539 de clujeni au primit voie să plece în RFG înainte de Revoluție. Cifrele secrete ale Securității din toamna lui 1989

Istorie by Actual de Cluj - sept. 28, 2026 0 18

Cifrele din documentele interne ale regimului Ceaușescu, păstrate la CNSAS, arată cine pleca din Cluj cu câteva luni înainte de Revoluție, și cât de mult diferea acest exod de cel din Sibiu sau Timiș.

Cu doar câteva luni înainte de căderea regimului, o notă internă datată 4 octombrie 1989 făcea bilanțul unui fenomen pe care propaganda îl nega: plecările definitive în Republica Federală Germania. Documentul, aflat în dosarul ACNSAS Cab. I.V., vol. 48 (fond MapN, Cabinetul Iulian Vlad), cuprinde tabele detaliate pe județe, vârstă, sex, naționalitate, apartenență politică și profesie. ”omânia socialistă se depopula continuu. Între 1987 și 1989, zeci de mii de cetățeni (în special etnici germani, dar și români sau maghiari) au forțat prin orice mijloace ieșirea din R.S.R. cu destinaţia Republica Federală Germania”, arată azi CNSAS.

La nivel național, cifrele sunt copleșitoare. Între 1987 și 1 septembrie 1989, autoritățile au aprobat plecarea a 35.486 de persoane, iar alte 88.939 de cereri, unele depuse încă din 1976, așteptau la acea dată soluționare. Nota conchidea că anual pleacă în RFG peste 12.000 de persoane.

Clujul, un profil aparte. În tabelul aprobărilor, Clujul apare pe locul 10, cu 539 de persoane, adică sub 2% din total. Sibiul (9.968) și Timișul (8.971) însumau, împreună, peste jumătate din aprobări. La ele se adăugau 513 cereri rămase nesoluționate la 1 septembrie 1989.

Structura națională a celor care plecau din Cluj este însă cea mai interesantă. În Sibiu, aproape toți plecații erau germani (9.333 din 9.968). La Cluj, aprobările se împart aproape în treimi: 188 de persoane de naționalitate română, 178 maghiară și 169 germană. Județul reflectă, în cifre, structura sa multietnică. Diferă și vârsta. La nivel național, aproape o treime dintre cei aprobați (10.811 din 35.486) aveau peste 50 de ani. La Cluj, doar 63 din 539, cam 12%. În schimb, 171 erau copii sub 14 ani și 141 elevi, ceea ce arată mai degrabă familii tinere decât pensionari care se alăturau rudelor. Femeile erau majoritare (307, față de 232 de bărbați).

Profesional, tabelul înregistrează pentru Cluj 21 de profesori, 19 medici și farmaciști (inclusiv veterinari), 13 studenți și 27 de ingineri de diverse specialități. Numere mici, dar semnificative pentru un centru universitar. Documentul consemnează și apartenența politică: 60 dintre cei aprobați erau membri PCR și 96 ai UTC.

Cei fără șanse la pașaport alegeau căi ilegale. Pentru întreaga țară, documentul înregistrează 2.243 de treceri frauduloase reușite spre RFG și 484 de persoane prinse la graniță. Fugarii erau în proporție de peste 75% bărbați, iar cea mai mare parte (1.504) muncitori calificați. Timișul a fost epicentrul: 1.138 de reușite. Clujul nu figurează cu o linie proprie în aceste tabele, ceea ce înseamnă că numărul clujenilor care au trecut frontiera sau au fost prinși era sub 20 pe categorie, în masa „altor județe”. Nota din octombrie 1989 arată că circa 60% dintre solicitanți (51.810 persoane) erau muncitori necalificați, persoane neîncadrate, pensionari, casnice, elevi și studenți, o categorie pe care autoritățile o considerau, aparent, mai puțin „utilă” statului. Cifrele nu spun povestea fiecărei familii, dar arată un regim care își numără, cu precizie birocratică, oamenii care vor să plece. ”Aceste date oficiale demonstrează că în toamna lui 1989, cu doar câteva luni înainte de Revoluție, societatea românească se afla într-o implozie demografică, profesională și socială profundă, iar plecarea din Republica Socialistă România devenise ultima soluţie pentru o viaţă mai bună”, concluzionează CNSAS.

Nici un comentariu