Închide

INTERVIU Povețele lui Emeric Ienei

SportTop News by Catalin Suciu - iun. 09, 2016 0 1016

„Ce ne pot face francezii în afară să ne bată? Sunt lucruri mai importante în viață. Curaj, băieți, eu cred în voi, fiți demni și veți fi învingători”

E un mesaj franc, transmis din inimă jucătorilor care vor reprezenta România la Euro 2016. Un mesaj din sufletul celui care a pregătit de-a lungul anilor câțiva fotbaliști de rasă. Hagi, Lăcătuș, Boloni și mulți, mulți alții. Emeric Ienei a condus naționala României în două mandate, ultima dată la Campionatul European din 2000, din Belgia și Olanda. Tot atunci, cu el pe bancă, România a reușit cea mai bună performanță la un European, ajungând în optimile de finală pentru a fi eliminată de o echipă mare a Italiei în care se regăseau, printre alții, Paolo Maldini, Alex Del Piero, Inzaghi sau Francesco Totti. „A fost neșansa noastră să dăm tocmai peste ei. Dacă îi depășeam, puteam să ne gândim fără probleme la o finală”, rememorează tehnicianul ajuns la 79 de ani. Pe un ton amiabil, inconfundabil, Emeric Ienei deschide cutia cu amintiri.

„E mare păcat că am părăsit acel european. A fost o performanță bună, dar nu foarte bună pentru că noi puteam ajunge mult mai departe. Am învins Anglia, am avut o grupă infernală.”

– S-o luăm pe rând. Primul meci, Germania lui Oliver Kahn și Oliver Bierhoff, Lothar Matthaus.

– Mehment Scholl. El ne-a dat gol, îmi aduc aminte (râde). Aveam o echipă foarte valoroasă condusă în teren de Gică Hagi. Le-am spus că orice se întâmplă în acest joc, trebuie să fim mândri la final pentru că am făcut tot ce-am putut. Am încercat să le iau de pe umeri acea frică de adversar, le-am zis că nemții nu le pot lua nici banii din buzunare, nici nevestele, nici iubitele. Le-am zis să fie liberi, să joace. Am început foarte bine, Viorel Moldovan a marcat, am avut și alte ocazii, dar au avut și nemții. A fost un debut destul de bun al nostru.

Chivu

 

– E ușor să joci cu Hagi în echipă…

– Cine nu și-ar dori un Hagi? Uitați, Gică e poate cel mai mare fotbalist al nostru, dar nici el nu juca singur, însă avea libertate mai mare. Eu le spuneam în felul următor. Fotbalul înseamnă atac și apărare și le transmiteam că trebuie să respectăm aceste două mari faze de joc. Gică era individualist, precum au fost toate marile genii și-am avut o discuție cu el pentru că el tot venea în 30 de metri ai noștri, lua mingea și scotea câte 3-4 din joc. I-am zis să nu mai coboare atât pentru că, odată ajuns la 25 de metri de poarta lor va fi deja obosit când va încerca să tragă la poartă. El era extrem de ambițios și ce vreau să spun este că, deși era conștient de geniul său, de calitățile sale, tot încerca să-și ajute echipa, uneori și pe faza defensivă. Aveam un spirit extraordinar, o unitate formidabilă.

– A urmat un meci cu Portugalia, vechea noastră cunoștință din preliminarii.

– Un meci dureros și rezultat nemeritat, cred eu. Am luat gol de la Costinha în minutul 94-95. I-am încurajat pe jucători, oricum. Nu era nimic pierdut, trebuia să batem Anglia în ultimul joc. Anglia, o formație extrem de redutabilă, dar știam că au probleme în momentul în care pui presiune pe apărare, în momentul în care ataci. Aveau probleme și în poartă, știam toate aceste lucruri. Eram optimist, le-am zis și băieților să creadă în șansa lor, în forțele lor. Starea de spirit pe care o are echipa contează enorm de mult, mai ales la un turneu final. Eu am încercat mereu, cu vorba, să le induc și fotbaliștilor mei o stare de spirit bună, calmă. Și le-am dat întotdeauna cuvântul și lor. Aveam acest obicei de a-i lăsa și pe ei să vorbească. Ai un argument? Vino și spune-l fără nici o problemă, te ascult, ne înțelegem. Probabil că de asta nici n-am avut conflicte cu jucătorii niciodată.

Viorel Moldovan e faultat de Phil Neville în finalul meciului cu Anglia (3-2)   foto: uefa.com

Viorel Moldovan e faultat de Phil Neville în finalul meciului cu Anglia (3-2)

– A venit și ziua meciului decisiv cu Anglia. Un meci memorabil, de referință, poate. Pentru că, de obicei, odată condusă la pauză, România nu prea reușea să întoarcă un rezultat.

– Eu nu simțeam tensiune și cred că și jucătorii erau extrem de concetrantrați. Am zis să atacăm pentru că îi studiasem. Chivu a înscris cu acel șut-centrare, dar apoi am căzut, am fost surprinși de reacția lor. Ne-au dat două goluri și-a fost 2-1 la pauză. Pe toată durata pauzei am fost calm și-am cerut echipei să urce mult în atac pentru că am observat, așa cum știam, de altfel, că ei au mari probleme în axul central. Dorinel a egalat cu acel șut fabulos din 16 metri, iar finalul îl știți și dumneavoastră…

– Penalty, minutul 89. Gol Ganea. El era desemnat să execute?

– Nu. Primul executant era Gică Hagi, dar era suspendat. Al doilea era Dorinel Munteanu. Dar Ganea, un caracter aparte, să zicem așa, a pus stăpânire pe minge. În momentul acela, când l-am văzut atât de hotărât am zis „bine, dacă tu îți asumi o asemenea responsabilitate, dacă ești atât de decis, execută tu penalty-ul”. Era foarte decis, încrezător, atât de sigur pe el. Nu avea cum să rateze.

– Ganea, un jucător de care s-au plâns mai mulți antrenori. Un caracter dificil, se spune.

– El mai avea nemulțumiri că nu prea joacă prea mult, dar stăteam de vorbă cu el. Mereu cu vorba bună, el înțelegea ce-i spuneam. Niciodată n-am avut probleme, ci doar discuții. Dacă îl respecți, te va respecta și el.

Francesco Totti celebrează prima reușită în poarta României   foto:uefa.com

Francesco Totti celebrează prima reușită în poarta României

– Și-a venit partida cu Italia din optimi. Ce s-a întâmplat?

– Nu s-a întâmplat nimic ieșit din comun. Au fost mai buni, asta este, erau mai buni ca noi, de ce să nu recunoaștem? 2-0 pentru ei. A fost neșansa noastră să jucăm cu Italia. Dacă îi învingeam, cred că ne puteam gândi la orice, inclusiv la o finală. A ieșit și Hagi, fiind eliminat, a fost foarte greu să mai reușim ceva. A fost, până la urmă, o performanță bună pentru România. Nu foarte bună, dar bună. Euro 2000 este, cred, participarea cea mai bună a naționalei la un turneu de european până în prezent.

„Aș vrea ca echipa noastră să și atace, să joace fotbal pentru că fotbalul înseamnă și atac.”

– 10 iunie, 2016, începe Euro, începem cu Franța. Vă aventurați să dați un pronostic?

– Eu am fost optimist întotdeauna, mizez pe această echipă, să știți. Am încredere în toți acești jucători aduși de Iordănescu. O remiză n-ar fi rea deloc cu Franța și cred că ar fi posibilă. Nu sunt, însă, de acord, cu faptul că trebuie ne baricadăm acolo, să stăm închiși. Aș vrea ca echipa noastră să și atace, să joace fotbal pentru că fotbalul înseamnă și atac. Eu așa văd lucrurile.

– Totuși, nu mai avem mari individualități.

– Jucătorii noștri pot compensa diferența de valoare printr-o dăruire fantastică. Presiunea mare va fi pe Franța, nu pe noi, iar Franța a mai gafat în deschideri de turnee finale. Publicul va fi al lor, deși, cu siguranță, vor fi și foarte mulți români, presa va pune mare presiune pe Franța. Și imaginați-vă ce-ar însemna un debut cu stângul pentru francezi. Eu cred în echipa României.

– Ce jucător din echipa noastră ar putea fi decisiv?

– Keșeru, de ce nu? Dacă va juca cu el, desigur. E un fotbalist care speculează în fața porții, are curajul de a șuta din orice poziție, marchează multe goluri. Poate să inventeze un șut fantastic într-un moment în care nu te-aștepți. Și Stanciu îmi place, dar cred că va beneficia de atenție specială, sigur a fost urmărit în înregitrări și știu și francezii ce poate face. Eu mă bucur pentru Stanciu că început să marcheze la Steaua foarte mult, iar asta i-a dat curaj. Când e pe 16 metri, face un dribling și imediat trage la poartă. Are încredere în el, se vede acest lucru. Își asumă răspunderea situației în care se află și asta este o caracteristică a marilor jucători. Să fie la fel de serios și modest și să-și vadă de treabă, să tragă tare. E un talent.

– Cum vi se pare defensiva? Au fost câteva momente absolut caraghioase în meciurile de pregătire. Mă refer la partida cu Ucraina.

– Cred că s-au relaxat ai noștri. Au fost greșeli individuale mari la toate golurile, e nepermis. Însă a fost un amical, acum e vorba de cu totul altceva. Chiricheș trebuie să fie mult mai concentrat pentru că joacă pe un post sensibil. A spus, recent, într-un interviu, că nu poate trimite mingea în tribune. Păi nici nu e nevoie, o poate da în aut, simplu, ca să glumim puțin. El are o tehnicitate bună, mai bună decât un fundaș central clasic, dar trebuie să-și folosească această abilitate când e în zona de apărare a adversarului, nu în propriul teren, aproape de careul său. Sper să învețe din aceste greșeli și să-i asculte și pe alții pentru că nimeni nu-i vrea răul.

„Chipciu este un jucător cu oarecare experiență, are calități extraordinare, dar are o foarte mare problemă: parcă este mereu supărat, dar nu știu pe cine. El mereu îmi dă impresia că ar avea o problemă cu cineva.”

– Dacă ați fi fost selecționerul României acum, ați fi luat alți jucători la Euro?

– Îmi pare rău pentru Alex Maxim, sincer, pentru că e un fotbalist pe care eu îl apreciez.
Chipciu este un jucător cu oarecare experiență, are calități extraordinare, dar are o foarte mare problemă: parcă este mereu supărat, dar nu știu pe cine. El mereu îmi dă impresia că ar avea o problemă cu cineva. Nu știu de ce, dar el trebuie să fie supărat pe el, în primul rând. În orice caz, mie nu mi-au plăcut niciodată situațiile acestea de alege, de a renunța la oameni. Mai bine luam mai puțini, decât să iau mai mulți ca să le spun apoi că nu prind lotul. Evitam treaba asta, e dureros pentru ei, în primul rând, e dureros și pentru tine, ca tehnician. E o situație neplăcută.

– Ședința tehnică înaintea meciului cu Franța. Ce mesaj transmiteți vestiarului?

– Ce ne pot face în afară să ne bată? Sunt lucruri mai importante în viață. Curaj, băieți, eu cred în voi, fiți demni și veți fi învingători. Hai să jucăm, arătați că sunteți fotbaliști, haideți să le arătăm tuturor ce putem. E șansa voastră, trebuie să fiți mândri că ați ajuns aici și respectați-vă suporterii.Dați tot ce aveți mai bun din voi și vă vor iubi toți românii de pretutindeni.

 

Emeric Ienei – 79 de ani

Trofee Emeric Ienei

Ca jucător

3 titluri de campion al României cu Steaua (1959-60, 1960-61, 1967-68)
4 Cupe ale României cu Steaua (1962, 1966, 1967, 1969)

Ca antrenor

Cupa Campionilor Europeni cu Steaua (1986)
5 titluri de campion al României cu Steaua (1975–76, 1977–78, 1984–85, 1985–86, 1993–94)
3 Cupe ale României cu Steaua (1975–76, 1984–85, 1998–99)
A condus naționala României în două mandate, 1986-1990, respectiv 2000. A condus România la Mondialul din 1990, unde am fost eliminați la penalty-uri de Irlanda, în optimile de finală, iar în 2000 a calificat naționala până în optimile Campionatului European, aceasta fiind cea mai importantă realizare a echipei la un turneu final de Campionat European.
Emeric Ienei

 

„Mi-ar plăcea un Neluțu Sabău în echipa României de astăzi. El a fost feblețea mea, orice antrenor are simpatii. A mea a fost Sabău. Un exemplu pentru oricine, pentru orice fotbalist și-un om cu care ar lucra orice antrenor. El a debutat cu mine în națională, într-un meci cu Israel din deplasare. Ne plimbam cu o zi înainte de joc și i-am zis așa: Neluțule, vezi că joci titular. Apoi l-am rugat ca atunci când începe meciul să-i dea prima minge lui Boloni, ca să greșească prima pasă Boloni, nu el. El era un debutant, iar dacă greșești prima minge, îți pot tremura apoi genunchii. Laci Boloni era puternic. N-a greșit, oricum, nici Boloni și nici Sabău. Vă imaginați un Sabău în locul lui Torje sau Adi Popa în meciul cu Franța?”

foto principal: prosport

Rezultate România EURO 2000

Germania – România 1-1 (Scholl ’28 / Moldovan ‘5)
România – Portugalia 0-1 (Costinha ’90+4)
Anglia – România 2-3 (Shearer ’41 – pen, Owen ’45 / Chivu ’18, D. Munteanu ’48, I. Ganea ’89 – pen)
Sferturi: Italia – România 2-0 (Totti ’33, Inzaghi ’43)

Lotul României la EURO 2000

Portari:

1. Bogdan Lobonţ (Ajax)
12. Bogdan Stelea (Salamanca)
21. Florin Prunea (U Craiova)

Fundaşi:

2. Dan Petrescu (Chelsea)
3. Liviu Ciobotariu (Standard Liege)
4. Iulian Filipescu (Real Betis)
6. Gheorghe Popescu (Galatasaray)
13. Cristian Chivu (Ajax)
17. Miodrag Belodedici (Steaua)
22. Cosmin Contra (Deportivo Alaves)

Mijlocaşi

8. Dorinel Munteanu (Wolfsburg)
10. Gheorghe Hagi (Galatasaray)
5. Constantin Gâlcă (Espanyol)
14. Florentin Petre (Dinamo)
15. Ioan Lupescu (Dinamo)
16. Laurenţiu Roşu (Steaua)
19. Eric Lincar (Steaua)
20. Cătălin Hîldan (Dinamo)

Atacanţi:

11. Adrian Ilie (Valencia)
7. Adrian Mutu (Inter Milano)
9. Viorel Moldovan (Nantes)
18. Ionel Ganea (Stuttgart)

CITIȚI ȘI: INTERVIU Destinul lui Sabău

ANALIZĂ Fotbalul românesc a existat și înaintea lui Sînmărtean. Unde-au dispărut “mingicarii” Diviziei A?

Unde putem vedea meciurile naționalei dar și celelalte partide.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu

author photo two

Catalin Suciu

Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.