”Înstruțatul boului”, tradiția de Rusalii din câteva sate din Cluj / ”Rămânem surprinși de faptul că acesta a dăinuit până în zilele noastre”
Istorie by Actual de Cluj - iun. 01, 2026 0 9
Un străvechi obicei numit ”boul înstruțat” sau ”boul împănat” are loc în câteva sate din Transilvania de Rusalii, între care câteva la Cluj.
Etnologii de la centrul Tradiții Clujene spun că obiceiul ”este o reminiscență a unor credințe străvechi, care puneau în centrul universului lor diferite spirite sau creaturi mitice, care aveau o influență asupra naturii și asupra vieții de zi cu zi”
Ritualurile tradiționale erau strâns legate de natură – dătătoare de viață, capabilă să aducă recolte bogate și belșug unei comunități, dar și foamete atunci când roadele erau slabe. Pentru a influența cursul naturii, comunitățile tradiționale puneau în practică ritualuri cu rol protector și invocator. Unul dintre acestea, „boul înstruțat”, era totodată o sărbătoare închinată celui mai harnic gospodar din sat. În vechime, prezența boilor într-o gospodărie era semnul bunăstării, căci aceste animale participau la toate muncile câmpului și erau considerate „fala țăranilor”. Cine avea boi era om de frunte în sat și se bucura de respectul celorlalți.
Obiceiul se desfășura în ajunul Rusaliilor: feciorii alegeau un bou pe care îl lăsau liber să pască până în zori, după care îl purificau cu „apă neîncepută”. Îi puneau la gât o cunună de flori de câmp și spice, împletită de fete, clopoței în coarne, iar fetele îl „îmbrăcau” cu ștergare, fețe de masă și brâie. Condus de un fruntaș al cetei feciorilor, alaiul ducea boul din gospodărie în gospodărie. Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, ritualul reprezenta „un colindat al împlinirii roadelor și al cununiei soarelui, aflat acum la apogeu”.
Întregul alai era stropit cu apă neîncepută și boabe de grâu – o invocare a ploilor, a roadelor și a prosperității. Feciorii primeau în dar ouă, colaci și alte bunătăți, iar pe înserat, după ce umblatul prin sat lua sfârșit, chemau ceterași și organizau o petrecere a tinerilor.
Obiceiul trăiește și astăzi în satele de pe Valea Someșului Mic din județul Cluj, chiar dacă, avertizează etnologii, ”avem de-a face cu o fază finală a acestui ritual”. La Batin, boul este împodobit cu frunze verzi, flori și panglici colorate, după care este purtat de fete și feciori pe ulițele satului. După ”sfințirea” de către preotul satului, boul este eliberat, iar tradiția spune că fata care îl prinde ținându-l de coarne se va mărita în curând. Urmează înconjurul unei mese cu agheasmă, busuioc și mâncare, iar fata care a prins boul și un fecior iau cununa de pe capul acestuia și o joacă – gestul la care se prind, rând pe rând, și ceilalți săteni.
La Mintiu Gherlii, obiceiul a fost preluat din satul vecin Țop (Pădureni), după ce depopularea localității – cauzată de migrația locuitorilor spre Gherla – a amenințat continuitatea tradiției. Aici, alaiul în frunte cu boul înstruțat străbate tot satul, pornind în fiecare an dintr-un capăt diferit. La final, cununa este luată, jucată de feciori, după care aceștia o „despănează” – adică o rup și o aruncă peste participanți.
Și la Mănăstirea este întâlnit „împănatul boului”, adus tot din Pădureni, în 1905. Dacă fetele nu reușeau să prindă boul, o făceau feciorii – și tocmai de aceea miza era serioasă: cine prindea boul era scutit de cheltuiala jocului din sat. După prindere, alaiul continua cu umblatul cu turca prin sat, însoțit de ceterași.
Eugenia Mureșan din Mănăstirea păstrează vie amintirea sărbătorii: „de copilă am fost prezentă la această sărbătoare. În Joia Rusaliilor făceam cununile din spice de grâu la fiecare cruce din sat, iar sâmbăta mergeam pe câmp după flori. Culegeam ochiul boului și după-masă făceam cununile pe un lepedeu țesut în război. Duminica dimineața mai puneam bujori și trandafiri. Când era gata, o puneam pe trei crăcane fixate să ajungă pe botul boului”, arată etnologii din Cluj.
Aceștia adaugă că ne aflăm cel mai probabil, în faza finală a acestui ritual, supraviețuirea lui până în zilele noastre rămâne remarcabilă, ”rămânem surprinși de faptul că acesta a dăinuit până în zilele noastre”. Potrivit etnologilor de la Centrul Tradiții Clujene, rădăcinile obiceiului merg, după unii cercetători, până în Antichitate.
”Din satul meu natal Țop a plecat spre alte sate obiceiul impanatului boului și paparugilor”, comentează Ioan Rus. ”În urma cu 50 de ani era mare sărbătoare în sat la noi .Veneau oameni din satele învecinate la sărbătoare. Se spunea că vin în lătureni. Era o sărbătoare la care se întâlneau neamurile din mai multe sate, un motiv de bucurie și binecuvântare”.
În imagine împănatul boului în 1970/ Arhiva Centrului de Cultură și Artă „Tradiții Clujene”
