Închide

Cum arată criza de pe piaţa muncii la o fabrică din Cluj: De la 1000 de CV-uri pentru 10 posturi la recrutare în Orşova şi Valea Jiului

EconomieTop News by Kristina Reştea - dec. 23, 2018 1 1692

 

Căderea industriei în România de tranziţie a lăsat urme încă vizibile: schelete de fabrici dezafectate se pot vedea prin fostele zone industriale, iar fostele şcoli profesionale au fost distruse. Efectele se văd mai departe: în Cluj funcţionează mai multe unităţi de producţie construite în anii recenţi şi mulţi dintre cei care le conduc se plâng de criza forţei de muncă. Nu se mai găsesc muncitori calificaţi şi e tot mai greu să se recruteze angajaţi, chiar dacă planurile de afaceri presupun extinderea producţiei. Salariile încă mici şi nivelul de trai de aici îi împinge încă pe mulţi români să treacă graniţa pentru un loc de muncă, fie şi pe termen limitat. Cât despre acoperirea necesarului pentru fabricile din România, se vorbeşte mai ales de două soluţii: reactivarea şcolilor profesionale şi implicarea firmelor în învăţământul dual – pe de-o parte – şi aducerea de muncitori de străini.

 

„Am început cu 36 de oameni, în 2011, şi cu o linie de producţie. Acum sunt aproape 200 angajaţi. Dintre aceştia, cam 95% sunt oameni de aici şi din comunele şi satele din preajmă, oameni care nu mai lucraseră înainte în domeniul pâinii”, spune Dan Păucean. Acesta a lucrat aproape două decenii la fosta fabrică de bere Ursus, iar de 7 ani e director de producţie în fabrica La Lorraine din Câmpia Turzii, o unitate de produse de panificaţie precoapte şi congelate. „Când s-a instalat aici compania, şomajul era de 70% în Câmpia Turzii”, aminteşe Răzvan Boşomoiu, directorul general al fabricii. Dar de atunci peisajul e schimbat.”Pentru primele 10 posturi de operatori, am primit 1000 de CV-uri”, îşi aminteşte Păucean. „Acum suntem nevoiţi să  mergem până în Orşova ca să găsim oameni, să mergem înspre Moldova, în toate colţurile ţării. Nu e doar o problemă a noastră, ci a economiei”, completează Boşomoiu.

Cum s-a ajuns de la „concurenţă” de 100 de oameni pe un post la criză de angajaţi? Competiţia din noile parcuri industriale, spun cei din fabrică. „E o creştere economică, au venit mai mulţi producători în zonă, iar peisajul s-a schimbat. S-au deschis unităţi noi nu doar aici, ci şi în alte zone din judeţ”, spune Boşomoiu, aducând în discuţie nu doar locatarii parcului industrial privat Reif din Câmpia Turzii, ci şi marii jucători instalaţi în Tetarom la Jucu – ca Bosch şi De’Longhi – sau pe cei din parcul industrial privat din Dej. Producătorii urmează să mărească capacitatea fabricii de panificaţie, iar marea întrebare e: cu cine vor lucra? „Suntem în recrutare continuă. Avem în plan să mai instalăm o linie de producţie de mare capacitate, iar emoţiile cele mai mari le avem la capitolul personal. Necesarul e undeva la 60 de persoane. Nici nu ne mai aşteptăm să găsim oameni calificaţi, îî învăţăm aici. Pentru poziţii de tehnologi, trebuie ca angajaţii să aibă studii în domeniu, dar căutăm şi muncitori, avem nevoie de electromecanici, de mecanici pentru întreţinerea liniilor de producţie, trebuie automatişti; totul e automat în fabrică, avem nevoie de ingineri automatişti. Nu trebuie să fie calificaţi în acest sector, îi pregătim aici. Trebuie să fie oameni care vor să muncească. Toţi producătorii din zonă se confruntă cu probleme uriaşe, toţi am înghiţit foarte multă forţă de muncă. Şi încă mai există fenomenul muncii sezoniere, cu Spania, Italia”, spune reprezentantul fabricii. Nivelul salarial e încă o temă. „Vorbim de muncă de calificare de bază. Pe perioade scurte, când sunt recoltele, muncitorii pot câştiga în afara ţării, în Spania, Italia, până la 2000 euro. Noi nu avem cum să ajungem la acest nivel”, admite Boşomoiu. Acesta spune că totuşi în Cluj salariile din producţie Cluj, cu ore suplimentare, au trecut de 2000 de lei net, pentru „munca la nivel cel mai new entry”. Adică, oricum, nu foarte mult, dacă ţinem cont de cheltuielile lunare pe care le are de făcut o familie.

Vezi şi:

Care sunt cheltuielile lunare pentru un trai minim decent în marile oraşe din România?

 

Soluţia, în acest context? „Mergem în alte părţi, ca să găsim oameni. Încercăm să le oferim soluţii pe termen lung, oportunităţi de dezvoltare. Sunt ingineri care ajung la peste 2000 de euro. Cred că ăsta e cel mai important lucru: dacă îi arăţi omului că îşi poate construi o carieră, că poate să evolueze, atunci devine mai interesat. Noi am adus oameni din Valea Jiului, de pe lângă Drobeta Turnu Severin. Problema e că nu mai găsim oameni nici măcar acolo. Aşa am crezut şi noi, că găsim, dat fiind contextul social, dar realitatea e cu totul alta. Toate companiile aleargă după angajaţi, nu mai are importanţă regiunea. Încercăm să devenim cât mai atractivi ca angajatori. Nu reuşim să creştem cât ne cere piaţa”, spune directorul. Planul conducerii fabricii e ca o nouă linie de producţie să fie instalată în 2019-2020, fiindcă în fabrică există deja spaţiu alocat pentru aceasta. „Categoria de pâine precoaptă e, la noi, undeva la 2-3% din totalul pieţei de pâine, în condiţiile în care procentul ajunge la 25-30% în ţări ca Polonia, de exemplu. Deci potenţialul e uriaş. Avem şi export, dar, din păcate, am renunţat la mare parte din export, fiindcă nu am putut face faţă cererii interne. Piaţa din România e prioritate pentru noi, aşa că am decis să sistăm proiectele de export. Cam 95% din producţie ajunge pe piaţa din România, iar dacă reuşim să facem mai multă exportăm”, precizează Boşomoiu.

 

„Singura şansă în viitor va fi să luăm oameni din exterior”

„Am dechis cu o linie de producţie (în 2011), între timp s-a mai construit o clădire. Sunt acum patru linii de producţie în funcţiune şi avem spaţiu pentru cinci. Mai e loc de încă trei linii de producţie, avem terenul pregătit pentru încă o clădire. Avem patru ani avans faţă de planul iniţial. Planurile iniţiale erau ca abia în 2026 să lucrăm cu cinci linii, ceea ce se va întâmpla probabil în 2020. Piaţa are mare potenţial, cererea e foarte mare. Când am început noi, 60% din producţie mergea la export, acum aproape 100% din ceea ce facem rămâne în România”, spune Păucean. Marea problemă pentru planurile de extindere rămâne criza de forţă de muncă. „E bătălie mare pe oameni. Dimineaţa, când vii spre Câmpia Turzii, sunt coloane de autobuze. Se împrejmuiesc şi alte terenuri, în jur, semn că se mai construieşte, chiar aici aproape mai e o hală în construcţie, a unor nemţi. Singura şansă în viitor va fi să luăm oameni din exterior. Din afara ţării. Iar asta se va întâmpla foarte repede”, crede Păucean. De unde se vor aduce muncitori? „Din Asia. Şi se vorbeşte foarte mult de Georgia. Colegii noştri din fabricile din Polonia şi Cehia au început să aibă aceleaşi probleme. Ei, de exemplu, luau ucraineni, dar ei au folosit ţările noastre şi ca punct de trecere spre Vest. Se aduc muncitori din Zimbabwe şi Georgia. Ne gândim foarte serios şi noi la această alternativă. Cred că în mai puţin de un an se va întâmpla asta, mai ales că acum s-a schimbat şi legislaţia. Au realizat şi ei că nu avem oameni. Spun: am creat 5000 de locuri de muncă. OK, dar cu cine le ocupi? Până acum, îi luam unii de la alţii, pleacă oameni pentru 5 lei în plus. Eu îţi dau 10 lei şi vii înapoi. Nu se poate continua aşa”, crede directorul de producţie. Acesta aminteşte şi de o altă temă dureroasă pentru industria locală. „Apoi, o altă problemă: nu există calificare de specialitate. Eu am lucrat 20 de ani la Ursus. Când am ajuns acolo, ca tânăr inginer, era o trupă de tineri care veniseră de la şcoala profesională în urmă cu un an. Am lucrat foarte uşor cu ei, ştiau meserie. Noi mergem până la 40 km, la ţară, ca să căutăm oameni, dar nu mai există nici cultura industrială. Am întâlnit femei extraordinare, care au cultivat varză la Mihai Viteazu. Ziceau că nu s-ar putea obişnui cu programul fix de lucru din fabrică. Asta deşi munca pe care o făceau ele la câmp era sigur mult mai grea. Cei rămaşi la ţară nu mai sunt tineri, nu mai sunt dispuşi la reconversie”, constată producătorii.

Şansa care se întrevede, pe termen lung: sprijinirea învăţământului dual. „Acum ceva vreme, am vorbit la Liceul de Industrie Alimentară pe această temă, atunci nu s-a putut. Am putea ca pe ramuri de industrie, să creăm clase în sistemul de şcoli duale. Încep să fie astfel de clase. Tema noastră e să îi convingem pe tineri să vină la lucru. Să devină operatori îi putem învăţa noi, dar pe partea de întreţinere electromecanică nu sunt oameni specializaţi, iar nivelul necesar e unul complex. Am încercat să tatonăm şi la Colegiul tehnologic, să creăm acolo un „bazin”, o clasă de electromecanică, de lăcătuşi. Iar din acea clasă, pe şase dintre absolvenţi, să zicem, să îi convingem să vină aici. Pentru asta, trebuie ca ei să te cunoască, să cheltuieşti ceva, să faci un loc unde să înveţe. Şi totul contra cost. Ei ar lucra câteva ore în fiecare zi, dar pe bani. Aşa pot să vadă care e regimul, cât de restrictiv e, ce trebuie să facă, ceea ce nu poţi face doar într-un stagiu de practică”, spune Păucean.

 

Soluţii la criza de pe piaţa muncii: salarii mai mari, import de personal, şcolile duale

Despre tema învăţământului dual se discută de ceva vreme. Conform datelor Inspectoratului Școlar Județean, Clujul are acum 39 de clase profesionale, cu 1085 de elevi, iar dintre acestea 13 sunt în sistem dual – asta înseamnă o implicare mai puternică a agentului economic în programă și predare. Vezi mai multe aici:

Din „rămășițele” învățământului profesional și în plină criză de muncitori: la Cluj învie Şcoala duală

 

Criza acută de personal e una dintre marile probleme cu care se confruntă firmele de pe piaţa locală, spuneau în urmă cu câteva săptămâni mai mulţi investitori, cu ocazia lansării filialei locale a Camerei de Comerţ Româno-Germane, iar sistemul de învăţământ dual ar putea fi o şansă pentru a remedia din lipsuri.

Despre probleme de pe piaţa muncii a vorbit şi consulul onorific al Franţei la Cluj, Pascal Fesneau, care e şi membru în Consiliul de administrație al Clubului Francofon de Afaceri din judeţ. Clubul chiar a organizat recent la Cluj un Târg de Meserii. „Avem o problemă cu lipsa de personal calificat. Ea se simte şi în Franţa şi în Germania, dar e amplificată în România. Sunt mai multe cauze, iar una ţine chiar de imaginea industriei. Apoi, mai sunt problema educaţiei şi a migraţiei. După căderea comunismului, a urmat o nepăsare şi prăbuşirea industriei, dar după ’90, sectorul s-a reactivat, acum sunt fabrici în care se lucrează în mediu curat, cu maşini de ultimă generaţie. Muncitorii pot lucra într-un mediu decent, iar salariile le depăşesc pe cele din mall, să zicem. Un sudor poate câştiga mai mult decât un contabil”, spune Pascal Fesneau, care este şi administrator al unei firme franco-germane din judeţul Cluj, Pfeiffer Vacuum România. Acesta a menţionat că mediul de afaceri se bucură de lansarea sistemului dual de învăţământ şi că e nevoie ca programa educaţională să se adapteze secolului XXI. „Există încă o diferenţă de salarii între noi şi ţările din Vest, aşa că o soluţie la stoparea migraţiei şi găsirea de meseriaşi ar fi creşterea salariilor. Totuşi, în Cluj-Napoca acest lucru a început să se întâmple şi sunt salarii destul de ridicate. O altă soluţie pentru criza de forţă de muncă este să devenim o ţară de imigranţi, să atragem oameni din alte părţi”, spunea Fesneau.

 

Citeşte şi:

Criză de muncitori la Cluj. Consulul Franţei din conducerea Clubului Francofon de Afaceri: „Pentru un tânăr muncitor, e problematic să se întreţină în Cluj-Napoca, din cauza chiriilor. Firme mari se gândesc să îşi facă şi cămine de locuinţe”

 

Conform celor mai recente date de la Direcţia Judeţeană de Statistică, efectivul salariaţilor din judeţul Cluj, la sfârşitul lunii septembrie era de 253.881 persoane, cu 13443 persoane mai mult decât în luna septembrie 2017. Câştigul salarial mediu nominal brut realizat în luna septembrie 2018 a fost de 5118 lei şi cel net de 3105 lei. Câştigul salarial mediu net din septembrie a fost cu 17,1%  mai mare faţă de aceeaşi lună din anul 2017.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Un comentariu

  1. Solutia e simpla: Sa dea oamenilor salarii, sa nu se mai caliceasca atata !!! Toate firmele astea au venit aici sa faca profit, pe spinarea amaratilor care nu aveau unde lucra si care acceptau un loc de munca oricat de slab platit, doar sa aiba un loc de munca. Perfect. Au facut destul profit, si-au umplut buzunarele toti. Acum, e timpul sa castige mai putin si sa-si plateasca angajatii.

Scrie un comentariu