Cum a ajuns Clujul epicentrul protestelor din țară

Când e vorba de ieșit în stradă, Clujul se dovedește a avea o societate civilă cu mult peste orice alt oraș din țară. Cum s-a ajuns aici?

Fie că e vorba de proteste împotriva președintelui de atunci Traian Băsescu, fie că e vorba de mitinguri împotriva exploatării de la Roșia Montană, împotriva premierului Victor Ponta, împotriva defrișărilor, împotriva avorturilor, împotriva reglementării Internetului, împotriva Parlamentului și așa mai departe, ba chiar și împotriva crizei francului elvețian, Clujul iese în evidență prin comparație cu orice alt oraș din țară: mii de oameni preferă să iasă în stradă ca să militeze pentru convingerile lor.

Sunt și mitinguri cu rată mai mică de succes – aceasta din două motive: comoditatea și impostura. De exemplu, la mitingurile în care vremea n-a fost cea mai bună, numărul protestatarilor a fost foarte redus, de ordinul zecilor. În al doilea caz, când protestele erau organizate de oameni politici, asistența a fost aproape zero sau, oricum, insignifiantă prin comparație.

De exemplu, poate vă aduceți aminte de protestul împotriva Parlamentului, din februarie – căci da, a existat chiar și un astfel de protest: clujeni nemulțumiți au ieșit în stradă ca să manifesteze împotriva deciziei Parlamentului de a nu gira arestarea ministrului Dan Șova. Au ieșit în stradă e un fel de-a spune, căci de fapt au ieșit în piață și au fost doar câteva zeci – restul au stat acasă, deranjați de ploaie. “Unde sunt domnule tinerii care au participat la proteste până acum? De ce nu ies în stradă, de ce nu se mobilizează? Data trecută am fost mai mulți. Poate e o lipsă de organizare. Eu știam de câteva zile de protest și am venit ca data trecută, ar trebui să fim mai uniți, oamenii să înțeleagă că alegerea lui Iohannis nu schimbă lucrurile, cei de la guvernare sunt la fel de puternici”, spunea atunci un protestatar.

Tânărul Andrei Fărcaș e exemplul elocvent că societatea civilă de la Cluj e mult peste oricare alta din țară: de unul singur a reușit să coordoneze un miting unde asistența a ajuns la 5.000 de persoane. Nici el nu credea că invitația de pe rețeaua de socializare Facebook – de la care a pornit totul – va aduce în stradă cohorte de nemulțumiți. Avea doar 23 de ani și e masterand în anul 2 la Studii Medievale, în Budapesta. Înalt și uscățiv, cu o aparență modestă și el însuși surprins de amploarea evenimentelor pe care le-a generat, Andrei Farcaș a fost în primele rânduri ale masei de protestatari din centrul Clujului. “M-a surprins într-un mod extrem de plăcut”, spunea el atunci pentru actualdecluj.ro. “Trebuie să recunosc că emoțiile erau mari, o așa masă de oameni putea foarte ușor să scape de sub control, însă simțul civic al clujenilor m-a surprins din nou, coloana de oameni a fost incredibil de pașnică și de civilizată, a cooperat foarte bine cu noi și cu jandarmii și nu au fost incidente. Sunt sincer mândru de clujeni!”

De altfel, atunci, la protestele din noiembrie din țară, cele împotriva organizării deficitare a alegerilor prezidențiale în Diaspora, presa națională se întreba uimită: „De ce s-a mutat centrul protestului de stradă de la București la Cluj?”. Cei intervievați, un sociolog și un psiholog, sunt ambii clujeni – Vasile Dâncu și Daniel David.

„Marșul pentru viață” de la începutul acestui an de la Cluj e încă un exemplu elocvent: cele mai importante confesiuni religioase creștine ca număr de enoriași s-au raliat acestuia – dar numai în Cluj-Napoca, unde câteva mii de persoane au mărșăluit pentru a protesta împotriva avorturilor. În restul orașelor din țară nu a existat o astfel de inițiativă.

Să mai spunem că, în covârșitoarea lor majoritate, protestele de amploare de la Cluj au avut două elemente comune. Primul e punctul de întâlnire și eventual traseul: toate protestele de amploare au început în piața Unirii și, dacă a fost cazul, au continuat pe pietonala Eroilor după care, în funcție de amplitudine, s-au întors în piață prin bulevardul 21 Decembrie, au continuat spre Mărăști sau Zorilor, etc. E greu de imaginat că proteste de amploarea celor organizate în ultimii doi ani ar fi fost posibile într-o piață a Unirii cu vechea configurație, străbătută de alei și spații verzi.

Așa arăta piața Unirii în regimul comunism / foto Ucu Bodiceanu

Al doilea e că acestea au fost organizate pe rețeaua de socializare Facebook, unde accesul la mii de persoane e extrem de facil. Să creezi un eveniment, și apoi să inviți la el mii de persoane, e rezolvabil cu câteva click-uri – și așa s-a și întâmplat, în toate cazurile.

De exemplu, cel mai recent protest de amploare de la Cluj, cel împotriva defrișărilor abuzive din 9 mai, a fost organizat pe Facebook: aici au fost invitate nu mai puțin de … 31.000 de persoane, dintre care 4.200 și-au confirmat prezența.

La fel, la protestul împotriva organizării deficitare a alegerilor prezidențiale din afara țării, din noiembrie, mobilizarea s-a făcut tot pe Facebook – și aici s-a înregistrat, probabil, cel mai mare reach al unui astfel de protest la Cluj: nu mai puțin de 89.000 invitați și 10.000 confirmați – iar aceasta s-a văzut și în stradă, unde estimările actualdecluj.ro arată 5.000 de persoane.

Protestul împotriva exploatării de la Roșia Montană, din septembrie 2013, a fost organizat tot pe Facebook, unde au fost invitați nu mai puțin de 34.000 de clujeni, dintre care și-au confirmat prezența 2.200.

Așa se explică, în parte, și numărul mare de manifestanți: cu o platformă prin care se ajunge extrem de facil la mii de persoane, iar din acest punct de vedere Clujul iese din nou în evidență, ca orașul din provincie cu cel mai mare număr de conturi active pe această rețea socială: 280.040 utilizatori în Cluj-Napoca față de 1,64 milioane în București, 280.000 în Timișoara și Iași și 227.800 în Constanța. La Cluj, revoluția nu vine pe Twitter, ci pe Facebook.

principalele proteste organizate în Cluj:

15 iunie 2015 – 500 de protestatari în centrul Clujului împotriva premierului Victor Ponta

9 mai 2015 – O mie de persoane protestează la Cluj împotriva defrișărilor ilegale

martie 2015 – protest împotriva lui Dan Șova
noiembrie 2014 – proteste împotriva desfășurării greoaie a votului la alegerile prezidențiale în afara țării. 5.000 de persoane participă la mitingul de la Cluj
septembrie 2013 – 4.000 de protestatari la mitingul împotriva exploatării aurifere de la Roșia Montană
februarie 2012 – sute de persoane (după alte estimări, aproximativ 2.000) la mitingul anti-ACTA, un document ce urma să reglementeze activitatea pe Internet în Europa

ianuarie 2012 – mii ies în stradă, în ciuda frigului pătrunzător, împotriva președintelui Traian Băsescu, după demisia din funcție a secretarului de stat Raed Arafat

actualdecluj.ro a întrebat un sociolog ce face Clujul atât de special – în alte orașe, chiar și în București, societatea civilă nu e atât de vocală iar locuitorii sunt reticenți în a ieși în stradă. Alina Bârsan explică:
„Cred că protestele au luat amploare începând cu cazul Roșiei Montane, și într-adevăr atunci ele au fost mai intense la Cluj. Explicațiile pot merge pentru acest exemplu și în zona proximității: dintre marile orașe, cei de la Cluj au fost ”mai aproape” de Roșia Montana. Ce a urmat după Roșia Montana are mai multe nuanțe: un prim exercițiu al protestelor a motivat participanții și a creat o solidaritate, un simț de apartenență la comunitate – s-a vorbit mult de eterogenitatea participanților la proteste, dincolo de elementele care îi diferențiau, mulți au declarat că au trăit satisfacția de a vedea atât de mulți oameni împărtășind aceleași valori, așteptări și au vrut să repete această experiență.
În ce privește motivele pentru care la Cluj pare a fi prezentă o atitudine civică mai accentuată sau o prezență mai ridicată decât în altă parte, fără a avea date măsurate, aș explica prin următoarele: mediul universitar clujean, dezvoltarea unor nuclee mobilizatoare diverse provenite din mai multe părți ale societății civile– probabil mai multe decât în alte orașe; nu in ultimul rând, si in mod cert nu independent de ceilalți factori ar fi dezvoltarea economică”.

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.