Cum a intrat cinematografia în Cluj, cu 100 de ani înainte de TIFF
CulturăTeatruTop News by Mihai Prodan - nov. 17, 2018 0 2209
Primele proiecții de peliculă din Cluj datează cu mai bine de un secol înainte ca în oraș să se deschidă cel mai mare festival de film din țară.
Cu aproape două decenii înainte de primele proiecții de filme adevărate – cu actori, scenariu, buget și regizor – la Cluj un experiment urma să deschidă epoca cinematografiei – într-o piesă de teatru, care a fost jucată de cel mult trei ori și a lăsat opinia publică nu foarte impresionată de această bornă istorică.
Era 1899 iar teatrul din Cluj-Napoca funcționa pe Farkas Utca, „ulița lupilor”, în locul unde a fost ridicată ulterior clădirea actualului Colegiu Academic. Aici un tânăr regizor de doar 25 de ani, Janovics Jeno (foto), ce urma apoi să aibă o strălucită carieră în cinematografie și, un deceniu mai târziu, să înceapă transformarea Clujului într-un fel de Hollywood local, aplica o idee revoluționară pentru acea vreme: într-o piesă de teatru a inserat proiecții de peliculă.
actualdecluj.ro a vorbit cu Zakariás Erzsébet, cea care a realizat istoria cinematografiei clujene și care, în clădirea arhivei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, răsfoiește un catalog, reține o cotă și, dintr-o cameră înțesată cu caiete de spectacol scoate caietul original al acestui prim spectacol de teatru / cinematografie din Cluj: era „Mozgo Fenkipek” („Fotografii în mișcare”), al cărui afiș arăta că include și proiecția a opt scheciuri și că regizorul, Janovics Jeno, urma să joace și rolul personajului principal. Zakariás: „Janovics era tânăr regizor la Cluj și era și regizor artistic. Era foarte tânăr, 25 de ani, și asta arată că el era cu mintea deschisă, mergea cu modernitatea. Tema piesei asta este, o doamnă merge la film și vede acolo pe soțul ei care se plimbă cu altă femeie, și asta declanșează un război în familie. Conform regulilor de atunci, spectacolul a fost prezentat de două sau trei ori în Cluj și gata. Dar să ai proiecție de filme într-o piesă era oricum o mare deschidere și trebuie să subliniez că și în primii ani ai secolului 20 a fost singurul director de teatru care s-a gândit și pentru film, a promovat și filmul, sau măcar nu a clădit ziduri în fața filmului. Alți directori de teatru, de exemplu la teatrul din Oradea, erau absolut revoltați, ce caută filmul, cum îi dăm voie, că o să moară teatrul”.
Criticul de film János Szántai completează: „conform surselor gazetare locale, filmul și-a făcut apariția la Cluj prin 1899, cu proiecții organizate în Teatrul Național de pe strada Farkas (Mihail Kogălniceanu). În teatrul unde jucase și regizase și un actor tânăr pe numele de Jenő Janovics. În data de 2 ianuarie 1899. au fost prezentate numerele de Kinematograph ale lui M. Benkő (Stein), în două acte, 18 filme de foarte scurt metraj. În ziua următoare a avut loc spectacolul de teatru întitulat Mozgó fényképek (Poze în mișcare), o comedie, farsă în trei acte (autor, un anume Blumenthal), în regia lui Jenő Janovics, care, o premieră absolută a vremii, cu mult înaintea vremii sale ceea ce privește intermedia – asocierea proiecției de film cu spectacolul de teatru – a proiectat filmulețele închiriate sau cumpărate de la domnul Benkő (Stein) în cadrul spectacolului de teatru. Poporul, să zicem așa, a primit a șaptea artă cu entuziasm, ca peste tot în lume. În schimb elita și presa vremii s-a revoltat: e halucinant, să folosesc termenul senzaționalist al presei zilelor noastre, să introduci acest copil din flori, filmul, în templul sacru al zeiței Thalia, teatrul. Evident, pe Janovics l-a durut în cot ce zice intelighenția vremii. Primul cinematograf din Cluj, Apollo (proprietar, András Udvari), s-a deschis în data de 6 aprilie 1906. (Electricitatea s-a introdus la Cluj în 1905.) Janovics însă a făcut ceva și mai grozav, și oribil din punct de vedere al tradiționaliștilor. A transformat teatrul de vară, Teatrul Maghiar de astăzi, în cinema. Elitele, directorul teatrului din Oradea, Miklós Erdélyi de exemplu, a bombardat autoritățile clujene cu petiții pentru oprirea răspândirii cinematografelor clujene, respectiv reglementarea strictă a celor existente, și presa s-a revoltat din nou, dar degeaba. Filmul a cucerit Clujul”.
Moda inserării scheciurilor cinematografice în producții teatrale urma să prindă tracțiune abia un deceniu mai târziu, o dată cu deschiderea în Cluj-Napoca a primului cinematograf, actualul Favorit din palatul Urania, unde cu un bilet puteai viziona mai multe producții scurt-metraje, care însumau aproximativ durata unui lung-metraj din timpurile moderne. Zakariás: „dacă ne uităm și la Urania în 1912 sunt de multe ori scheciuri, 10 o dată. Nu un film ci imagini, scheciuri, filme scurte. De exemplu aici se spune despre o piesă cu două acte, după piesa cu două acte e o comedie despre un pictor, apoi o altă peliculă de peisaj despre Norvegia. Asta a fost o după-masă, se intra la toate cu un singur bilet. Și ca durată erau ca un film de astăzi, erau foarte scurte”.
