De când m-am mutat din Mănăştur, cel mai mult îmi lipseşte parcul. Să îţi lipsească ceva, orice, când te muţi dintr-un mult hulit „cartier-dormitor-comunist” în zonă nouă de dezvoltare a oraşului deja spune mult despre zona nouă de dezvoltare. Dar asta e decizie asumată şi subiect de alte discuţii. Revenind: în Mănăştur, mergeam în parcul Universităţii de stat Babeş-Bolyai, parc închis cu gard, închis cu poartă şi accesibil cu taxă de intrare. Parţial revoltaţi, parţial amuzaţi, îl numeam „parcul lu’ Marga” (mare „moşier”!), plăteam taxa de 3 lei (era 3 lei pe atunci biletul cu acces la pista de alergare, împrejumuită cu alt gard, şi ceva mai ieftin dacă voiai să intri doar în parc) şi aveam parc. Verde privat, din păcate… Şi totuşi, măcar aveai o ofertă. E mai mult decât poţi să spui dacă locuieşti departe de „parcul lu’ Marga”, în oricare din noile „extensii urbane”: Bună Ziua, Borhanci, Câmpului, Europa, „Zorilor Sud”. Chiar dacă eşti profund dependent de urban, să vrei să stai un pic printre copaci, să alergi ori să plimbi un cărucior, un copil sau/şi un căţel e nevoie umană.

Aşa că, din această perspectivă a cetăţeanului subiectiv şi privat de parc în proximitate, nu pot să nu susţin orice iniţiativă verde, fie ea şi într-o parte a oraşului în care nu am nici locuinţă, nici birou şi nici măcar prieteni de vizitat. Aşa că, de la început, zic şi eu: DA! pentru

Parcul Est.

Cum a început? În anii ‘70, s-a lansat comanda pentru realizarea „Parcului Tineretului”, în zona lacurilor din Cartierul Gheorgheni, unde proiectanții au propus pe o suprafață de 140 hectare realizarea primului complex de agrement din jumătatea de est a orașului. După 45 de ani (dintre care câţiva de boom imobiliar), desigur hectarele disponibile se împuţinează: oraşul construit a crescut, s-au ridicat case, blocuri, birouri, un mall. La presiunea societăţii civile şi după ani lungi în care câţiva arhitecţi au tot vorbit de valoarea acestui loc şi despre potenţialul de agrement (îl amintesc neaparat aici pe arh. Vasile Mitrea, care a participat la proiectul marelui parc şi care a continuat de atunci să vorbească despre el), în 2015 Parcul din Gheorgheni – Parcul Est e acum iarăşi subiect actual.

În noul Plan Urbanistic General, proiectanţii au rezervat aici zone verzi. O „mică” problemă: vorbim şi de terenuri aflate în proprietate privată. Aşa că 2015, anul noului PUG (avizat în decembrie 2014), a început cu o serie de plângeri prealabile depuse de mai mulți proprietari ale căror terenuri din zona pepinierei Becaș au fost încadrate în noul regulament de urbanism ca fiind spații verzi.

Pare simplu: sunt terenuri private, dar tu, primărie, decizi, la sfatul specialiştilor, că vrei un parc (în sfârşit!). Ce poţi să faci? Nu e greu de răspuns, nu? Cumperi terenuri! Da, cumperi! Ca în cazul autostrăzilor, a centurilor ori a oricărui alt obiectiv de interes public. Deci cumperi, nu iei!

Dar, aici, la Cluj, pe acest drum al parcului s-a pornit cel puţin discutabil. Un domn care se pricepe la legislaţie ne atrage atenţia: nu poţi să declari verzi nişte terenuri decât după exproprieri! Există chiar şi legi în ţara asta, imaginaţi-vă! Un fragment: “Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curți – construcții, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spații verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislației în domeniu”. Zice Legea 135/2014 (pentru modificarea Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și pentru completarea Legii 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților).

Cum se face la noi: mai întâi declari terenurile verzi prin PUG, apoi vin proprietarii cu plângeri prealabile şi ameninţări de procese, fiindcă terenurile lor construibile s-au făcut neconstruibile, iar primăria vrea aici un mare parc, fără ca ei să primească despăgubiri. Şi pe bună dreptate, nu? Mai există încă drepturi privind proprietatea privată. Întreb şi eu: ce se întâmplă dacă se ajunge în instanţă pe acest subiect? „Proprietarii îi fac praf pe ăştia de la primărie!”, mi se răspunde din zona cunoscătorilor în Drept.

Nu ştiu dacă proprietarii vor „să îi facă praf” pe cei de la primărie. Ce e sigur însă e că vor terenuri construibile sau despăgubiri. Şi e firesc. Da, proiectanţii îţi desenează zona de parc, foarte bine, asta e treaba lor, să stabilească unde şi ce funcţiuni să traseze pentru terenuri. Dar tu, administraţie-beneficiar de PUG, o dată ce ţi-ai asumat acest plan şi declari că vrei „Parcul Est”, faci nişte demersuri pentru ca parcul să devină realitate. Legal! Cu exproprieri pentru cei care au dreptul la ele, cu evaluări corecte şi juste (nici sub-evaluări, nici supra-evaluări, cum vedem acum prin dosare scoase la lumină de DNA), cu achiziţii. Cu bani! Sau nu aşa e „de bun-simţ”?

Nimeni nu a zis că traseul de urmat e altul, nici măcar cei din sediul de pe Moţilor. Numai că la administraţia locală din Cluj lucrurile au pornit la drum cam tulbure. Cum ziceam: mai întâi terenurile au fost încadrate verzi. Nu doar fără a se acorda despăgubiri, dar fără ca măcar să se ştie care e abordarea ori procedura asumată. Imediat după avizarea noului PUG, cum era uşor de anticipat, cetăţenii cu terenuri private afectate de verde au depus plângeri prealabile. Şedința de CL în care s-a discutat subiectul plângerilor prealabile de PUG (pe mai multe zone) a fost cu bâlbâieli: unele plângeri au fost acceptate și altele nu. Abia apoi primarul a mai anunţat abordarea, într-o şedinţă de comisie de urbanism, cu proprietarii de terenuri şi avocaţii veniţi la masă: Emil Boc a declarat susținere pentru reglementările trasate de proiectanții noului PUG și pentru realizarea de spații verzi în zona Parcului Est, cu demararea procedurilor de compensare pentru proprietarii de terenuri care pierd astfel dreptul de a construi pe terenurile lor private. Proprietarii ar fi vrut să afle termene şi lucruri ceva mai precise privind felul în care se vor face evaluările. Decizia pe subiect aparține consilierilor locali, dar a fost rezervată şi o sumă în buget, pentru despăgubiri. Nu se ştie exact cât, fiindcă într-o declaraţie de primar suma e de 2 milioane de lei, în alta 6 milioane de lei. Ca să mai dăm un subiect de gândire: cam ce suprafaţă de teren credeţi că puteţi cumpăra, în piaţa privată Cluj-Napoca, cu 2 milioane? De lei, da? Nu euro. Iar dacă administraţia le transformă terenurile din construibile în „verzi” şi apoi îi despăgubeşte la preţ de spaţiu verde, cu siguranţă proprietarii nu vor fi de acord cu abordarea şi se pregătesc de Instanţă. Unii au şi declarat-o deja. Şi atunci ce şanse mai are Parcul Est?

S-a construit şi s-a tot construit în zonă, cu permisiunea administraţiei, acum e posibil să se facă aici un parc. Păi nu e bine? Sigur că e! Ar fi senzaţional să se facă un parc! În loc să se construiască pe nişte terenuri, ele pot deveni spaţii verzi. Sigur că e bine! Pentru toţi cei de acolo, din sutele de apartamente noi, din sutele de apartamente vechi, pentru sutele de familii care locuiesc în zonă, pentru cei care se vor muta acolo. Pentru oraş. Nu cu aşa numite „parcuri păduri” îţi creşti, din pix, metrii pătraţi de spaţiu verde/ locuitor ca să respecţi norme europene. Laşi pădurile să fie păduri şi faci parcuri în oraş, în cartiere. S-a construit atât de mult cu verde doar în planşe în oraşul ăsta, încât să vorbim de proiecte cu adevărat, autentic, real verzi sună anacronic şi naiv. Dar, de data asta, pare că se poate porni măcar la drum. Pentru Parcul Est. Chiar şi pentru dezvoltatorii imobiliari cu proiecte acolo e veste bună: un mare spaţiu verde nu poate decât să facă zona mai atractivă.

Şi în contextul acesta încâlcit, chiar dacă îţi doreşti cu tot sufletul un parc mare în oraş (sau mai ales dacă îl doreşti), priveliştea de sâmbătă e uşor tristă în „Parcul Est”. A fost sâmbătă aici, în zona lacurilor, o acţiune de plantat, pentru o suprafaţă mică, de 5000 mp. Într-un proiect sub umbrela Capitalei Europene a Tineretului. Au apărut nişte copăcei, lângă un parc – „parcul” Tulcea- pe care cu mare indulgenţă îl poţi numi „parc”: sunt nişte piste de role, o zonă mică de tobogane colorate (cam cât zonele acelea mici, mici de tot din proiectele rezidenţiale private din oraş) şi un teren de sport, în mijlocul unui teren viran. În zonă sunt blocuri, multe blocuri, casele Armatei în şantier, de-o parte, blocuri în altă parte, nişte garaje de periferie în decor suburban şi un lac minunat, dar de care nimeni nu pare să se îngrijească. O minunăţie de zonă, ca potenţial! O minunăţie! Mai e spaţiu, ai şi lacuri şi faci atât de puţin pentru ele!

Ce ziceam că e trist? Imaginea asta e tristă: primarul Emil Boc (la al 3-lea mandat de primar în Cluj, nu de ieri!), venit cu suita la acţiune de „muncă”, de plantat copaci, declarând că primăria „face eforturi extraordinare ca aici, pe o suprafață de circa 60 de hectare, să realizeze un parc”. Care eforturi? Care 60 de ha? De la declaraţii la eforturi ar fi nişte paşi de făcut, de către toată lumea. Parcă am mai auzit ceva similar, de eforturi pentru parc şi lac. La inaugurarea unui alt mini-parc din zonă: cel pe care un grup imobiliar şi-a pus şi brandul. A amenajat un parc mic şi a mai făcut (cu permisiune de la primărie, avize, autorizaţii, pe terenul Consiliului Judeţean) o clădire mare, de birouri, lângă. Dar e corect să spunem şi asta: părculeţul arată bine, e folosit şi oamenii se bucură de el. Pentru că orice mică bucată de parc e bucurie printre blocuri. Aşa că: DA pentru Parcul Est! Dar cu decizii clare, proceduri asumate, termene, evaluări, exproprieri, legi şi bani. Şi nu ar fi rău să avem o idee privind felul în care va fi amenajat parcul, pe ce bani şi cine mai intervine pentru această posibilă investiţie verde a oraşului.

Din arhive:

Boc trădat de propriii consilieri: au votat pentru modificarea PUG-ului și i-au compromis toate promisiunile

E posibil noul Parc Est? Încep negocierile între administrație și proprietarii din zona pepinierei Becaș, cu terenuri “înverzite” în noul PUG

Surprize-surprize. A mai apărut o problemă de tranșat în Consiliul Local, pe lângă DA-ul pentru plângerile prealabile la noul PUG

FOTO/VIDEO. Mini-Parcul Est. Cum s-a lucrat, pe muzică, la “înverzit” 5000 mp între lacurile din Gheorgheni

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.