Muzicolog clujean după jumătate de secol de carieră și zeci de compoziții: „Ca să fii genial trebuia să fii de cinci ori genial ca să fii o dată, ca să știți în ce situație mă aflu eu și în ce dramă am nimerit”
Cultură by Actual de Cluj - mart. 26, 2018 0 445
Un reputat muzicolog clujean ajuns la vârsta de 80 de ani și cu o carieră de un sfert de secol în domeniu spune că lucrările compuse de români nu au loc în domeniu pentru că, deși sunt bune, sunt evitate de filarmonici, inclusiv de cea din Cluj, după ce timp de decenii au fost obiectul bătăii de joc a muzicanților.
„Ne-am trezit că publicul nu ne agreează, am cuvinte mai dure, suntem pur și simplu ocultați, marginalizați”, spune Constantin Rîpă, compozitor și muzicolog clujean, ce în vară împlinește 80 de ani. „Filarmonicile nu cântă decât muzică străină. E o cultură foarte mare, sigur că da, dar cred că noi avem o meteahnă foarte mare, ne disprețuim valorile. Și acum ne confruntăm cu acea problemă pe care într-un fel se spune că a născut-o comunismul, dar comunismul a înființat toate filarmonicile și operele din țară, să fie foarte clar. În fiecare concert și în fiecare program al operelor voiau să fie și o lucrare românească, dar această lucrare românească suna altfel și atunci încet-încet i-am cam suflat publicului că muzica românească nu are valoare, nu e valoroasă. Mai mult, vina în cea mai mare măsură o poartă dirijorii și orchestrele simfonice care nu au adus publicul spre această muzică românească, ci i-au izolat de fenomen și au început să aibă disprețul acesta de muzica românească. Am trăit asta, de 50 de ani trăiesc acest fenomen. Toate concertele începeau cu piesa românească, pe care nu o studiaseră deloc, își băteau joc de ea cu o repetiție înainte, și așa și suna. Ca să fii genial trebuia să fii de cinci ori genial ca să fii o dată, ca să știți în ce situație mă aflu eu și în ce dramă am nimerit”.
Constantin Rîpă a compus o piesă, „Tânărul și moartea”, care are premiera la Opera Națională din Cluj-Napoca peste câteva zile, vineri. „Sincer nu știu cât public voi avea la premieră, nu știu cât public voi avea la al doilea spectacol”, spune el.
L-am întrebat cât timp a muncit pentru această premieră și spune că, de la geneza creației sale, sunt deja trei decenii. „Am muncit la ea 30 de ani. Din anii ’80 când m-am întâlnit cu figura acestui efeb din Atena (personaj în piesă-n.red.) și am scris o primă lucrare pentru doi colegi care voiau să o cânte, apoi târziu am orchestrat-o și a devenit o piesă pe care o cântau orchestrele simfonice – din Arad, din Timișoara, din Cluj nu. A rămas multă vreme așa. De abia după ’90 mi-a venit în minte – de fapt din primul moment am gândit-o ca scenă de balet. După aceea am realizat o conversie spre acest tânăr și bătrânul înger al măturătorilor. Am elaborat în cap tot scenariul, am adăugat, dar n-am putut scrie o notă și am trecut direct la acest spațiu mioritic, la acest păstor, unde am schimbat în varianta lui Alecsandri pe care o învățăm în școală unde cei doi ciobani îl ucid pe al treilea din invidie. Miorița circulă în o mie de variante în toată țara. În Ardeal e ciudățenia că e o colindă și în colindele sălăjene – nu știu dacă numai acolo dar eu acolo am întâlnit-o – nu e jaful ci faptul că ciobănelul era mai tinerel, mai frumușel și mai străinel. Și în toate situațiile acest tânăr, era firesc, era îndrăgit de toți oamenii cu care se întâlneau ciobanii. Și în final toată această furie de a-l ucide provine din faptul că se întâlnesc cu o tânără și constată în dansurile populare că fata mereu îl preferă pe tânăr. Atunci se retrag și are loc lupta, uciderea. Am compus această parte de-a lungul a 5-6 ani, e cea mai mare, mai dezvoltată. Doar după aceea, ca să scriu în oarece iz francez acea muzică pentru tânărul de pe cheiurile Senei, am ascultat toată muzica marilor cântăreți ca să prind acest spirit. Și când m-am apropiat de el, în două săptămâni am scris toată piesa. Scriam în paralel dansul tânărului măturător și dansul naiadei.”
Compozitorul și muzicologul Constantin Rîpă s-a născut în Galați, în 1 august 1938. A absolvit Conservatorul „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, unde și-a obținut titlul de doctor în muzicologie în 1982, cu Sigismund Toduță ca mentor. A publciat 12 studii de muzicologie la Academia de Muzică din Cluj-Napoca. A compus 45 de lucrări pentru cor și 28 de lucrări pentru cor de copii, patru cicluri de lieduri, 30 de lucrări pentru muzica de cameră instrumentală și 16 compoziții pentru muzica simfonică.
Rîpă a fost prezent azi la o conferință de presă în care și-a prezentat opera, ce va fi pusă în scenă vineri, care s-a încheiat cu un apel adresat ziariștilor, pe care i-a îndemnat să mediatizeze această premieră românească: „ne ajutați, ajutați muzica română ca să o scoatem din ignoranță”.
Constantin Rîpă e cel care în urmă cu trei ani și-a pus la vânzare toată creația sa pentru suma de un milion de euro. Citește aici detalii:
Despre ce e vorba în premieră, conform prezentării Operei Naționale din Cluj-Napoca:
Protagoniști sunt trei tineri din spații și timpuri diferite, ale căror destine sunt tragice.
Dacă în primul act ne aflăm în Atena secolului V î.Hr. (epoca lui Pericle) și asistăm la moartea unui efeb care își duce prima luptă în cadrul școlii militare, fiind înmormântat, în cele din urmă, de către camarazii săi, iar în actul secund, sfârșitul celui de-al doilea protagonist survine ca o consecință a atracției sale pentru una dintre naiadele Senei, în ultimul act, tânărul sortit pieirii nu este nimeni altul decât păstorașul din cea mai cunoscută producție folclorică a poporului român: balada Miorița. Odată cu preluarea acestei întâmplări evocate și prelucrate de Alecu Russo, publicată apoi de către Vasile Alecsandri, compozitorul Constantin Rîpă imprimă baletului său un puternic caracter filosofic, făcând referire la atitudinea de resemnare atât de specifică insului român și care a manifestat un mare grad de interes în rândul unor personalități ale culturii românești precum Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Mircea Eliade și, mai ales, Lucian Blaga (dovadă în acest sens stând celebrul său capitol Spațiul mioritic din Trilogia culturii).
Astfel, cel de-al treilea tânăr sortit morții dansează pe ,,plaiul nostru mioritic”, însă, spre deosebire de eroul baladei Miorița (varianta publicată de Alecsandri), acesta este ucis de către tovarășii lui ciobani din motive de gelozie. Cu toate acestea, finalul său nu este tragic. Visul mamei sale – Maica bătrână, pornită mai târziu în căutarea lui – îl înfățișează pe păstoraș ca mire al unei ,,mândre crăiese”, alături de care pășește către lumină, înspre soare, într-un cadru monumental al naturii.
