Cum a cucerit Adrian Ghenie piața de artă. „Nu prea am mulți colegi de vârsta mea pe care să-i întreb „tu cum ai supraviețuit acestui tsunami?””.
CulturăTop News by Actual de Cluj - iul. 02, 2018 0 5178
Prețurile pictorului român au crescut de 160 de ori în ultimii 10 ani, arată un articol publicat în The Art Newspaper. Dar cine, sau ce, e în spatele acestei creșteri abrupte?
The Art Newspaper publică o amplă analiză a carierei pictorului clujean Adrian Ghenie, care a ajuns să vândă tablouri la prețuri exorbitante, mult peste creațiile oricărui alt pictor din generația sa, și încearcă să explice cum s-a ajuns aici. Redăm mai jos articolul:
Istoria ascensiunii pictorului de artă contemporană Adrian Ghenie de la student la artă în Cluj la vedetă a curatorilor de talie internațională și a caselor de licitații pe durata a abia o duzină de ani nu e fără precedent: lumea artei iubește să miruiască talente tinere. Îi place, totodată, să se și descotorosească de el, dar GHenie, cu talent prodigios și ajutorul multora pe drum, s-a ivit ca o stea mai durabilă, a cărei muncă e acum, cu bune și rele, văzută ca un „asset” dezirabil.
Ghenie, născut în 1977 în Baia Mare, se agață de subiecte istorice și obsedante. Stilul său alternativ de tușe ample și viguroase i-a câștigat comparația cu Francis Bacon, deși Ghenie spune: „în ciuda părerii generale, Bacon n-a fost niciodată o sursă directă de inspirație pentru mine. În acest punct al carierei mele fac ce am făcut întotdeauna: fur de la toată lumea”. Între timp, ascensiunea sa critică și comercială a fost destul de rapidă încât să atragă atenția fără a cădea în supraexpunere.
Întrebat cum se explică interesul pentru arta lui Ghenie, curatorul britanic independent Jane Neal spune: „Adrian e un pictor extrem de talentat și izbutește să genereze sentimentul a ceva în loc de a-l creiona direct. E adeptul pictării trecutului – poate o persoană proeminentă sau evenimente din istorie – dar în acest timp simultan își catapultează opera și pânzele în viitor prin inventarea a ceva cu totul nou. Nu e niciodată formulaic și evoluează întotdeauna”.
Expoziția lui Neal din 2006, Cluj Connection, organizată la acum închisa galerie Haunch of Venison din Zurich și concentrată pe pictori tineri din oraș – a fost catapulta lui Ghenie pentru un show individual, Shadow of a Daydream, la galerie, în anul următor. A stivuit expoziții în galerii în scurt timp, inclusiv una individuală la Tim Van Laere Gallery în Antwerp în 2008 și prima sa expoziție în Londra, Darkness for an Hour, la Haunch of Venison în 2009. A fost de la această expoziție când proprietarul Christie’s, Fancois Pinault, un fan al lui Ghenie de la început, a cumpărat tabloul în două pânze Nickelodeon (2008) pentru aproximativ 60.000 de euro. În octombrie 2016 casa de licitații a vândut Nickelodeon pentru un record de 7,1 milioane de lire sterline, o creștere de 16.000%, generând titluri în ziare pentru Ghenie și ducând la un cec gras pentru Pinault.
Pot să îl cumpăr?
Pentru cei implicați încă din primele zile, succesul lui Ghenie nu e o surpriză. Juerg Judin, directorul Haunch of Venison la vremea aceea care acum îl curatoriază pe artist în casa sa din Berlin, își amintește prima expoziție individuală a lui Ghenie în Zurich. „Oamenii veniseră la vernisaj, dar nimeni nu auzise acest nume și a fost vândut în 20 de minute. Oamenii întrebau „Cine e acesta și cum îi pot cumpăra lucrările?”. Are o abordare intelectuală ca un artist conceptual în ceea ce face și în ce încearcă să exprime”, adaugă Judin, „dar e pictor 100% în sensul tradițional”.
Curatorul Gary Garrels a întâlnit prima dată stilul hibrid și cinematic al lui Ghenie într-o expoziție indivuală organizată de curatorul Mihai Nicodim la Chung King Project în Los Angeles, în 2007. „Tablourile erau mici, foarte întunecate și vizătoare, și pictate admirabil”, spune Garrels. „Au ieșit în evidență pentru mine de la bun început”.
Câțiva ani mai târziu Garrels, acum curator senior pentru tablouri și sculpturi la San Francisco Museum of Modern Art (SFMOMA), a fost impresionat de „Procesul” (2010), o pânză de mari dimensiuni ce descria acțiunile împotriva dictatorului Nicolae Ceaușescu și a soției sale Elena, care au dus la execuarea lor imediată de plutonul de execuție. Ghenie și Nicodim s-au oferit să doneze lucrarea către SFMOMA, unde e acum parte din colecția permanentă. „Am fost extaziat”, spune Garrels. „Avem o lucrare semnificativă de Gerhard Richter, deci există un context pentru Adrian în colecție”. Adaugă: „Din păcate nu e posibil pentru noi să continuăm să construim arta sa în colecțiile noastre. E total peste posibilitățile unui muzeu”.
Într-adevăr, apetența pentru arta lui Ghenie a alimentat o creștere abruptă pe piață. Ben Tufnell, fost curator la Tate și Haunch of Venison, descrie viteza cu care s-a maturizat piața pentru lucrările lui Ghenie: „În acea primă expoziție de grup”, spune Tufnell, „picturile sale costau undeva la 2.500-4.000 de euro și îmi reproșez în fiecare zi că n-am cumpărat una”. Pe când Ghenie expunea prima dată singur în Londra, în 2009, „prețurile ajunseseră undeva la 25.000 de euro și deja exista o listă de așteptare. Începuse să devină o problemă de administrare a așteptărilor”.
Colecționarii s-au îndreptat rapid către piața secundară. Alrex Branczik, șeful secției de artă contemporană pentru Sotheby’s Europe, își amintește seara de debut pentru Ghenie, în februarie 2013, când un portret visceral al doctorului nazist Mengele s-a vândut pentru 121.250 de lire sterline, faț ăde estimarea inițială de 30-40.000 de lire. „De obicei”, spune el, „am face asta când știm că există colecționari serioși și când cererea depășește cu mult oferta”. Un an mai târziu Sotheby’s a vândut „The fake Rothko” (2010) pentru 1,4 milioane de lire sterline, față de estimarea de 250.000-350.000 de lire, și apoi varianta lui Ghenie de lucrare degenerată, „Florile-soarelui în 1937” (2014) în februarie 2016 pentru 3,1 milioane față de estimările de 400-600.000. Branczik adaugă: „cei care licitează și cumpără sunt unii dintre cei mai mari colecționari din lume”.
În vreme ce interesul comercial pentru lucrările sale creștea, Ghenie își extindea și CV-ul, incluzând expoziția personală Pie Fights și Pathos la Contemporary Art Museum în Denver, în 2012 și 2013, la CAC Malaga în 2014-2015 și la Bienala din Veneția în 2015, unde lucrarea sa, „Darwin’s Room”, a fost prezentat în pavilionul României. Surse spun că o expoziție de amploare la un muzeu e de așteptat.
Rafala de activitate poate părea organică, dar „a fost o mulțime de muncă de echipă implicată”, spune Nicodim. „Nu s-a întâmplat pur și simplu”. El se referă parțial la eforturile sale și ale altora cum ar fi Rodica Seward, proprietarul de origine română a casei de licitații pariziene Tajan, în a-l promova pe Ghenie înainte ca mega-galerii, cum ar fi Pace și Thaddaeus Ropac, să intre în scenă. Seward a aranjat de asemenea achiziția timpurie a „Pie fight interior II” de către Centrul Pompidou. Ghenie a intrat în atenția Pace în 2011 și a casei Ropac în 2015. Remarcabil, totuși, notează The Art Newspaper, Ghenie a rămas loial dealerilor săi timpurii în timpul ascensiunii sale, inclusiv galeria Plan B în Cluj, pe care a co-fondat-o cu Mihai Pop în 2005.
Poate viteza mică cu care lucrează Ghenie să supraviețuiască acestei străluciri? Thaddaeus Ropac găzduiește acum „Jungles in Paris” până în 16 iunie, ce prezintă lucrări noi bazate integral pe arta lui Henri Rouseau, pe care GHenie îl privește ca primul pictor abstract. Lucrările, care costă între 750.000 și 1,1 milioane de euro pentru tablourile mari, 150.000-200.000 pentru desene, și crochiuri pentru aproximativ 100.000, s-au vândut imediat.
Cerere și ofertă
„Nu-ți faci prieteni cu o expoziție ca aceasta, când există o cerere atât de mare”, spune Ropac. „Nu e ușor pentru noi, deoarece avem colecționari importanți care vor lucrările. Pictează foarte încet și avem doar cinci lucrări mari în expoziție, ceea ce face lucrurile mai complicate. Le spun întotdeauna clienților că e un artist tânăr și ne asigurăm că ai noștri colecționari de încredere vor primi lucrările. Suntem aici pe termen lung”.
Marc Glimcher, președintele Pace Gallery, care pregătește altă expoziție individuală a artistului peste doi ani în Hong Kong sau New York, spune: „Să ajungi la acest nivel de popularitate și putere e o provocare imensă pentru cineva care are doar 40 de ani și trebuie să stea în fața unei pânze goale știind că lumea plătește sume ridicol de mari de bani la licitații, pentru ele. Răspunsul lui Adrian a fost să continue să experimenteze, și asta e ceva ce îi face pe oameni să considere că ne vom uita la el și peste 50 de ani”. Cum spune Glimcher: „Haunch of Venison n-a făcut muncă de marketing miraculoasă, și nici noi. Sunt, realmente, doar picturile. De asta e el unde e”.
Adrian Ghenie despre cariera sa fast-forward
Într-un rar schimb de e-mailuri, Ghenie meditează la sabia cu două tăișuri a succesului său. El scrie: „Eu cred că fiecare artist tânăr sau la mijlocul carierei sale e un caz deschis dezbaterii (dintr-un punct de vedere artistic). Sunt judecați ca fenomene artistice încă în progres, și atâta vreme cât prețurile sunt jos conversația despre ei poate fi echilibrată. Dar când un artist marchează milioane la o acțiune, dezbaterea echilibrată e compromisă. Oamenii încep să fie isterici, excesiv de încrezători sau hiper-sceptici, foarte subiectivi, geloși etc. E cazul meu, cu desăvârșire. Dacă mă întrebați ce vreau pentru viitor, aș spune că vreau să mă întorc la un fel de normalitate, dar e greu de definit acea normalitate. Nu prea am mulți colegi de vârsta mea pe care să-i întreb „tu cum ai supraviețuit acestui tsunami?””.
Citește și:
