Închide

Apel pentru Clujul care mai are (încă) imobile de patrimoniu: „Să nu știrbim orașul tocmai acum, în pragul candidaturii la titlul de Capitala Culturală Europeană!”

ActualitateTop NewsUncategorized by Kristina Reştea - ian. 08, 2016 0 415

 

„Este imperios necesar să păstram și chiar să reparăm ornamentele care acum cad. Și în nici un caz să nu le înlăturăm. Deoarece nu sunt niște crăci uscate pe care să te apuci să le cureți primavara, ca să facă pomul roadă bună. Ele sunt, nici mai mult nici mai puțin, decât chiar fața Clujului”, atrage atenția Dan Clinci, vicepreședine al filialei Transilvania al Ordinului Arhitecților din România. Încă un arhitect se alătură vocilor care s-au pronunțat în aceste zile pentru conservarea patrimoniului orașului. Asta în contextul în care primăria a pornit o campanie de înlăturare a unor elemente de pe fațadele clădirilor nereabilitate din centrul istoric, care ar reprezenta pericole pentru cetățeni.

Citește pe acest subiect:

Cum se intervine în centrul istoric al Clujului, pe clădirile de patrimoniu: “Remedierea trebuie să se facă după o rețetă. La Cluj văd doar bâta”.

#Stopucidereamonumentelor. Hastag și petiție pentru salvarea clădirilor istorice din Cluj-Napoca

Cazul “Intervenții cu pompieri pe clădirile din centrul istoric”. Explicațiile primarului

Ministrul Culturii a cerut stoparea intervențiilor la clădirele monument din Cluj-Napoca

Primarul Boc către ministrul Culturii: Dacă vrea, îl așteptăm să vină el, să dea țigla jos

Arh. Dan Clinci – de ce are Clujul nevoie de fațade „neștirbite”.

„Majoritatea ornamentelor care decorează fațadele orașului sunt executate din stucatură. Este un meșteșug folosit în arhitectura mai tuturor epocilor istorice, de la romani încoace. Perioada de maximă efervescență în utilizarea stucaturii a fost epoca neoclasicismului și, ulterior, perioada art nouveau-lui, cu variantele puternic reprezentate în Cluj: Wiener Secession și Magyar Szecesszió. Stucul este un material compozit alcătuit din diferite agregate (nisip, ipsos, praf de marmură, etc.) adezivi (var, clei de oase, etc. ) și apa. Acest compus este turnat în matrițe negative, turnate la rândul lor după un ornament inițial modelat în lut. Această formă are la bază o structura de susținere construită din pânză, plasă de sârmă și stinghii de lemn. După ce fiecare element este gata turnat, ele se aplică pe fațade bucată cu bucată, constituind întregul compozițional al acesteia. După aplicare se șlefuiesc toate ornamentele și se tencuiește cu mare grijă orice linie de îmbinare a acestora, pentru a nu se observa la final nici o neregularitate. Ulterior se zugrăvesc cu mare atenție, uneori elementele florale complicate necesitând zeci de ore de aplicare a vopselelor cu pensule fine. Crearea ornamentelor din stucatură necesită abilități extraordinare, meșterii stucatori ai perioadei fiind adevărați artiști. Începând de la desenul conceptual inițial și finalizând cu punerea în opera, turnarea si montarea pe structură presupuneau cunoștințe și abilități învățate în școli de arte și meserii și transmise de la generație la generație, timp de sute de ani.

O dată cu răspândirea preceptelor arhitecturii moderne care dezavua ornamentica, pledând pentru curățenia și sinceritatea structurală și strict funcțională a clădirilor, arta stucaturii a intrat în umbră și meseria de stucator a apus încetul cu încetul. Astăzi, foarte puțini maeștri restauratori se încumetă să reabiliteze ornamente de stuc, fiind necesară o munca laborioasă și mare consumatoare de timp”, subliniază arhitectul.

Elementele sunt, așadar, semnificative pentru profilul urban al Clujului, constituit majoritar din imobile edificate în secolele XVIII, XIX și începutul secolului XX. „Una dintre cele mai expresive componente distinctive ale acestor clădiri este ornamentica din stuc. A cărei estetică demonstrează apartenența culturală a orașului la Europa, chiar la Mitteleuropa. Farmecul, ambianța și parfumul Clujului emană în cea mai mare parte, tocmai din imaginea fațadelor decorate cu stucatură, care vorbesc trecătorilor despre parcursul istoric al orașului. Căci în epoca în care aceste imobile au fost edificate, Clujul se număra printre orașele importante ale Europei. Acest lucru se citește ușor chiar prin prezența și prețiozitatea acestor ornamente. O dată ce acestea ar fi înlăturate în câteva minute, cu simplitatea târnăcopului de pompier, resursele necesare pentru a le reface vor fi nespus de costisitoare si îndepărtate în timp. Poate, din păcate aproape sigur, că vor fi iremediabil pierdute. De aceea este foarte important ca orașul să depună eforturi uriașe pentru a-și conserva aceste ornamente! Deoarece ele îi dau o mare parte din identitate. Desigur, timpul a fost nemilos cu clădirile istorice, mai ales că timp de două treimi de veac clădirile monument ale orașului au fost populate prin sistemul centralizat locativ de către persoane care nu aveau nici interesul și nici resursele să le conserve, restaureze sau chiar reconstruiască. E necesar acum un efort financiar de anvergură. De o anvergură care însă trebuie luată în considerare. Pentru a conserva imaginea orașului trebuiesc găsite soluții care să angreneze fonduri comunitare. Ori resurse locale ale municipalității, ori resurse atrase din fonduri naționale de patrimoniu, ori resurse rezultate în urma elaborării de proiecte care să invite finanțatori de anvergura Uniunii Europene, sau a fondurilor norvegiene, de exemplu”, continuă Clinci.

Cazul Leipzig și moștenirea Clujului scăpat de „lamele buldozerelor ceaușiste”

„Este imperios necesar să păstram și chiar să reparăm ornamentele care acum cad. Și în nici un caz să nu le înlaturăm. Deoarece nu sunt niște crăci uscate pe care să te apuci să le cureți primavara, ca să facă pomul roadă bună. Ele sunt, nici mai mult nici mai puțin, decât chiar FAȚA CLUJULUI”, arată arhitectul, care continuă cu un exemplu european. „Leipzig-ul a încheiat războiul devastat de bombardamente. Neexistând fonduri, în condițiile unei Germanii ieșită învinsă dintr-un război costisitor, trebuiau găsite soluții inventive pentru reconstruirea orașului. Soluția găsită de municipalitate a fost să ofere tuturor (instituțiilor comerciale în principal, dar și cetățenilor de rând) posibilitatea redirecționării unei proporții din cuantumul impozitelor și taxelor datorate orașului către operațiunile de refacere și reconstrucție a fondului construit. Aceasta este doar una dintre soluțiile care, în acest caz, propune utilizarea unor fonduri rezultate din redirecționare. Desigur că soluții de finanțare inventive și sustenabile pot fi generate făcând apel la specialiști în întocmirea acestui tip de planuri financiare strategice la scară urbană. Merită să încercăm să salvăm ceea ce ne-a mai ramas. Clujul a avut norocul să scape de lamele buldozerelor ceaușiste ale anilor ‘80. Spre deosebire de majoritatea orașelor tării, care și-au pierdut ireversibil identitatea și atmosfera de oraș istoric, înlocuită brutal și dușmănos de impersonalele centre civice ale modernismului socialist, făcute intenționat cvasi-identice pentru a șterge memoria istorică de dinaintea comunismului victorios, istorie neiubită de ctitorii epocii de aur”, subliniază Clinci.

Haideți să încercăm să nu știrbim orașul tocmai acum, în pragul candidaturii la titlul de Capitala Culturală Europeană! Să nu fie nevoit să urce pe podium fără dinții din față. Poate, așa cum spun medicii stomatologi, reușim să salvăm zâmbetul orașului”, conchide Clinci.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.