Închide

Interviu. Oraşul de pe mal de apă, văzut de arhitectul spaniol din echipa ce redesenează Someşul. José Mayoral: „Clujul ar trebui să devină referinţă pentru proiecte viitoare măcar în regiune”

ActualitateTop News by Kristina Reştea - mai 28, 2018 1 1781

 

Unul dintre marile atu-uri naturale nevalorificate ale oraşului – râul care îl traversează – ar urma să primească intervenţii noi, după un proiect desemnat câştigător în cadrul unei competiţii. Se propun terase succesive ce coboară mai lin spre apă, gradene, piaţete urbane, debarcadere în zona Sălii Sporturilor, ar apărea 9 km de piste de biciclete şi 13 km de alei pietonale. Un alt oraş. Reprezentantul biroului spaniol Practica, alături de partenerii locali de la Planwerk, au prezentat recent în şedinţa Comisiei de Urbanism ideile pentru reamenajarea Someşului, iar mâine urmează şi o dezbatere publică.

Proiectul câștigător al concursului de soluții pentru amenajarea Someșului, în Cluj-Napoca, de un milion și jumătate de lei, aparține firmei spaniole de arhitectură Practica, ce a înscris un proiect semnat de Jaime Daroca, José Mayoral și José Ramon Sierra. Proiectul propunea crearea unui spațiu mai generos pentru râu și generarea unei noi relații între comunitate și râul care îi aparține.

José Mayoral Moratilla, de la biroul spaniol Practica, a povestit pentru Actualdecluj.ro despre ideile care au stat la baza proiectului pentru Someş, marile schimbări pe care acesta le-ar aduce, despre cum oraşul se poate împrieteni cu râul său, despre concursuri, despre locuri pentru oameni, spaţii publice şi marea luptă Om vs Maşină în oraşele viitorului.

Mayoral, unul dintre asociaţii Practica, a studiat arhitectura în Spania şi Olanda, predă la Universidad Catolica în Chile şi la Academy of Art University în San Francisco, are un masterat la Harvard şi a lucrat inclusiv pentru celebrul birou elveţian Herzog&De Meuron.

Imaginile din cadrul textului sunt preluate din PUZ-ul prezentat de Practica 

 

Despre propunerile din proiect citiţi aici:

Noul Someş: poduri noi, alei pietonale, terase, gradene şi piaţete urbane pe malul râului care traversează oraşul

 

 

Despre înscrierea în concursul pentru Someş: „Puteam vedea impactul mare pe care acest proiect îl va avea în oraş”

 

Actualdecluj.ro: Cum aţi aflat despre această competiţie de la Cluj şi ce v-a făcut să vreţi să participaţi la concurs? Ce v-a trezit interesul?

Jose Mayoral: Am primit vestea despre competiţie online. Noi, în cadrul firmei, participăm la multe competiţii. Le luăm foarte în serios, pentru noi e un mod interesant de a lucra. O dată ce câştigi o astfel de competiţie, ai o pârghie, ştii că designul va fi respectat. Trebuie să îl adaptezi, desigur, să ţii cont de context; dar lucrezi pe o platformă foarte bună. Anul trecut am participat la 10 competiţii, am câştigat patru. Am mers la competiţii în Elveţia, Cehia, Chile.

 

Ce a fost special la acest proiect din Cluj, la masterplanul pentru Someş?

Atunci când decidem să intrăm într-o competiţie, luăm foarte în serios proiectul. Studiem câteva săptămâni. Analizăm brief-ul, tema de concurs, locaţia, încercăm să înţelegem situaţia politică şi economică a zonei unde ar urma să fie dezvoltat, ne uităm la juriu, să vedem cât de internaţională e competiţia. Aceasta a fost interesantă fiindcă a fost o competiţie internaţională, care părea bine organizată. Şi puteam vedea impactul mare pe care acest proiect îl va avea în oraş.

 

Cum arată echipa care lucrează la proiect?

Proiectul are o scară foarte mare, aşa că sunt mulţi oameni şi agenţi implicaţi – e biroul Practica, partenerii locali pentru design, cei de la Planwerk, ingineri, Aqua Prociv, ingineri de drumuri, consultant de trafic, echipa de peisagistică din Spania. Pe măsură ce avansăm cu lucrul, vor fi şi alţii implicaţi. În Madrid, echipa are 4-5 oameni care lucrează la acest proiect, iar echipa care se ocupă de peisagistică e în Barcelona. Sunt în jur de 15-20 oameni care lucrează acum la proiect.

 

Care a fost impactul când ai venit prima oară în Cluj şi ai văzut situaţia „live”? Care a fost prima impresie, după ce ai văzut, pe viu, de câtă muncă e nevoie aici?

Lucram de multă vreme din Spania şi Chile, dar eu am făcut prima vizită la Cluj în ianuarie, în acest an. Partenerii mei au luat parte la prima etapă, ei veniseră de anul trecut, eu la începutul acestui an…

 

Ce s-a schimbat o dată ce aţi văzut situaţia existentă şi oraşul?

Am devenit şi mai conştienţi de potenţialul râului. Cât despre prima impresie, aceasta a fost influenţată de anotimp. Ea s-a schimbat în următoarele săptămâni. Dar acum suntem şi mai conştienţi de potenţialul râului, în context, vedem cum râul poate contribui la activităţile culturale care deja se întâmplă aici.

 

Prima impresie a fost similară cu ideea pe care o avem noi despre situaţie? „Uite, avem acest râu minunat şi nu facem nimic cu el…”?

Era şi din cauza anotimpului.

 

Acum nu prea sunt activităţi care să implice malul râului, nu există acces pe malul apei, decât pe zone mici din oraş.

Da. Deşi râul se întinde pe o porţiune mare în întregul oraş, sunt foarte puţine locuri unde se poate interacţiona cu râul, cum ar fi pe plaja din Grigorescu. Ca şi cum râul nu e chiar parte a oraşului. Ai oraşe ca Paris, Sevilla, unde eşti foarte conştient de existenţa râului, care chiar te ajută să te orientezi în oraş, e ca o coloană vertebrală a oraşului. Aici, în Cluj, nu e cazul. Dar există un potenţial foarte mare.

 

 

„După o intervenţie puternică, Clujul poate fi o referinţă pentru alte proiecte”

 

 

Aveţi un model pentru ceea ce s-ar putea face şi la Cluj? Există proiecte sau oraşe pe care le-aţi studiat şi care pot fi exemple pentru Someş?

Când am început să lucrăm, ne-am uitat şi la alte proiecte, la Utrecht, Sevilla, Lyon, Ljubljana, oraşe care au situaţii similare,  care au râuri care interacţionează cu oraşul. Asta ne-a dat speranţă. În trecut, şi aceste oraşe erau cu spatele la apă, dar prin intervenţii bune au integrat râul în vieţile lor. Există un sistem de oraşe cu râuri în Europa, iar Clujul poate fi parte dintr-un sistem european. Nu trebuie să fie „fratele mic”. După o intervenţie puternică, Clujul poate fi o referinţă pentru alte proiecte.

 

E un scop acesta: să devină Clujul o referinţă, un punct de atracţie?

Ambiţia ar trebui să fie raportată la Europa de Est. Clujul ar trebui să devină referinţă pentru proiecte viitoare măcar în regiune.

 

Aţi propus în proiectul vostru schimbări mari şi mici intervenţii. Care e cea mai curajoasă propunere?

Am câştigat competiţia şi în ultima jumătate de an am încorporat informaţia locală cu partenerii noştri, AquaProciv, Planwerk, primăria. Proiectul a trecut printr-un proces de contextualizare.

 

Ne dai nişte exemple despre cum contextul a schimbat proiectul?

Avem propuse sisteme de gradene, terase. Proiectul menţine spiritul şi ambiţia iniţiale, are şi terase mai „soft”. Ceea ce am făcut după câştigarea concursului a fost să identificăm locurile unde propunerile au sens şi să le calibrăm. În faţa platoului Sălii Sporturilor, am crescut magnitudinea sistemului de terase. În unele zone, ca Armătura, ne-am propus să luăm în considerare valoarea naturii, a mediului natural de acolo; proiectul a încercat să încorporeze valoarea naturală a locului. Intervenţiile devin mai „soft”. În unele cazuri, proiectul nu era calibrat pentru anumite zone. Proiectul în sine, pentru competiţie, a fost foarte ambiţios şi va genera un impact; sunt intervenţii care ţin de topografie, de marginea râului; aceste intenţii se păstrează, scopul propus e acelaşi. Ceea ce s-a întâmplat în lunile recente este că proiectul s-a îmbunătăţit, încorporând cunoştinţele locale.

 

Vorbind de cunoştinţe locale, cum aţi ajuns să colaboraţi cu Planwerk?

Ca să ai acces la informaţiile locale, pentru contextualizare, ai nevoie de un partener local; asta se întâmplă cu toate birourile internaţionale. Am avut discuţii cu Planwerk şi am continuat să lucrăm cu ei, datorită profesionalismului şi experienţei.

Aţi căutat voi un partener, aţi ales dintre mai multe opţiuni?

Am interacţionat cu Planwerk, apoi am discutat mai departe.

V-a plăcut proiectul lor ?

Da, e bine contextualizat.

Sunt lucruri care pot fi preluate în propunerea voastră?

Propunerile din competiţie erau diferite, dar au unele strategii similare. Cei din echipă sunt serioşi, profesionişti, suntem bucuroşi să încorporăm cunoştinţele lor despre contextul local.

 

Revenind la discuţia cu cele mai mari schimbări prevăzute: care speraţi să fie impactul acestui proiect? Ce ar trebui el să facă pentru oraş, care sunt scopurile principale?

Râul e vâzut ca arteră de circulaţie principală (malul râului, n.red.). Dacă vrei să mergi pe bicicletă dintr-un capăt în altul al oraşului, ar trebui să poţi să faci asta. E important să dai continuitate râului, nu doar din perspectiva circulaţiei. E esenţială înţelegerea faptului că Someşul poate fi un element care conectează spaţiile publice din oraş, activităţile. Someşul are acest potenţial. În 10-15 ani, poţi să ai festivaluri, evenimente, activităţi culturale. Continuitatea din punctul de vedere al circulaţiei şi al spaţiilor publice e esenţială în proiect. Celălalt scop e să aducă Someşul înapoi în oraş, să îl facă parte din imaginea oraşului, să facă râul mai accesibil. Astfel încât râul să facă mai mult pentru cetăţeni, pentru locuitorii oraşului.

 

Râul poate avea impact, aşadar, pentru oraş, nu doar pentru riverani, nu doar pentru cei care locuiesc în zone apropiate de apă?

Da, luând în calcul scara râului, râul poate avea capacitatea de a aduce oameni de peste tot. Are scara metropolitană. Poate aduce lume de oriunde. Are şi scară locală, de cartier. Oamenii pot merge acolo, în plimbare, cu bicicleta. Malul Someşului poate fi element de atracţie pentru oameni din oraş. Oamenii merg uneori în piaţa centrală sau în parcul mare, de ce nu ar veni aici?

 

Care credeţi că e cea mai frumoasă parte a râului?

Am fost interesaţi, de exemplu, cum vor fi rezolvate anumite părţi, cum e zona cu plaja (din Grigorescu). S-a demonstrat, prin felul în care localnicii folosesc locul, că acesta e un punct de interes. Ideea ar fi să încercăm să replicăm asta, vrem să încercăm să înţelegem ce funcţionează şi cum putem replica aceste lucruri.

 

Re-umanizarea oraşelor. „Maşinile în oraşe – în felul cum le înţelegem acum – vor dispărea în 20-30 de ani”

 

Actualdecluj.ro: Una dintre ideile principale din proiect ţine de crearea de spaţii publice, de locuri noi de mers pe jos, de plimbat, de acces pentru oameni. Chiar dacă asta înseamnă renunţarea la spaţii de parcare sau acces auto. O astfel de abordare pare o mare provocare într-un oraş în care oamenii încă spun adesea că e nevoie de parcări, de fluidizarea traficului auto. Ce le-aţi spune localnicilor ca să îi convingeţi că acesta este viitorul: că avem nevoie de mai multe spaţii publice, chiar dacă asta înseamnă mai puţine maşini?

Da. În unele zone, pentru a reuşi continuitatea traseului, idee care e „inima” proiectului, există zone unde trebuie reduse parcările. Se întâmplă asta la Sala Sporturilor, pe str Muzicescu. Astfel de măsuri sunt necesarre pentru continuitate, trebuie înţeles că Someşul poate fi traseu de alei de biciclete, care leagă cartiere sau chiar localităţi. Am văzut importanţa acestor măsuri în experienţa mea personală. Am locuit în Basel, Sevilla, Barcelona, Boston, Amsterdam. Am văzut în ultimii 15 ani cum oraşele au redus numărul maşinilor şi traficul auto, în favoarea transportului public, a bicicletelor, a sistemului de car sharing. Maşinile în oraşe – în felul cum le înţelegem acum – vor dispărea în 20-30 de ani.

 

Vor dispărea sau vor lăsa loc pentru altceva.

Asta deja se întâmplă. În Madrid, nimeni din biroul nostru nu are maşină – iei bicicletă, metro sau foloseşti sistemul de car sharing. Maşinile nu vor dispărea, dar spaţiile de parcare vor dispărea. Nu are sens ca majoritatea locuitorilor să aibă maşini personale, pe care le folosesc 2% din timp, iar în restul timpului le ţin parcate. Nu are sens. Va exista tot mai puţin ideea de proprietate de maşină.

 

Ce câştigăm prin asta?

Oraşele au fost create pentru pietoni sau alte tipuri de transport, în vremuri când nu existau maşini. În ultimii zeci de ani, oraşele s-au modificat pentru a include maşini. Acum vom vedea o altă schimbare în oraşe şi aceste locuri de parcare vor dispărea. Vedem un proces de a reda spaţiile pietonilor, de a câştiga spaţiu pentru oameni. Asistăm la un proces de reumanizare a străzii şi a spaţiilor publice.

 

Cât de în urmă suntem, în Cluj, în ceea ce priveşte spaţiile publice şi folosirea transportului în comun? Cât suntem de în urma acestui trend de recucerire a oraşului de către oameni?

Mai e de lucru. Acest proiect pentru Someş şi altele lansate în oraş merg înspre această idee. Clujul are oportunitatea de a se uita la alte referinţe şi de a nu face greşeli pe care alţii le-au făcut. Fiind mai în urmă, ai oportunitatea de a sări un pas în plus. Unii au construit parcări, pe care acum le demolează. Nu e nevoie să treci prin asta.

 

Cum a primit primăria acest model? Aţi avut negocieri cu ei?

Am avut o mare acceptare pentru ideile din proiect. Sigur, au fost chestiuni de discutat, putem introduce input-ul lor. În mare, proiectul a fost primit bine.

 

Care sunt „punctele roşii”? Care sunt temele unde s-a discutat mai mult? Mai ales că e vorba de un proiect al cărui beneficiar e administraţia locală, care, în principiu, ar vrea să mulţumească pe toată lumea.

Input-ul de la municipalitate a fost luat în considerare. Sunt preocupaţi de întreţinerea proiectului, de pildă. Vorbim de un proiect mare, care se întinde pe 20 ha. Sunt îngrijoraţi de cum se va întreţine acesta, de cum va arăta peste 50 ani. Acesta e un punct pe care îl luăm în considerare. E, desigur, dezbaterea despre parcări, au fost întrebări legate de parcări, de ce se întâmplă cu spaţiile de parcare. Noi credem că nu ar trebui să relocăm parcări. Ar fi o greşeală, am putea să sărim peste acel pas. Putem poate să renunţăm treptat la ele, trebuie păstrate nişte spaţii la Sala Sporturilor, pentru aubuze de ex. Pe strada Mamaia nu propunem să scăpăm de toate parcările, ştim că locuitorii au dreptul să parcheze aproape de casă, dar ideea e să reducem din locuri.

 

 

 

 

Care sunt zonele unde vom vedea marile schimbări? În prezentarea voastră apăreau câteva locuri care par foarte diferite de ceea ce avem acum în zonă, cum e platoul Sălii Sporturilor sau zona Astoria, care azi nu e folosită mai deloc.

Zona Parcului Rozelor, zona de la plajă vor arăta altfel. Se va schimba mult zona platoului Sălii Sporturilor, spaţiul din apropiere de parcul La Butuci. Platoul Sălii Sporturilor e un spaţiu care acum nu aparţine pietonilor, e o zonă plină de maşini, dar care are mare potenţial. Strada Muzicescu se va schimba, str Mamaia, zona Astoria. Sunt zone-cheie unde vom vedea o schimbare puternică.

 

Propuneţi şi pieţe publice

Da, Astoria va avea un astfel de loc, str Muzicescu se transformă în spaţiu public.

 

Ce se va întâmpla acolo, când locul va arăta ca pozele din proiect?

Proiectul devine mai soft pe măsură ce ne îndepărtăm de oraş, mediul natural joacă un rol tot mai mare pe măsură  ce te îndepărtezi de centru; contextul e mai puţin urban, proiectul ţinteşte spre interacţiunea cu mediul natural, sunt  mai multe zone verzi. În zona centrală, la Astoria, de exemplu, sunt propuse în schimb spaţii publice mai „dure” – e piaţă, sunt gradene.

 

 

 

 

Cum arată procesul de lucru? Care sunt paşii de proiect, care sunt primele schimbări pe care le vom vedea?

Nu sunt trasate faze, la acest moment. Proiectul va fi dezvoltat în acelaşi timp. Va trebui să intrăm în detalii privind construcţia, atunci va fi mai clar care zone se fac primele. Sunt şi zone cu intervenţii complexe, sutn zone aproape de râu, modificăm pereţi, ziduri.

 

Sunt fezabile aceste idei, aveţi discuţii cu autorităţile? Se poate să ne trezim că vor interzise intervenţii şi vom ajunge să avem, de fapt, doar nişte băncuţe noi pe mal de apă şi terase?

Avem deja discuţii cu cei de la Apele Române, cu inginerii noştri. Discutăm ce e fezabil, cele mai multe dintre intervenţii credem că vor fi aprobate şi realizate ca în proiect.

 

Ce se întâmplă acum în procesul de proiectare?

Încorporăm input-ul primit, studiem zone specifice. Vom avea o dezbatere publică, vrem să auzim şi cetăţenii, suntem interesaţi de ce cred ei despre proiect.

 

Aţi început procesul acesta, aţi început să discutaţi cu cetăţenii? Sunteţi familiarizaţi cu alte iniţiative, poate, ca Someş Delivery, care a adus evenimente după ani în care nu s-a întâmplat mai nimic pe Someş? Adunaţi şi genul acesta de informaţii?

Someş Delivery e o iniţiativă foarte interesantă, ca mod de testat terenul. Poţi să vezi cum oamenii interacţionează cu râul. E un prim pas pentru opinia publică, pentru instituţii, pentru a vedea că sunt şi alte moduri de a interacţiona cu acest spaţiu. Vorbim de intervenţii micro.

 

Sunteţi interesaţi de alte proiecte lansate la Cluj?

Sunt în juriul pentru Parcul Feroviarilor. Clujul trece printr-un moment interesant din acest punct de vedere, cu proiecte şi competiţii.

 

Înainte de asta, Clujul a trecut printr-o lungă perioadă în care nu am văzut aşa ceva. Tu, pe de altă parte, crezi foarte mult în competiţii. De ce?

Sunt foarte benefice. Au multe avantaje. O astfel de platformă îţi permite să vezi multe idei, multe perspective diferite, poţi să decizi care e cea mai bună variantă pentru oraş. Altfel nu ai avea aceste propuneri. Apoi, un concurs generează atenţie, media e implicată, opinia publică e interesată. Competiţiile pun oraşele pe hartă. Activităţile culturale, dar şi competiţiile contribuie la atragerea atenţiei asupra ta, ca oraş.

 

Spuneai despre Cluj că experimentează acum un moment bun. Care au fost primele impresii despre oraş? Ce lipseşte?

Un Someş mai bun (râde). Centrul a experimentat o transformare interesantă, cu piaţa centrală. Oraşul trebuie să interacţioneze cu dealurile, cu râul, asta va îmbunătăţi oraşul la nivel metropolitan. E important. Toată lumea pune accentul pe ceea ce se întâmplă în centrul oraşului. Într-adevăr, aici vin turiştii, aici sunt cele mai multe evenimente. Dar oraşul e mai mult de atât. Trebuie îmbunătăţite lucrurile şi aici, trebuie să te uiţi şi spre periferie, e nevoie de alei de bicilete, de spaţii publice.

 

Conexiunile sunt importante în proiect. Aţi propus 6 poduri noi. Se discuta despre a crea un sistem de conectare a centrului oraşului, a Parcului Central cu Cetăţuia, ceea ce nu se poate fără Someş. Aveţi în vedere şi aşa ceva? În ideea de a face oraşul mai accesibil.

Tot ce ţine de eliminarea barierelor, naturale, de infrastructură – e pozitiv. Credem că unul dintre poduri are un rol foarte important – cel ce leagă Parcul Rozelor de plajă, aici lipseşte aşa ceva.

 

Când veţi avea o soluţie completă, varianta finală a proiectului?

Proiectul trebuie aprobat de multe instituţii. Acum lucrăm la studiul de fezabilitate. E greu de spus cât va dura, depinde de interes şi de disponibilitatea instituţiilor. Nu poţi da greş cu un astfel de proiect, astfel de intervenţii aduc în mod cert o îmbunătăţire în viaţa oraşului. Întrebarea e cât va dura.

 

Se va întâmpla asta în viitorul apropiat? Într-un viitor previzibil, măcar…

E un proiect complicat, care implică multe instituţii, vedem însă voinţa municipalităţii de a înainta cu acest proiect. Sunt interesaţi să îl facă să se întâmple.

 

Aveţi idee cât de scumpă va fi implementarea?

E prea devreme pentru asta. Nu am făcut încă calcule, e nevoie să faci o estimare destul de clară, în cifre: număr de bănci, kilometri de piste de biciclete, străzi. Tot. E nevoie să defineşti în detaliu materiale, iar asta poate face ca preţurile să varieze foarte mult.

 

 

 

„Toate proiectele de anumită scară ar trebui realizate prin concurs”

 

 

Care e pentru tine cel mai bun exemplu de oraş, în ceea ce priveşte spaţiile publice şi interacţiunea cu locuitorii săi?

Nu aş spune că Statele Unite sunt o referinţă. Oraşele din Statele Unite au fost mai degrabă proiectate pentru maşini. De referinţă sunt oraşe europene, care dau omului puterea – Copenhaga, Amsterdam, Madrid sunt exemple bune la care să te uiţi.

 

Sunt arhitecţi, echipe la care vă uitaţi pentru exemple, pe care îi admiraţi pentru astfel de transformări ale oraşelor?

Jan Gehl. E interesant ceea ce propune el, e interesant cum spune că imobilele nu ar trebui să fie mai înalte de 6-7 etaje, fiindcă apoi, pentru scara umană, ele aproape devin ziduri.

 

Citeşte şi:

Orașe pentru oameni versus Orașe pentru mașini. Un arhitect danez ne arată cum suntem cu zeci de ani în urmă

 

 

Ai lucrat şi pentru Herzog & de Meuron (celebră firmă de proiectare din Elveţia, semnatară de proiecte ca Elbphilarmonie Hamburg). Cum a fost să lucrezi pentru „starchitecţi?

A fost o experienţă interesantă, am fost impresionat de resursele pe care le puneau în fiecare proiect: oameni, timp, idei. Pentru fiecare element se făceau zeci de modele.

 

Acestea sunt părţile bune ale experienţei. Dar tu ai ales să optezi pentru un alt tip de muncă.

A fost interesant să lucrez la un astfel de birou mare din perspectiva resurselor şi pentru că puteai lucra în proiecte unice în carieră. Proiecte-landmark. Dar eu am vrut să fiu implicat şi în partea de predare, cercetare, am plecat în State la un master. Am fost foarte fericit să lucrez acolo, dar am vrut să am şi contribuţia mea, cu firma mea, nu doar să lucrez sub o umbrelă atât de mare. Ei cred că au acum o echipă de aproape 400 oameni. Noi suntem opt.

 

Aveţi şi voi ţinte de genul acesta: să lucraţi la proiecte uriaşe, să desenaţi landmark-uri?

Someşul e un proiect mare. Nu e un muzeu, nu e stadion, dar impactul pe care îl va avea în oraş poate fi de genul celui pe care Elbphilarmonie l-a avut pentru Hamburg.

 

Aveţi competiţii în derulare, la ce proiecte lucraţi în acest an?

Am participat la competiţii în Europa de Est. Avem un proiect mare în Chile, un complex rezidenţial, urmează să începem un alt proiect de locuinţe în Malaga. Toate sunt câştigate în urma competiţiilor.

 

Pentru un birou care caută competiţii, care se implică în concursuri, aţi zice că sunt destule oferte de genul acesta? Pentru noi, în România, aceasta e o procedură relativ nouă, în comparaţie cu experienţa europeană. Cum stau lucrurile în Europa?

Sunt multe concursuri în Franţa. Spania are tradiţie. Sunt câteva, dar nu destule, după părerea mea, toate proiectele de anumită scară ar trebui realizate prin concurs.

 

Pledaţi pentru competiţii chiar dacă beneficiarul e din mediul privat.

Da. Şi investiţiile private ar trebuie realizate în acest fel. Şi pentru investitorii privaţi are sens să abordeze lucrurile aşa: un concurs aduce credibilitate. Fiecare proiect de o anumită scară ar trebui să aibă parte de competiţie deschisă. Sigur, asta necesită management, timp, investiţii, efort. Dar merită.

 

Care sunt elementele esenţiale când e vorba despre un astfel de concurs?

Noi analizăm după câteva filtre. Ne uităm la juriu; juriul e important. E important dacă include profesionişti, dacă e internaţional. E esenţial ca competiţia să fie una internaţională, e important timing-ul, ne uităm la programul în sine, luăm în considerare tema, citim atent brief-ul, încercăm să identificăm care sunt şansele ca proiectul să se mişte. Vrem competiţii, dar suntem interesaţi să fie şanse ca acestea să fie implementate. Sunt câteva elemente care te ajută să îţi dai seama de asta – dacă există buget, de pildă. Uneori oamenii fac competiţii – şi şi asta e bine- pentru idei, pentru atenţia opiniei publice. Noi suntem interesaţi de cele care au şanse reale să fie construite.

 

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Un comentariu

  1. Sper chiar sa se faca ceva pentru ca au fost n concursuri si nimic implementat pana in capat.
    Somesul are un potential foarte foarte pentru cresterea calitatii vietii in oras.

Scrie un comentariu