premiul pentru urbanism al acelui an. De la proiect la șantier, însă, s-au schimbat multe – dar nu prea multe.
Mai exact, proiectul prevedea trei amplasamente pentru parcaje gigantice, de câte cinci sute de locuri. Nici unul dintre ele nu s-a realizat – decât, parțial, unul, după decenii întregi, vorbim despre parking-ul de lângă complexul comercial Nora. În locul unuia a fost ridicat complexul comercial Big, iar în locul celui de-al treilea au apărut blocuri cu patru etaje.
Proiectul a văzut lumina planșei în perioada ”îndesirilor”, care prevedeau amplasarea de blocuri între cele deja construite, cu consecința măririi densității populației pe kilometrul pătrat și, evident, a scăderii calității vieții. Acest proiect a fost conceput gata îndesit, dar chiar și așa a fost îndesit ulterior, cu blocurile ridicate pe aleile Moldoveanu, Bâlea și Cioplea pe amplasamentele unor creșe și grădinițe.
Proiectul arhitectural se remarcă prin giganticele blocuri de zece etaje cu câte două scări, seria de blocuri ”C” cu câte 132 de apartamente – șase pe un palier și două lifturi în fiecare scară – și ”D”, cu câte 120, patru locuințe pe palier și un singur lift. Curburile celor două serii de blocuri au fost studiate, spune arhitectul care le-a desenat, Emanoil Tudose, responsabil cu mare parte dintre proiectele de urbanism ridicate în timpul regimului comunist în oraș. Acesta a rememorat în volumul ”Cluj-Napoca în proiecte. 50 de ani”, editat de Asociația Arhitecților din România:
”A fost conceput gata îndesit (îndesirile care s-au făcut ulterior – blocurile de pe strada Moldoveanu, Bâlea şi Cioplea – s-au făcut pe amplasamentele unor creşe şi grădiniţe) (…) Cele două viguroase ”arce” de P+10 (ce asigurau, în fapt, norma de densitate) au fost „strunite” de coarda str. Retezat, ce determina diagonala cartierului, ”scurtătura”, fără de care mişcarea, ca element definitoriu într-un spațiu dat, ar fi fost distorsionată prin fragmentare sau lungire inutilă.
Despre cei ce au înlocuit garajul de 500 locuri cu Big-ul, despre cei ce au anulat amplasamentele pentru creşe, şcoli şi grădinițe, ca să mai pună câteva blocuri etc. nu spun nimic decât că au făcut parte din bancul care circula în acei ani: „La una din şedinţele de partid, un bun membru aşezându-se pe scaun simte o pioneză… Și gândindu-se că este o sarcină de partid, se scoală, mai pune o pioneză şi se aşează la loc. Satisfăcut.” Şi ce n-a vrut să publice ziaristul Costel Ştefănescu în ziarul Făclia din 1974 a fost remarca, finalul, dorința mea arzătoare: ”să mă ajute Dumnezeu să trăiesc atâta cât să ajung zilele când, cu drag, voi lucra la <<rărirea cartierului Mănăștur». Oricum, acum, după 20 de ani de capitalism, mi-am luat gândul…
Şi ce ar mai trebui ştiut? O sumă întreagă de arhitecţi şi urbanişti, am militat, uneori chiar am şi reuşit, să prevedem posibilitatea ca unele partere de bloc să poată fi odată şi odată eliberate de locuinţe, pentru a putea fi transformate în mini-creşe, grădinițe, mici cluburi pentru bătrâni, cabinete medicale, farmacii, băcănii („prăvălia de la colțul străzii”), berării unde să mă întâlnesc cu vecinii ş.a.m.d.
Eram pe vremea când mai credeam că încă se mai poate face ceva. Mănăștur II/2, cu uriaşa lui densitate, era dublat de un parc pădure (Făget) cu piste pentru alergare, biciclete, patine cu rotile, role, trotinete, piste pentru călărie, piste pentru schi şi altele pentru săniuţe. A mai fost gândită o generoasă zonă pentru sport (parţial executată).
În timp, au fost compromise toate trei amplasamentele pentru garajele colective (a câte 500 de locuri), zona de sport a fost sferterisită, s-au schimbat sistemele de colectare a gunoiului menajer (au fost desființate tuburile pentru gunoi la blocurile înalte), nu s-au mai executat zonele de joacă pentru copii (deşi fondurile au fost alocate şi cheltuite).
Atunci a început degringolada. Atunci se raportau ca fiind gata apartamentele în care găseai în saci: prize, întrerupătoare, robineţi etc., atunci a început montarea aiuritoare a prefabricatelor (vezi rampe de scări în cele mai ciudate poziţii), atunci….
La o jumătate de secol distanță, strada Mehedinți, care găzduiește cele două ansambluri gigant de blocuri, a ajuns cea mai aglomerată stradă din oraș și, foarte probabil, strada cu una dintre cele mai mari densități de locuitori pe kilometrul pătrat din România. La o estimare de două persoane în fiecare dintre cele 132 apartamente din cele 12 ”C-uri”, 1.620 de locuitori aici, plus aproape două mii în cele nu mai puțin de 16 ”D”-uri. Acestora li se adaugă miile de locuitori din blocurile cu patru etaje din aleile care intersectează strada Mehedinți și vecinătățile.
Să mai spunem că un alt proiect, ”Mănăștur II/1”, fusese premiat de UAR cu un an mai devreme, este vorba de sistematizarea actualei străzi Parâng, cu blocuri comparabile ca dimensiuni și chiar funcționalitate cu cele de pe Mehedinți, dar mai puține și doar pe o latură a străzii, plus giganticele blocuri de garsoniere din capătul străzii și o serie de blocuri, tot cu zece etaje dar cu o singură scară, pe cealaltă parte. În plus, blocurile cu zece etaje și trei scări fiecare din capătul orașului, de pe aleea Clăbucet. În proiect acesta prevedea și construirea unor parcaje – pe locul unuia au fost ridicate blocurile de garsoniere – dar și a unui bloc de locuințe cu nu mai puțin de 22 de etaje, care ar fi devenit primul zgârie-nori al orașului. Despre acesta actualdecluj.ro a mai relatat aici.
Numărul mare de locatari e una, numărul mare de mașini e alta: blocurile au fost proiectate cu, în medie, doar un loc de parcare la zece apartamente, căci pe acea vreme numărul proprietarilor de mașini era foarte mic, mașinile erau scumpe iar obținerea uneia dura chiar și cinci ani. După Revoluție însă strada a fost împânzită de mașini, care au ocupat trotuarele. Pentru o vreme Primăria a luat în calcul fluidizarea circulației prin instituirea unui sens unic, dar ideea a fost abandonată.
Pentru fluidizare s-a decis și implementarea unui sens giratoriu la intersecția cu strada Câmpului din cauza afluxului mare de mașini, în 2013, dar măsura a fost abandonată după doar câteva luni. Să mai spunem că tot din cauza mașinilor parcate pe stradă a fost introdusă o linie de transport în comun, linia 19, care la început a trebuit să aibă antemergător o mașină de Poliție pentru degajarea traficului.
Am cerut Uniunii Arhitecților lista cu proiectele premiate între 1970 și 1980, dar aceasta nu a fost finalizată până la ora publicării acestui articol. Vom reveni cu informațiile.
Citește și:
Istoria unei felii din Mănăștur, ”Mica Romă” care trebuia să aibă 120.000 de locuitori
O să vă zic o poveste tristă pentru mine dar absolut reală. Am făcut Mănăștur 2-2 și 2-1 pentru care am luat premii naționale pentru urbanism. Așteptam telefonul directorului să mă felicite. O zi, două, a treia zi mă cheamă secretara la director:
– ”Tovarășe Tudose, trebuie să mai punem încă 2.000 de apartamente, nu au realizat alte județe norma și le puteam noi folosi”.
Si am spus
– ”Sigur că da domnule director, am pregătit un alt cartier, ridicare topografică, geo și tot”.
-”Nu nu, măi Tudose, eu am nevoie mai repede”.
-”Fac mai repede, lucrez zi și noapte”.
-”Eu am nevoie să fie totul pregătit”.
În final îmi spune ”trebuie să îndesești cele două Mănăștururi”. Am zis că nu, nu le fac, am luat premiul național pentru urbanism pentru ele.
– ”Bine, vino mine dimineață și spune că ești de acord.
A doua zi dimineață merg, spun că nu sunt de acord, și mi-a zis
-”Măi Tudose, știi ce, eu mă duc la atelierul de sistematizare, primul tehnician pe care-l prind îl pun să fac îndesirile și n-o să-și placă”.
E o discuție absolut reală. Și am făcut eu îndesirile.
”Mănășturul rămâne în continuare o zonă gândită, de la început până la sfârșit”, a conchis, la dezbaterea amintită, Eugeniu Pănescu.
