Închide

INTERVIU Destinul lui Sabău

Recomandarea redacțieiSport by Catalin Suciu - iun. 08, 2016 2 3908

Fostul internațional român a pus capăt carierei de antrenor, dar nu stă departe de fotbal…

Despre Ioan Ovidiu Sabău s-au scris pagini întregi. Despre participările la echipa națională, despre Mondialul ratat din 94 din pricina unei accidentări, despre Brescia, Mircea Lucescu , Universitatea Cluj. Ultimul subiect e sensibil. Poate mai mult decât toate celelalte. Pentru că Sabău s-a născut, practic, la U Cluj, a crescut cu „U” și-a sfârșit prin a fi hulit precum cel mai mare dușman. Să vedem ce spune fostul mijlocaș al Generației de Aur. În urmă cu 16 ani, echipa care l-a format a căzut în Divizia C. A lăsat atunci Rapidul campioană și-a părăsit Giuleștiul pentru a reconstrui Universitatea.
De menționat că Ovidiu Sabău evolua la vremea respectivă inclusiv în echipa națională. „Ești nebun? Ce-ai pățit, de ce vrei să te duci la C?”, i-a spus George Copos, într-o ultima încercare de a-l determina să-și prelungească contractul cu Rapid. Dar „Moțul” a fost de neînduplecat. Acum, „U” Cluj traversează o perioadă similară, dacă nu cumva mai dificilă. Cine o mai salvează? Răspunde în rândurile de mai jos fostul mare internațional român.

FOTBAL - AMICAL - ROMANIA - GEORGIA
– Că tot stă să înceapă Campionatul European. Să ne facem mari speranțe sau trebuie să ne mulțumim fie și cu participarea?

– Cred că ar trebui să ne mulțumim cu participarea, iar orice vine în plus, va fi un bonus. Nu mai suntem o echipă puternică, dar putem compensa cumva. Pentru fiecare jucător ar trebui să însemne foarte mult acest European. Sunt mulți antrenori la un turneu final, scouteri, ar trebui să fie foarte motivați măcar pentru asta. Și să nu uite că reprezință țara.

„Nu prea am valoare, dar dacă alerg foarte mult și sunt disciplinat, poate ajung undeva. Doar în felul acesta nu vei putea juca nici finală, nici semifinală, niciodată. E diferență mare între ce-a fost naționala și cum arată acum”

– Se vorbește acum de forța grupului, mai ales în lipsa unor lideri, așa cum au fost alții. Parcă, totuși, asta nu stă în picioare pentru că, înainte de toate, România a avut și lideri și grup. Rămân mărturie și meciurile cu Columbia, cu Argentina din 94, partidele de la Campionatul Mondial din 98 și chiar mai târziu.

– Tu poți compensa cu factorul grup până la un anumit nivel. Noi, cei din Generația de Aur, aveam și valoare, eram și un grup nemaipomenit. Noi eram și prieteni, aveam și jucători care puteau să facă diferența. Când jucam noi atunci, noi impuneam jocul și adversarul își lua măsuri, așa era echipa națională. Echipele bune te invitau să joci meciuri amicale, acum am avut și noi, desigur, cu Spania, cu Argentina, dar pe contracte pe bani. Ideea de grup e bună până la un punct. Nu prea am valoare, dar dacă alerg foarte mult și sunt disciplinat, poate ajung undeva. Doar în felul acesta nu vei putea juca nici finală, nici semifinală, niciodată. E diferență mare între ce-a fost naționala și cum arată acum.

– Dar chiar și așa, stilul României din 1994, de la Mondialul din SUA, era de contraatac. Fotbaliști mari, de mare valoare, dar puși să joace pe contraatac.

– Aveți dreptate, dar trebuie văzut și cu cine am jucat. Noi am întâlnit Columbia, una dintre marile favorite ale turneului, care făcea scor înainte de Campionatul Mondial cu tot ce prindea la mână. Ne-am pus pe 18 metri, 20, cu jucători tari din punct de vedere fizic și i-am blocat, apoi i-am ucis pe contră. Aveam fotbaliști de mare calitate, toți știau și cu mingea. Poate mai puțin Selymeș, el alera foarte mult (râde).

Ioan Ovidiu Sabău a fost un om de bază în naționala României din preliminariile Campionatului Mondial din SUA 1994    foto: Sabău, arhiva personală

Ioan Ovidiu Sabău a fost un om de bază în naționala României din preliminariile Campionatului Mondial din SUA 1994

– Ați lipsit din lotul României la acel Mondial din cauza unei accidentări. Cum ar fi arătat România cu Sabău acolo, cu Marius Lăcătuș, poate (și el lăsat acasă), cu Timofte (lăsat acasă).

– Nu știu dacă era mai bine, mai rău. Ne-am calificat, eu am avut un aport foarte mare la acea calificare. Echipa de bază era cu mine în teren. Ar fi însemnat enorm să fiu acolo, toți au plecat la echipe mari după Mondial. A fost o lecție pentru mine, cu toate regretele. Nici Marius n-a prins lotul, nici Timofte. Timofte era cel mai bun din Portugalia, cel mai bun fotbalist din campionat. Asta ca să vedeți ce valoare exista atunci și ce fotbaliști nu prindeau lotul.

– Ce simte un fotbalist când ratează un asemenea moment. Și vreau să facem o paralelă și cu decizia lui Anghel Iordănescu în privința celor 5 lăsați acasă: Maxim, Ivan, Toșca, Hora, Ropotan.

– Simți altfel acest moment când ești titular de bază. Când n-ai jucat deloc, ești doar acolo…alta e reacția. Maxim a jucat în preliminarii, a jucat mai puțin sau mai mult la Stuttgart, a retrogradat, dar are o tehnică deosebită. Ce l-a făcut pe Iordănescu să-l lase, nu știu. Poate are mai mare încredere în Chipciu, poate simpatie pentru Chipciu. Oricum, e dureros pentru oricare jucător un astfel de moment. Chipciu are forță, viteză, tenacitate, e puternic fizic, Maxim are tehnică, are ultima pasă, driblează. Nici nu i-aș fi pus în balanță pe cei doi. Eventual Sânmărtean cu Maxim, aici se putea concura. De tehnică la Chipciu….despre ce vorbim…

– Pe cine mizați în primul rând? Se vorbește foarte mult de Nicușor Stanciu.

– El deocamdată trebuie să confirme, iar acum vin adversarii tari. Trebuie să joace două campionate la același nivel, nu doar 6 luni, trebuie să joace în străinătate. Mie îmi place foarte mult Stanciu și în afara terenului. E un băiat modest, cu mult bun simț, e serios și e un fotbalist bun pentru România. Dar de aici și până a face comparații cu Hagi e cale lungă. Nici cu Mutu nu poate fi comparat, n-are rost să discutăm despre asta. Facem prea ușor comparații prin prisma numerelor de pe tricou. Ce rezultate și ce echipe au avut Hagi, Ilie Dumitrescu sau Răducioiu? Ce fotbaliști erau ei? Cum să facem atât de ușor comparații? Repet, Stanciu e foarte bun în campionatul nostru, dar el n-ar fi prins nici lotul lărgit în generația noastră.

– Ați fi făcut o altă selecție?

– Nu, nu îmi permit. Ca să faci asta trebuie să-i urmărești pe jucători zi de zi. Există un antrenor principal, este un staff la națională, ei s-au ocupat și probabil că știu cel mai bine. Poate pe Maxim l-aș fi ținut.

– Să ne îngrijoreze meciul cu Ucraina, pierdut cu 3-4?

– Consider că a fost un accident, pentru că asemenea greșeli, atâtea într-un singur meci, n-am văzut la națională. Cred că jucătorii vor fi mult mai responsabili. Chiricheș se blochează uneori, uită ce rol joacă. Oprește cu talpa mingea, dar dacă a făcut o greșeală, e taxat. Nu poți fi așa ca fundaș central. Poți ieși cu mingea la picior, dar nu în situații în care ai șanse infime. Sau ai trecut de unu, iar apoi începi să driblezi la un metru de altul. Ieși cu fentă, te duci în spațiul liber, dar nu începi să driblezi ca un mijlocaș. Sunt sigur că Vlad Chiricheș va fi mult mai concentrat la Euro.

– Alibec, Andone sau Keșeru?

– În meciul cu Franța aș juca cu Keșeru . Cred că ar putea mai bine face față. Andone e combativ, e luptător, aleargă, dar Keșeru e peste. A jucat la un nivel, are execuții, mi se pare mai oportunist, chiar dacă Andone a făcut un campionat foarte bun în Segunda.

– Atac sau contraatac?

– Nu poți face un joc de atac cu Franța. Tu din start n-ai cum să ai încrederea să controlezi jocul. La ce forță are, pleci cu dezavantaj psihic în acest moment. Joci pe contraatac, închizi spațiile, poate joacă cu trei fundași centrali selecționerul, văd un scenariu de acest fel.

– Nu poate fi meciul cu Spania un etalon (0-0 pe Cluj Arena)?

-N-are nici o legătură cu ce va fi în Franța. Spania a venit în vacanță după meciul cu Italia. Traversează și o altă perioadă față de cea cu care era toată lumea obișnuită. Nu pot câștiga nici ei la nesfârșit. Sunt în schimbare, meciul acesta n-are nici o legătură cu Campionatul European.

Sabău, îmbrăcând tricoul Universității în liga a III-a. Meci cu Unirea Dej    foto: Dan BODEA

Sabău, îmbrăcând tricoul Universității în liga a III-a. Meci cu Unirea Dej foto: Dan BODEA

„N-am regretat niciodată. Aici am trăit, am crescut, mi-am făcut junioratul, aici mă simțeam acasă”

– 1999, facem un salt în timp. Un moment, poate, nefiresc. Ați lăsat Rapidul pentru Universitatea Cluj, echipă retrogradată în Divizia C. De ce?

– Pentru mine e foarte clar. Echipa avea nevoie de cineva care s-o ajute să nu se desființeze. Nu era absolut nimic la U în afara datoriilor. Nu erau nici mingi, echipamente. Am zis că nu se poate, trebuie să vin să creez o emulație în jurul clubului și să salvăm cu ceilalți oameni acest club care e simpatia mea, e numărul unu ca reper, aici am trăit, am crescut, mi-am făcut junioratul, aici mă simțeam acasă. Am lăsat echipa națională, m-am întors, am revenit și la echipa națională. Am făcut-o pentru mine pentru a fi împăcat eu cu mine. N-am primit apreciere din partea multor oameni, dar am găsit și oameni deosebiți. Nu pot să-i mulțumești pe toți. N-am regretat niciodată că am venit atunci.

– Ați plecat în 2001 pentru a vă întoarce la Rapid…

– Da. Atunci au venit suporterii să-mi ceară explicații. Ei au venit să le explic de ce și n-am putut. Erau alte probleme, nu pot să le explic nici acum. Nu mi s-a pus pata și-am plecat, gata. Eu aveam un proiect, unul real.. Generația aia pe care am avut-o. Toți au jucat în Liga 1.. Cociș și Florescu în echipa națională. Nu voiam niciodată să plec..

– Și totuși…

– (Intervine) Apoi am avut două momente cu fanii. Primul, cel de la Petroșani, apoi cu meciul de retragere din Gruia..

– Așa. Momentul Petroșani – Gaz Metan. Atunci v-au acuzat suporterii că ați facilitat promovarea rivalei CFR. (Jiul se lupta cu CFR la promovare în vara anului 2004, iar în cazul unui succes cu Mediaș -antrenată de Sabău- în ultima etapă, ar fi promovat, iar CFR-ul ar fi rămas în B.  Partida s-a terminat 0-0, iar „feroviarii” au promovat – n.r.)

– Nu puteam să mă dau la o parte, nici nu mai vreau să dezbat subiectul. Cred că și dacă nu ne prezentam, tot nu câștiga Jiul. Nu vreau să zic mai multe, iar dau subiecte de interpretat și chiar încerc stau liniștit…Aș vrea să mă duc la stadion, acasă, să mă simt liniștit. Când jucam, lumea era lângă mine, veneau lângă mine, jucam cu Stadionul plin aici în Cluj, am reprezentat U Cluj până în 2000. Eram produsul lui U Cluj cât am jucat la echipa națională. Am făcut tot pentru U Cluj. Eu și-n 1991 am venit din Olanda cu 15.000 dolari pe care i-am făcut cadou Universității și nici mulțumesc n-am primit. Am închiriat o remorcă și-am venit cu ghete, echipamente, mingi pentru echipa mare. Le-am predat. Am făcut-o pentru echipa mea de suflet. Când m-am întors în C de la Rapid, am venit pe 2500-3000 de dolari pe an, pe-acolo. Am venit cu bani de-acasă, am dat prime de joc, am adus mâncare la echipă… Apoi e momentul retragerii mele pe stadionul CFR-ului, în acel meci cu Olanda. Eu am încercat atunci să-l ajut pe domnul Alexa Uifăleanu, care era dat afară din casă. Era meciul organizat de Gică Popesc. Mi-a zis așa: „Neluțule, n-ai dori să facem și retragerea ta? Am zis că nu pot acolo, am jucat la U Cluj, nu pot.” Apoi m-a sunat soția lui Alexa Uifăleanu, plângea. Dacă pot să-i ajut. Și-am pus condiția asta la organizare. Dacă dați banii ăștia, vin și voi juca, accept să anunț retragerea, era vorba de 60 și ceva de mii de euro. Mă bucur că am reușit să-l ajut pe domnul Uifăleanu, am făcut-o pentru un om care a fost antrenorul meu și care a reprezentat foarte mulți ani Universitatea Cluj. Nu regret nici un moment.

– Au trecut 16 ani de la revenirea la Universitatea. Echipa e din nou în al treilea eșalon. Este posibilă o nouă implicare într-un proiect de revitalizare al clubului? Se discută de implicarea Universităților din Cluj, cu primăria..

– Sigur că este. Dacă se va apela la mine își se va considera că pot să ajut, o voi face. Noi suntem sau nu, existăm sau nu,  U Cluj rămâne. Sunt foarte mulți care iubesc acest club. Acest club înseamnă enorm.

„Nu vreau să fac compromisuri. Din păcate, prea mulți se pricep la fotbal, de la magazioner, la șofer și conducători, iar în aceste condiții eu nu mai am ce să fac.”

– Nu mai antrenați, deși ați început de mulți ani meseria asta. Ați condus mai multe echipe, dar e o pauză destul de lungă de când n-ați mai activat. Care e motivul? Se spune că ați lua în calcul inclusiv o retragere.

– Nu e zvon, e realitate. Eu și meseria de antrenor nu mai suntem compatibili cu ce se cere în momentul de față. Dacă nu pot să-mi fac meseria așa cum consider că am învățat-o în Italia, Olanda sau în alte părți, trebuie să renunț. Nu vreau să fac compromisuri. Din păcate, prea mulți se pricep la fotbal, de la magazioner, la șofer și conducători, iar în aceste condiții eu nu mai am ce să fac. Nu că aș fi eu foarte bun, cel mai bun, nu, dar nu are rost. Eu ca și antrenor mă așez la masă să discut cu un conducător, ne punem de acord asupra unei strategii, dar după o lună se schimbă totul. Nu mai merge în felul acesta. Am avut trei oferte în ultimul timp, una chiar ieri. M-a sunat cineva, nu-i dau numele și mi-a zis așa: vino pentru că avem un proiect, e un oraș cu ambiții. I-am spus: Cu cine crezi că vorbești? Ce proiecte sunt aici, în România, pe bune? Și-asta a fost totul.

– Antrenorat nu mai doriți. Dar un post de conducător?

– Mi-ar plăcea. Poate manager sportiv. Pe partea de jucători, antrenor, de selecție, asta mi-ar plăcea și cred că aș putea s-o fac mult mai bine.

– “U” Cluj?

Poate chiar la U, mi-aș dori sincer. Cel mai mult mi-aș dori la „U”.

Ioan Ovidiu Sabău s-a născut pe 12 februarie 1968, la Valea Florilor (județul Cluj). Ca fotbalist s-a format la „U”, unde a și jucat în perioadele 1985-1988 și  2000-2001. A mai activat la Dinamo, ASA Târgu Mureș, Feyenoord, Brescia, Reggiana, Rapid și Gaz Metan Mediaș. Are 52 de selecții în echipa națională, 8 goluri și două participări la turneele finale, la Campionatul Mondial din Italia (1990) și la Campionatul European din 1996 (Anglia). 

foto principal: prosport

< Articolul precedent

Articolul urmator >

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

2 comentarii

  1. Sabau s-a trezit singur ca antrenor in vartejul fotbalului.El trebuia sa faca totul.Staful lui a fost subtire si modest si poate nici destul pregatit pentru prima scena a fotbalului.Sa domini vestiarul,nu este usor astazi daca nu ai langa tine oameni de caracter.

  2. E inconjurat doar de pupi-ncuristi care nu jucat fotbal dar stiut sa linga.
    Toti vor sa fie doar sefi de parca au terminat studii la Oxford .Si mai e unul acolo
    care canta opere de Bach ca terminat conservatorul. Nu stiu la ce instrument canta sau daca
    canta vocal,important este ca e in staf si daca nu curge pica.

Scrie un comentariu

Articole similare