Închide

SPECIAL Povestea unui cântec celebru din peluza Universității Cluj. Cum a apărut „Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U?”

Recomandarea redacțieiSportTop News by Catalin Suciu - sept. 17, 2016 0 5529

Gooooool pe Cluj Arena. Universitatea pierde un nou meci, dar peluza Șepcilor Roșii e în picioare și intonează la unison un cântec nemaiauzit. Un cântec apărut din nou într-o perioadă tulbure din viața clubului sortit de-a lungul istoriei sale la numerose încercări.

„Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U?!”. Se repetă în cor. Volumul crește cu fiecare bătaie de inimă. „U” n-a impresionat aproape niciodată ca performanță sportivă, dar s-a aflat, inexplicabil, în sufletele oamenilor de pretutindeni. Și mulți îți vor răspunde la întrebarea „de ce iubești Universitatea?” cu simplistul „pentru că așa simt”.

„Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U?” Scandarea, vuietul peluzei, e doar o consecință în fața unui destin teribil, sinonim cu o inevitabilă dispariție. Cum a apărut acest cântec? Și cum s-a propagat în galerie? Stăm de vorbă cu Robert, autorul deja celebrei scandări. Dar să-i dăm cuvântul.

„Era sezonul 2014-2015. Eram pe la București, prin Unirii, cu niște prieteni de la Dinamo și-mi povesteau ce mai cântau ei prin deplasări. Trebuia un ritm, niște versuri care să transmită o stare și așa mi-a venit, pur și simplu. Ce m-aș face eu, ce te-ai face tu, dacă n-ar fi U. E un mesaj, în fond, pentru echipa pe care o iubim. Ce s-ar întâmpla dacă n-ar fi U?  Apoi am sosit în Cluj și eram vreo 12 pe Piezișă. Am început să cântăm asta, mai veneau și alții, iar apoi a urmat un meci la Botoșani, în deplasare. Atunci s-a cântat prima dată pe stadion. Ulterior a ajuns să cânte toată peluza pe Cluj Arena. Nu mă așteptam, sincer, să se răspândească așa. Eu sunt toboșar, eu țin ritmul, scandarea le place fanilor. E simplu. Și apăreau fel și fel de zvonuri cum că echipa ar putea fi mutată, se vorbea despre desființare. Se știa că sediul social e la București, apoi pe biletele de meci era trecut doar FC Universitatea, nu și Cluj. Și noi observam lucrurile astea”, povestește fanul lui U.

tobele

Dar să-l cunoaștem mai bine. E bucureștean, născut și crescut în capitală, iar în urmă cu cinci ani și-a anunțat familia că pleacă să trăiască în Ardeal. „Ce-i cu tine? De ce să faci asta?”, au fost primele întrebări.  A răspuns simplu: pentru că-mi place U Cluj.” Dar de unde dragostea pentru U Cluj tocmai în București? „Nu pot să dau un răspuns foarte clar. E o stare, trăiești altfel fotbalul cu Universitatea. Eu simpatizam de prin 2008, aveam fulare, avea tot felul de materiale cu însemnele lui U Cluj. Am și fotografie din PCH (Peluza Cătălin Hâldan, Dinamo – n.r.) cu fularul Universității la gât. Veneam la meciuri din București la Cluj. Vineri seara mă urcam pe tren, ajungeam sâmbătă când era meci și mai rămâneam câteva zile, nu mai plecam acasă. Iar când avea Universitatea deplasări prin sud, mergeam direct acolo. Nu-mi păsa chiar dacă pierdea echipa, nu regretam și n-am regretat nici un moment. Era important să fiu acolo, printre toți ceilalți care o susțineau”.

În 2011 împreună cu un prieten din Pitești au venit de tot în Cluj, cu 40 de lei în buzunar și cu telefoanele mobile. Au dat 15 lei la naș, pe tren, au ajuns în oraș, au mers la meci, iar apoi și-au amanetat celularele. „Rămânem aici, nu mai mergem”, și-au zis. Cu 450 de lei, cât au încasat pe ele, și-au închiriat o cameră într-un apartament cu patru din Zorilor. „Am început să ne căutăm de muncă. Eu mi-am găsit din prima lună, lucram ca ospătar la un restaurant. Prietenul meu nu și-a găsit nimic, iar după cinci luni de zile a fost sunat de taică-său. Vino acasă, vino să-ți faci măcar școala de șoferi aici și apoi vezi tu.”

Pe 30 noiembrie 2011 a lăsat Clujul. Și câte de crud lucrează destinul… Pe 30 noiembrie 2012, exact peste un an de zile, a avut un accident teribil de mașină în Pitești. Și-a lăsat acolo sufletul. „Nu va fi uitat niciodată. A fost unul dintre noi, am împărțit atâtea lucruri și momente. Avea de patru zile permisul de conducere. Teribil”.

În prezent, Robert e stabilit în UK, dar cu fiecare ocazie ajunge la Cluj. În martie a participat la protestul fanilor. A venit joia și avea bilet de întoarcere sâmbăta. Ei bine, s-a întors în Anglia după abia o săptămână. „Am zis că mai stau puțin.  Îmi lipsesc meciurile, aș da orice să fiu prezent la toate.” La debutul Universității în liga a IV-a, era în concediu în Croația, cu un alt membru dintr-o brigadă a galeriei. „Ne-am căutat bilete dus-întors, cu legături. Am zis să venim la meciul cu Unirea Triteni, iar a doua zi să revenim în Croația. Erau foarte-foarte scumpe, vreo 700 de euro, foarte mult. Altfel, veneam la meci. Am stat pe net, pe facebook și-am urmărit câte-o filmare, abia așteptam să mai pună careva”, mai zice Robert.

robert2

Până să-și ia din nou zborul spre Anglia, va fi prezent la partida cu CFR Dej. „E liga a patra, pentru noi nu contează. Echipa trebuie susținută. E o echipă curată, e foarte bine că s-a început acest drum. Indiferent de eșalonul în care va juca acum, peste cinci sau peste zece ani, Universitatea va fi iubită așa cum a fost mereu. Ce ne-am face toți, dacă n-ar fi U?”

foto principal: Silviu CRISTEA

CITIȚI ȘI:SPECIAL Povestea care nu trebuie uitată de nici un suporter al Universității Cluj

INTERVIU Destinul lui Sabău

 

  • author photo two

    Catalin Suciu

    Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

    Nici un comentariu

    Scrie un comentariu