Care sunt stațiile de transport în comun din Cluj care nu-și mai justifică numele – și de ce încă îl folosești
Administrație by Actual de Cluj - iun. 11, 2016 0 1547
O mulțime de stații de transport în comun din Cluj-Napoca și-au schimbat denumirea ori reperele, dar clujenii continuă să folosească vechile nume chiar și două mai bine de două decenii.
Dacă ești mănășturean și circuli cu troleibuzul cobori „la Pritax” – stației îi spune, în acte, „Grigore Alexandrescu”, după numele uneia dintre străzile mai importante din zonă. Dar Pritax a fost numele unei clădiri comerciale construite chiar în stația de transport de asociația taximetriștilor Pritax, clădire dezafectată de mulți ani și în final demolată pentru ca pe locul ei să fie construită o alta, acum magazin de haine.
Tot în Mănăștur stației de pe strada Islazului călătorii îi spun Cocoșul de Aur, după numele unui restaurant închis între timp de mai bine de 15 ani.
L-am sunat pe directorul companiei de transport în comun din Cluj, Liviu Neag, ca să-l întrebăm care sunt stațiile cărora călătorii le folosesc numele ori reperele depășite demult de vremuri. I-a venit doar una în minte, „de exemplu IRA” – e prima stație de troleibuz la intrarea în Cluj-Napoca, în Mărăști, după numele fostei Întreprinderi de Reparații Auto (IRA) ce nu mai funcționează de două decenii.
Altă stație nu i-a venit în minte, dar Neag a ținut să menționeze că de exemplu pe linia metropolitană de transport ce leagă Cluj-Napoca de Baciu călătorii se referă la strada Corneliu Coposu după vechiul nume Maxim Gorki.
Să mai menționăm că în această situație va ajunge în câțiva ani și stația „Someșul” de pe bulevardul 21 Decembrie 1989. Numele stației, amenajată în fața a ceea ce e acum o uriașă clădire de birouri, vine de la fabrica de confecții Someșul din vremea comunistă, mutată în 2009 în zona industrială a orașului. Clădirea de pe bulevard a fost demolată pentru a face loc unui proiect imobiliar, The Office.
Ori stația Fabrica de Bere.
L-am întrebat pe istoricul Tudor Sălăgean de ce oamenii nu renunță într-un final la vechile denumiri ce nu-și găsesc sprijin în realitate și el spune că una dintre explicații e „atașamentul față de trecutul recent al localității”. „Fiecare oraș are memoria lui, care e remanentă, sunt denumiri care se păstrează chiar dacă realitățile care le-au inspirat nu mai există. Pur și simplu se păstrează în memoria locală, e un fenomen interesant într-adevăr. Și înainte era așa, lumea nu folosea denumirile de atunci ci cele vechi, anterioare comunismului. Eu cred că arată într-un fel atașamentul față de trecutul recent al localității”, spune el și întreabă: „de ce lumea folosește milioanele în loc de sute de lei? A trecut multă vreme de atunci”.
