ANALIZĂ Fotbalul românesc a existat și înaintea lui Sînmărtean. Unde-au dispărut “mingicarii” Diviziei A?
Recomandarea redacțieiSport by Catalin Suciu - oct. 29, 2014 0 2675
Într-un campionat românesc și un fotbal aflat într-o scădere constantă din punct de vedere valoric, Lucian Sînmărtean a devenit principalul punct de atracție. În Liga 1 și la echipa națională. Driblingul fin, tehnica, fenta, execuția curată, viziunea- l-au adus în lumina reflectoarelor. La 34 de ani e ultimul reprezentant al unui fotbal care încânta publicul în anii 90-2000. Erau vremurile în care fiecare echipă avea câte un “Sânmărtean” al său. “Mingicarii”, care de obicei erau și lideri în echipele la care jucau.
Fie că discutăm despre Dănuț Lupu, Daniel Iftodi, Ionuț Luțu, Pavel Badea, Constantin Schumacher, Jean Barbu sau Ovidiu Maier, de la Universitatea Cluj. Reșița i-a avut pe Leontin Doană și pe Sansiro Ciocoi, Aradul l-a avut pe Mitu, Sportul Studențesc pe Constantin Stănici și Marius Răduță, Bacăul pe Croitoru, FC Brașov pe Buga, Ceahlăul pe Ovidiu Marc. Steaua îi avea pe Denis Șerban, pe Lăcătuș sau Ilie Dumitrescu. Să nu-l omitem pe Romulus Buia, un produs al formației FC Baia Mare.
În 2014, cele mai multe driblinguri reușite în România îi aparțin lui Sânmărtean. Tănase, tot de la Steaua, e lăudat pentru tehnică, dar el nu are nici o sclipire, nu marchează și nu-ți fură ochii. Dribleurii au dispărut cu desăvârșire.
Ei umpleau stadionalele, publicul venea să-și vadă idolii. Cei care driblau câte trei-patru adversari și “o băgau în ațe.”
Una dintre explicații ar putea fi modul în care se lucrează astăzi la grupele copii și juniori. Fotbalul, e drept, a evoluat, tactica s-a schimbat mult, progresând de la un joc cu libero și dispersat pe 85 de metri, la un spațiu restrâns la jumătate. Echipele sunt mult mai concentrate pe tactică și organizare , decât pe spectacol. Iar la juniori a început să se pună din ce în ce mai mult accent pe acest lucru.
Emeric Ienei vine cu mai multe ipoteze. Fostul câștigător al Cupei Campionilor în 1986 crede că “noi, românii, nu mai dăm fotbaliști talentați”. “Să vă spun ceva. În fotbal se învață totul și se aprofundează, cu o singură excepție: driblingul. Driblungul ține, în primul rând, de talent. Îl văd acum pe Sînmărtean, e foarte bun, nu zic, dar în urmă cu 10-20 de ani era doar unul dintre cei mulți. Fiecare echipă avea cel puțin un astfel de fotbalist. Nu știu, nu înțeleg de ce nu mai există, poate chiar nu mai avem talent. O altă teorie ține de pregătirea de la juniori, unde se lucrează foarte prost. Dacă un copil încearcă să dribleze și pierde mingea, antrenorul îl trimite să facă două ture de teren. Greșit! Copilul trebuie încurajat, așa își dezvoltă plăcerea pentru fotbal și calitățile. Mai e și lipsa de interes a copiilor, care au de unde să-și aleagă multe alte activități. Fotbalul a rămas popular, dar există multe alternative”, a povestit fostul selecționer al României pentru actualdecluj.ro.
Mergând mai departe, lipsa acestor “mingicari” poate reprezenta și un motiv pentru absenteismul de pe stadioane. Numărul spectatorilor scade vertiginos de la etapă la etapă.
“Eu când jucam, lumea venea pentru spectacol. Eu nu mă gândeam neapărat la scor, ci la fotbal. Mi-a plăcut driblingul, îmi plăcea să-mi înșir adversarii pe teren și lumea m-a iubit pentru asta. Când jucam la Universitatea veneau 20.000 de oameni la meci. Meci de meci. Veneau suporteri pentru spectacol, lumea te iubea pentru un fotbal plăcut, dincolo de orice scor. Fiecare echipă avea fotbaliști tehnici, decari. Peste tot în România. Și fiecare dintre ei știa cu mingea”, povestește Ovidiu Maier.
Ovidiu Maier, pe vremea când îi încânta pe toți cu tehnica sa foto: prosport.ro
Radu Sabo , un alt “mingicar” care i-a încântat pe fanii “Șepcilor roșii” susține că totul pleacă de la lipsa de interes a fotbalistului de azi pentru fotbal.
“Ei vin, fac un antremanent și se duc. Pleacă fiecare în treaba lui, totul e o afacere cu bani și timp. Eu lucram mereu cu mingea, suplimentar, absolut tot timpul, inclusiv în fața blocului. Și stăteam după antrenamente și jucam cu mingea, pasam, alergam cu ea la picior, schimbam pase cu alți colegi, făceam o dublă. Nu aveam terenuri bune așa cum sunt astăzi, dar iubeam fotbalul. Făceam duble, trăgeam la poartă, driblam. Antrenorii care lucrează în fotbalul românesc nu au timp să stea cu jucătorii, e și normal că nu poți sta să exersezi tehnica pentru că nu îți permite timul. Dar aici intervine dorința jucătorului. El poate, dacă și vrea.”
Ioan Ovidiu Sabău crede că metodele de antrenament sunt eronate la grupele de juniori. Fostul fotbalist al Universității și al echipei Naționale consideră că în România ar trebui implementat modelul olandez.
“Se merge foarte mult pe alergat și pe forță și nu se mai fac selecții. Iar cei care sunt talentați devin leneși, nu sunt pregătiți mental. E o realitate, din păcate. Fotbalul românesc nu mai are mingicari. Îți dau și un exemplu. Italia, de la Baggio, n-a mai avut un fotbalist de genul acesta. A fost el, iar apoi au dispărut pentru că s-a mers doar pe tacticizare. La noi juniorii de la 16 ani lucrează doar tactic, nu se poate așa. În Olanda totul se face cu mingea și e și normal pentru că așa îți dezvolți tehnica. Cu cât joci mai mult îți formezi această mobilitate de a drilba, de a pasa așa cum trebuie, de a scoate un adversar din joc. Acum jucătorii devin șablon, aleargă, se așează în teren , bubuie mingea și merg pe forță. Asta este situația. Când jucam noi orice echipă avea nu unul, ci doi mingicari. Și era plin de mingicari și în ligile inferioare, în B sau în C. Vai de mine fotbaliști erau. Publicul gusta spectacolul și umplea stadionale. Fotbaliștii din generația mea aveam calitate. Toți aveau cel puțin noțiunile de bază, știau să facă un stop pe piept, să dea o pasă, să preia o minge așa cum trebuie. Dacă te uiți acum în Liga 1 e o comedie a erorilor.”
Câțiva dintre „mingicarii” României din ultimii 20 de ani. Să ne fie cu iertare dacă am uitat pe cineva. AȘTEPTĂM ȘI ALTE PROPUNERI 🙂
Universitatea Craiova – Ionuț Luțu, Pavel Badea, Gică Craioveanu
Dinamo – Dănuț Lupu
“U” Cluj – Ovidiu Maier, Radu Sabo , Ioan Ovidiu Sabău
Gloria Bistrița – Daniel Iftodi
CSM Reșița – Sansiro Ciocoi, Leontin Doană
Steaua – Denis Șerban, Marius Lăcătuș, Ilie Dumitrescu
UTA Arad – Marius Mitu
Sportul Studențesc – Constantin Stănici, Marius Răduță
FC Argeș- Jean Barbu, Constantin Schumacher
FC Maramureș, Poli Timișoara – Romulus Buia
Dinamo- Dănuț Lupu
FC Bihor, Rapid – Zeno Bundea
FC Brașov – Mugurel Buga
Oțelul – Florin Cernat
Ceahlăul – Ovidiu Marc
FCM Bacău – Marius Croitoru, Adrian Pitu
