Azi, 710 de ani de când Clujul a fost declarat oraș liber regesc / Alte așezări mai prospere atunci s-au pierdut în colbul istoriei / Ce s-ar fi întâmplat dacă orășenii nu se alăturau dinastiei de Anjou
Istorie by Mihai Prodan - aug. 19, 2026 0 17
Pe 19 august 1316, într-o cancelarie regală din Ungaria, un scrib așterne pe pergament un text prin care regele de atunci, Carol Robert de Anjou, ridică Clujul la rang de oraș. Documentul marchează momentul în care Clujul apucă un drum pe care alte așezări din jur, mai bogate și mai influente la acea vreme, nu au apucat să îl urmeze. Astăzi se împlinesc exact 710 ani de la acest moment.
La începutul secolului al XIV-lea, când se întâmplă acestea, în Transilvania o mare parte din nobilimea locală refuza să îl recunoască pe Carol Robert drept rege al Ungariei, iar voievodul Ladislau Kan controlase provincia timp de mai mulți ani cu o autoritate greu de contestat. În acest context tensionat, comunitatea clujeană face o alegere care nu era deloc evidentă: se pune de partea regelui, în loc să urmeze linia majorității nobilimii transilvănene. Recompensa vine sub forma unui privilegiu regal, iar acesta se dovedește decisiv pentru tot ce urmează.
Mai precis, la moartea lui Ladislau Kan, voievodul Transilvaniei, în primăvara anului 1315, regele Carol Robert de Anjou încearcă în sfârșit ceea ce nu a îndrăznit să facă în timpul vieții acestuia: să impună autoritatea reală a coroanei asupra provinciei. Fiii lui Ladislau Kan refuză însă să cedeze puterea moștenită de la tatăl lor, iar o mare parte a nobilimii transilvănene li se alătură. Rezultatul este un adevărat război civil, care se întinde pe mai mulți ani și cuprinde bătălii sângeroase la Debrețin în 1316, Ciceu în 1317, Topa în 1318, Bonțida în 1320 și Deva în 1321. Conflictul nu rămâne izolat între hotarele Transilvaniei. Rebelii primesc sprijin din partea Serbiei, a Bulgariei, a cnezatului Haliciului și chiar a lui Basarab, voievodul Țării Românești, ceea ce transformă o dispută internă într-un război regional cu miză mare pentru viitorul coroanei angevine. Tocmai în această conjunctură, chiar în anul în care izbucnesc primele confruntări majore, Carol Robert are nevoie de aliați siguri în inima provinciei răsculate. Comunitatea clujeană alege să nu urmeze calea nobilimii revoltate, ci să se pună în slujba regelui, iar privilegiul din 19 august 1316 este, în esență, prețul acestei loialități într-un moment în care regele avea mare nevoie de sprijin local.
Istoricii spun clar: fără acest moment, soarta orașului ar fi putut fi cu totul alta. În vecinătate existau la acea vreme localități considerate mai prospere decât Clujul, precum Dăbâca sau Bologa. Ambele au dispărut treptat din relevanța istorică, în vreme ce Clujul, tocmai datorită statutului obținut, s-a transformat într-un centru urban tot mai puternic. Fără privilegiul din 1316, spun cercetătorii, Clujul ar fi riscat să rămână un simplu sat transilvănean. „Statutul de oraș liber a fost obținut într-o perioadă istorică complicată”, spunea recent pentru actualdecluj.ro istoricul Tudor Sălăgean. „Pentru a răspunde la întrebare, trebuie să ne reamintim că în 1241 tătarii au distrus cele mai importante localități din Transilvania de Nord, care erau Dăbâca și Clujul. Dăbâca, care nu a mai obținut ulterior privilegii din partea regalității, a ajuns un simplu sat. Clujul, în schimb, datorită aducerii de coloniști germani în anii 1260, urmată de privilegiul regal din 19 august 1316, a ajuns, în timp, cel mai important centru urban din regiune”.
Actul din 1316 scotea orașul de sub autoritatea voievodului Transilvaniei și a altor puteri locale, iar orașul devenea subordonat direct regelui. Practic, comunitatea căpăta dreptul de autoadministrare, un lucru rar și prețios în epoca respectivă. Statutul deplin de oraș liber regal avea să fie confirmat abia aproape un secol mai târziu, la 2 iulie 1405, prin actul regelui Sigismund de Luxemburg, care oferea Clujului și dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare și bastioane.
Locuitorii au primit dreptul de a-și alege liber judele, echivalentul primarului de astăzi, dar și propriul preot paroh, o figură cu influență considerabilă în acele vremuri. S-au adăugat scutiri de vamă pentru coloniștii sași și scutiri de taxe comerciale, fapt care a permis negustorilor clujeni să își extindă afacerile până la Viena, Veneția, Polonia sau Turcia. Un privilegiu mai puțin cunoscut, obținut în 1370, permitea oricărui iobag să se stabilească pe teritoriul orașului, cu condiția să aibă bani pentru o casă și să își fi achitat obligațiile față de fostul stăpân. Acest drept a transformat Clujul într-o comunitate deschisă, capabilă să atragă populație din toată Transilvania, un avantaj pe care puține alte așezări din regiune îl aveau.
Istoricul Lukacs Joszef explica și el în urmă cu zece ani pentru actualdecluj.ro de ce dreptul iobagilor de a se așeza în oraș a schimbat lucrurile: „în 1370 Clujul a primit un privilegiu mai special despre care noi nu prea vorbim; în 1370 a primit dreptul să primească acei iobagi care vor să se mute pe teritoriul orașului. Nu chiar în oraș, ci pe teritoriul său. Acesta a fost principalul atu al Clujului. De ce? Din acel moment putem spune că orașul Cluj a devenit un oraș primitor. Gândiți-vă, din acel an, 1370, pe teritoriul orașului putea să se stabilească orice persoană venită din Transilvania. E dovada faptului că era un oraș primitor, o comunitate primitoare. În opinia mea, dacă orașul nu avea acest privilegiu, acum era un sătuc primitiv din câmpia Transilvaniei”.
Citește și:
