Închide

Arhitect din board-ul Capitalei Culturale Timişoara, vedere de pe Dealul Feleacului: „Nu vă supăraţi, nu ştiţi ce aveţi!”

ActualitateTop News by Kristina Reştea - aug. 15, 2018 0 1544

 

Arhitectul Vlad Gaivoronschi a fost unul dintre membrii juriului care a decis cine va desena viitorul Parcului Feroviarilor din Cluj şi, cu prilejul acesta, a reuşit să ajungă, din nou, în oraş.  Nici înaintea acestui episod, Clujul nu îi era deloc străin: a venit la câteva ediţii de Zile ale Arhitecturii, organizate de studenţii arhitecţi, chiar şi-a petrecut o vreme aici, pe când mama sa studia Dreptul, iar biroul său de proiectare a semnat un proiect de anvergură în oraş (noul centru The Office).  Merită menţionat şi că timişoreanul mai are detalii despre „lupta” Cluj-Timişoara şi din altă perspectivă: din cea de membru în board-ul Asociației Timișoara Capitală Culturală Europeană şi participant la trasarea dosarului de candidatură pentru competiţia pe care Clujul a pierdut-o, în favoarea bănăţenilor. În cele câteva zeci de minute în care am stat de vorbă cu el, ca să aflăm cum se vede Clujul, din afară, prin comparaţie cu oraşul de pe Bega, arhitectul a lăudat aproape necontenit „capitala” de aici (chiar dacă nu o fi ea, oficial, „culturală”). Am mai încercat, pe alocuri, din postura de „insideri” să arătăm că, totuşi, pe multe planuri şi la noi în oraş mai e tare mult de lucru. Impresia lui a rămas aceeaşi: la Cluj e progres.

 

După mulţi ani în care pe acest „front” nu s-a înâmplat mare lucru, la sugestia arhitecţilor, administraţia de la Cluj a început să lanseze concursuri pentru spaţii publice din oraş, în defavoarea mai needificatoarelor licitaţii. Din această serie face parte şi competiţia pentru reamenajarea Parcului Feroviarilor, pe care a câştigat-o, la început de vară, echipa arhitectului Vlad Rusu. „Locul I  s-a distins din prima zi, din prima oră; dar am zis: hai să uităm de ei, hai să reluăm. Sunt foarte meticuloşi oamenii ăştia! Ne-am fi bucurat – chit că, poate, nu dormeam nopţile, acu dormim –  dacă ar fi fost mai multe lucrări de genul ăsta. Şi totuşi: dacă erau 50 de propuneri, din care cinci de nivelul ăsta, înnebuneam”, zice Gaivoronschi, din calitatea sa de membru de juriu. „E un moment în viaţa unui oraş. Chiar spunea Şerban (Şerban Ţigănaş, fostul preşedinte clujean al Ordinului Arhitecţilor din România): uite cum se decide viitorul unui loc pe următorii 50 ani”, deschide arhitectul perspectiva, subliniind, de fapt, ce impact are un astfel de proces într-un oraş.

 

Sursa foto: primaria Cluj-Napoca

 

 

Chefurile cu arhitecţi. „Ce tineret deschis la suflet!” 

 

Unul dintre prilejurile prin care arhitectul de la Timişoara a luat pulsul vieţii de la Cluj a fost dat de Zilele Arhitecturii – eveniment în cadrul căruia studenţii de la Facultatea de Arhitectură organizează conferinţe, reuniuni, dar şi evenimente de stradă.

 

Despre iniţiativele studenţilor arhitecţi:

Din laboratoarele „casei de păpuşi” în stradă: cum iese, din doi în doi ani, în oraş Arhitectura viitorilor arhitecţi

 

 

 

„În Timişoara, tineretul e mai distant, mai cool, se încălzeşte mai greu. Are calitate, nu zic că nu. Cum am perceput eu lucrurile, în 2001: uite ce tineret deschis la suflet, uşor naiv, aparent naiv. Asta nu ţine doar de vârstă; eu îi compar cu ai noştri. A fost impresionat!”, spune Gaivornschi, cu gândul la poveşti cu „burghezi reţinuţi” de la Timişoara, cooptaţi în petreceri de Cluj. „Eu am amintiri din anii ’80, când am venit în delegaţie să vedem cum face Spânu (arh Radu Spânu, n.red.) centrul civic de aici. Am venit cu Şerban Sturdza, fiindcă noi făceam centrul civic de la Timişoara. Cu greu am plecat la gară, dintr-un chef, am urcat în tren în ultimul moment”, povesteşte Gaivoronschi.

Efectul chefurilor cu arhitecţi, pentru oraş? A fost bun, concluzionează oaspetele timişorean.

„În 2001 a fost cu tot felul de evenimente, de dezbateri.  Foarte viu. În 2007 iar am venit. Eu sunt subiectiv când vorbesc despre Cluj. Am trăit doi ani de viaţă aici, mama a făcut Dreptul la Cluj. Eu sunt subiectiv. Şi fiindcă la un concurs privat am câştigat proiectul The Office şi ne-am luptat cu Arhimar pentru el”, aminteşte Gaivoronschi. Precizăm, totuşi, că biroul timişorean pornea cu avantajul de a fi… ei bine, timişorean. Adică din „familia” lui Ovidiu Şandor, unul dintre proprietarii The Office. „Da, unul dintre proprietari era timişorean, dar cealaltă jumătate e sud-africană, un fond de investiţii. Cei de la Arhimar sunt mai antreprenori, iar oamenii de afaceri au încredere în antreprenori, nu în tipi „dalmaţieni” ca noi, care suntem şi din aia şi din aia. Şi e printre cele mai mişto lucrări ale biroului nostru”, consideră Gaivoronschi despre proiectul de birouri ridicat la Cluj, pe terenul fostei fabrici Tricotaje Someşul.

 

Sursa foto: Andreescu si Gaivoronschi Associated Architects

 

„Vibe” a la Cluj, în oraşul-mozaic. „Oraşul trebuie ţinut în mână”

 

Cum arată acum Clujul? „Oraşul are „vibe”. Are acea vibraţie pe care o dau oamenii, pe care o dă tineretul”, constată arhitectul. Bun, avem, deci, „vibe”. Ce se face cu el? „Sunt bucăţele de oraş care se înnoiesc, ca Office, ca ceea ce a făcut Ţigănaş (proiectul iQuest – reconversia şi remobilarea fostei platforme industriale Flacăra, n.red.). Dar oraşul are un ţesut dens, care a rămas cu nişte case; oraşul trebuie ţinut în mână şi pe partea de dezvoltare imobiliară, de intervenţii în ţesut urban, pentru a avea o coerenţă. Până nu se vor fac dezmembrările necesare, vânzările, până nu se vor lega diferite iniţiative, oraşul va fi „mozaic”, aşa cum e el. Şi la Office, mai întâi a fost o groapă mare, fusese fabrica aceea acolo. Mi s-a spus că fabrica era foarte mişto. Eu nu am văzut-o, când am intrat noi în discuţie, clădirea fusese deja demolată. Apoi am pus birourile „pancake” (clătite, engl, n.red.), birouri-plăcintă, aşa le zicem noi: totul e cât mai plat; asta a demarat schimbarea în zonă”, crede Gaivoronschi.

Între timp, chiar în vecini, s-a conturat un alt proiect imobiliar: fostul Argos.

Cum s-a schimbat proiectul imobiliar de la Argos, după ce arhitecţii noului PUG au fost „certaţi” la Urbanism

 

 

„Da, îl cunosc, colaborăm cu Eugen (Eugen Pănescu, arhitect implicat în proiectul de reconversie a platformei Argos), mi-a arătat. Nu ştiu cum se va duce către zona aia verde, pe care ei au sigilat-o prin PUG, eu aş aduce zona verde către Canalul Morii, dar probabil e mai greu să faci această schimbare. Privit, în mare, oraşul e… Când am venit acum, la Cluj, şi am coborât de pe Feleac – era furtună în stângă şi tot oraşul la picioare şi cerul albastru… Nu vă supăraţi, nu ştiţi ce aveţi! Mereu lumea opreşte pe dreapta acolo şi face poze. Păcat că e doar o parcare cu două maşini. Timişoara nu are aşa ceva, nu are siluetă perceptibilă. E plată. Voi aveţi asta! Eu am prins Clujul în nori, de pe Feleac, cu fleşe străbătând norii. Probabil nu sunteţi conştienţi de ceea ce aveţi, nu vedeţi pădurea de copaci. Dar nici să vă umflaţi în pene prea tare nu ar fi bine, vorba lui Clinci (Dan Clinci, coordonator de concurs din partea OAR, organizator de evenimente cu Urbannect, n.red.)”.

 

Mai bine decât unde e mai rău. „Nu ştiţi ce primari sunt prin România”

 

Ca evoluţie, în timp, în ceea ce priveşte amenajarea de spaţii publice, Clujul „arată ceva mai bine”, crede Gaivoronschi. „Voi v-aţi  făcut temele mai demult, cu Piaţa Unirii, cu pietonale. La noi abia s-au făcut pietonalele şi nici nu s-au terminat când trebuia, s-a întârziat cu statuile. Nu vă daţi seama ce noroc aveţi, cu acest „Napoleon” al vostru; probabil îi găsiţi mai bine hibele, dar moţul acesta încăpăţânat nu gândeşte pe termen electoral”, crede Gaivoronschi şi nu ne ascundem surpiza. Emil Boc e, totuşi, primar de trei mandate, încercăm să amintim. Adică avea timp, poate, să facă mult mai mult. „Nu ştiţi ce primari sunt prin România! Ăsta şi cu cel de la Oradea ce mai pot fi luaţi în calcul”, continuă Gaivoronschi. Poate nu ar trebui să ne comparăm cu cei care stau mai rău, ci cu unii administratori mai eficienţi, opinez.

 

Apropo de Oradea:

 

Foto Reportaj. Întrebare din Clujul „capitală”: e mai bine la vecinii din Oradea?

 

 

 

„Primarul de la Timişoara nu ar înţelege ce se întâmplă aici. Zice că vrea să facă concursuri, dar nu face nimic. Se face că muşcă şi dă în judecată arhitecţi, nu antreprenori”, spune Gaivoronschi. „Eu sunt revoltat de fiecare dată când vin aici şi văd iniţiative de genul acesta (concursuri, n.red.). La iniţiative de genul ăsta sunt ani avans (pentru Cluj). La noi, la Timişoara, s-au făcut nişte concursuri, adică le-au făcut cândva alţi primari, care au lăsat urme. Se vede cu ochiul liber ce face un concurs şi tu nu îl faci?”, (se) întreabă arhitectul timişorean. Cu toate acestea, trebuie spus că şi la Cluj trendul concursurilor e nou. Iar el s-a instalat după ce ani de zile arhitecţii au pledat pentru această formulă în locul licitaţiilor, unde preţul cel mai mic face legea. Mai mult: concursul pentru Piaţa Unirii a fost realizat acum mai bine de 10 ani şi nici acum el nu e pus complet în operă (latura de nord e încă parcare). Concursul pentru Centrul Cultural Transilvania şi-a găsit câştigător, dar proiectul a rămas în aer. Într-adevăr, de anul trecut s-au lansat o serie de concursuri noi, dar oraşul aşteaptă încă şantiere pentru a le vedea transpuse în realitate.

„Ai noştri au oprit chestia asta”, zice Gaivoronschi despre peisajul timişorean. „E un oraş şi o comunitate interesantă aici, e împărţită cumva în două, e altă istorie, comparativ cu Timişoara”, completează el.

 

Lupta pentru „Capitala Culturală”. Sacii din căruţa clujeană versus cei timişoreni

 

Oricum am analiza paşii în avans despre care vorbeşte arhitectul, Timişoara e oraşul care va prelua în 2021 titlul de Capitală Culturală Europeană. Clujul a pierdut această bătălie. „Timişoara a câştigat pentru că are nevoie. Clujul nu mai are nevoie. În această competiţie, câştigă cei pe care îi poate ajuta acest titlu. Clujul avea deja „sacii” în căruţă. De obicei, nu se dă acest titlul celor care au deja sacii în căruţă”, spune Gaivoronschi, sceptic că, până la urmă, Timişoara va gestiona cum trebuie acest câştig. „Probabil era mai confortabil pentru toată lumea să câştige Clujul, e mai solidă chestia aici. A contat, sigur, şi dosarul nostru de candidatură, care a fost foarte bine făcut. Eu sunt în board şi ştiu. E „brici” făcut. Ce a mai contat la noi e şi claritatea oraşului şi a potenţialul său din punct de vedere urbanistic. Are o zonă de regenerare urbană clară şi „apetisantă”; poate aici nu e aşa clară. Când au venit cei din juriu, noi, cei din board, i-am întâmpinat şi am avut o discuţie interesantă cu un membru din juriu, un catalan. Am avut o discuţie pe tema asta, a regenerării urbane şi am simţit la el că avea această impresie: că există potenţial. Ei nu au premiat ce a făcut Timişoara, ci ceea ce poate face. E foarte bine că vă urmaţi progamul, e foarte bine că spuneţi că sunteţi adevărata capitală; pot să se bosumfle cei din Banat! Clujul are farmec, se mănâncă mai bine”, adaugă arhitectul.

 

Piaţa Unirii, după ce clujenii au aflat că am pierdut lupta pentru titlul de Capitală Culturală 2021

 

 

„Sigur că Timişoara are şi ea farmecul ei. Din păcate, Timişoara nu a fost pusă la punct după ce potenţial are. Am avut un primar cu patru legislaturi. Posac”, spune Gaivoronschi, adăugând că entuziasmul „reîncarnării lui Apolodor din Damasc” se limitează la viaducte şi poduri. „Ceea ce , sigur, nu e rău. S-a dus la Seul şi a zis că ce mişto e acolo, ce clădiri înalte. Am fost şi eu. I-am spus că eu nu m-am uitat în sus, m-am uita în jos şi am văzut spaţii publice. L-am plictisit”, povesteşte Gaivoronschi.

 

 

Pentru o altă perspectivă despre Cluj, „din afară”, citiţi un interviu cu un alt arhitect din juriul pentru Parcul Feroviarilor, membru în echipa care lucrează la reamenajarea malurilor Someşului:

 

Interviu. Oraşul de pe mal de apă, văzut de arhitectul spaniol din echipa ce redesenează Someşul. José Mayoral: „Clujul ar trebui să devină referinţă pentru proiecte viitoare măcar în regiune”

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

Articole similare