După decenii de așteptări, cea mai mare aducțiune de apă din România începe anul viitor la Cluj și costă sute de milioane de euro
AdministrațieTop News by Mihai Prodan - nov. 17, 2018 0 1587
Prilej de bancuri decenii întregi, alimentarea cu apă a Zalăului cu o sursă de apă din Cluj – mai exact lacul Tarnița, același de unde se alimentează și mare parte din județul Cluj – ar urma să înceapă anul viitor, cu costuri imense, dar concrete față de discuțiile sterile ce datează încă de pe vremea comunismului.
Legarea cu o aducțiune de apă a Zalăului de stația de tratare Gilău din aval de lacul Tarnița ar urma să coste enorm, mai exact 421 milioane de euro, bani din care 352 milioane vin de la Uniunea Europeană, iar restul reprezintă cofinanțarea autorităților.
Banii vin în mare majoritate de la Uniunea Europeană. „Va fi probabil cea mai lungă aducțiune din România. Aducțiunea principală va avea 160 kilometri, cu 200 de kilometri de ramificații”, spune pentru actualdecluj.ro purtătorul de cuvânt al Companiei de Apă Someș SA, Lucian Croitoru. Aducțiunea va lega stația de tratare Gilău de județul Sălaj, „de pe o zi pe alta așteptăm să semnăm contractul de finanțare și sperăm ca în prima jumătate a anului viitor să începem lucrările”. Deocamdată lucrările – și studiul de fezabilitate care a stat la baza acestor lucrări – acoperă doar aducțiunea principală, de 164,108 kilometri. Lucrările sunt împărțite în trei secțiuni, împărțite la rândul lor în mai multe tronsoane. Prima dintre ele începe de la rezervorul Odobești din Cluj-Napoca până la limita cu județul Sălaj, împărțită în două segmente a nouă tronsoane în lungime totală de 33,14 kilometri și respectiv a doua, de la limita județului Sălaj până în Zalău, ceea ce înseamnă 16 tronsoane de 62,52 kilometri. Tronsonul 2 leagă Zalăul de Șimleu Silvaniei prin lucrări în șapte tronsoane de 27,33 kilometri, iar tronsonul 3 pornește din Chendrea, comuna Bălan, și ajunge până în Cehu Silvaniei, în total 41,12 kilometri.
Sunt vești bune pentru zeci de mii de locuitori care au așteptat decenii întregi o alimentare decentă cu apă. E antologic exemplul orașului Zalău, cu a sa lipsă cronică de alimentare cu apă potabilă decenii întregi. În acest caz alimentarea cu apă potabilă la robinete s-a făcut dintr-un lac de acumulare a precipitațiilor, Vârșolț, în multe cazuri total insuficient, în special vara, pe vreme de secetă, ceea ce a determinat locuitorii Zalăului să găsească surse alternative de alimentare, adică cișmelele care împânzesc orașul, de unde aduceau acasă apă potabilă cu canistrele. Discuțiile de legare a orașului de sursa Gilău datează încă de pe vremea comunismului și au fost blocate aproape 20 de ani după ce Guvernul a decis ca lucrările, cu mult peste posibilitățile financiare ale administrațiilor locale și județene, să fie realizate în parteneriat public-privat – și, evident, niciun operator privat n-a fost interesat de asemenea investiții.
Lacul de acumulare Tarnița, cu stația de tratare din Gilău, e cel mai mare sistem de alimentare cu apă din zonă. Trei municipii sunt alimentate cu apă potabilă de aici: Cluj-Napoca, Gherla și Dej, dar și peste o sută de sate. De cealaltă parte, în Sălaj, lacul de acumulare Vârșolț deservește Zalăul și Șimleul Silvaniei, în vreme ce Jibou și Cehu Silvaniei sunt deservite de surse subterane de apă tratată în stații locale. Gherla și Dej sunt alimentate din Tarnița doar de câțiva ani: mai exact lucrările s-au încheiat în 2011 și au presupus o aducțiune de 22 de kilometri.
