Închide

VIDEO Biserica ce s-a pus de-a curmezișul betoanelor comuniste, pe care Ceaușescu a vrut să o mute pe șine ca să n-o vadă când vine în Cluj

IstorieTop News by Mihai Prodan - apr. 09, 2016 3 6164

Când aveți drum prin cartierul Mărăști treceți aproape invariabil pe lângă o biserică – și probabil nu v-ați gândit niciodată de ce bulevardul pe care vă aflați o ocolește de o parte și de alta. Și sigur nu ați știut că, dacă nu exista o conspirație a clujenilor, biserica ar fi fost mutată din mijlocul drumului, pe … șine de cale ferată.

Biserica Sfântul Petru din Mărăști are nu mai puțin de o jumătate de mileniu vechime și a văzut multe la viața ei – inclusiv propria decădere și apoi reconstrucție, dar și cum minusculul sat cu același nume s-a transformat în doar câțiva ani într-un cartier comunist gigantic cu zeci de mii de locuitori și cel mai mare bloc din întreg Clujul. Și ar mai fi văzut și propria mutare pe șine de cale ferată cale de zeci de metri, în curtea actualului cămin de bătrâni de peste drum.
Merită să ne întrebăm, studiind fotografiile de dinainte și din timpul sistematizării zonei, de ce arhitecții care au desenat cartierul Mărăști au ales să traseze bulevardul de o parte și de alta a bisericii și nu să o ocolească ori, cu toate că sună aiuristic dar total plauzibil având în vedere contextul istoric, să o demoleze ori să o mute pentru a face loc bulevardului, așa cum s-au mai văzut cazuri în București, de exemplu. Ghiciți ce: chiar a fost luată în calcul această variantă fantasmagorică, și cât pe ce să fie și pusă în aplicare.

bisericasfpetrumarasti

bisericasfpetrumarastivechikarinnedela bisericasfpetrumarastivechiszabotamas bisericasfpetruvechikarinnedela

Mutările de clădiri pe șine de cale ferată, inclusiv blocuri de locuințe, nu erau ceva total neobișnuit în vremea comunismului. O astfel de soluție au găsit și arhitecții care au desenat cartierele comuniste ale Clujului pentru biserica Sf. Mihail – să o mute din mijlocul bulevardului cale de zeci de metri în curtea actualului cămin de bătrâni, fostă mănăstire. Motivul mutării trebuie subliniat, căci, deși anecdotic, subliniază clar ce anume dicta în urbanismul acelei vremi: nimic altceva decât faptul că biserica se afla pe axa de intrare în oraș a dictatorului Nicolae Ceaușescu – și cum să treacă acesta, pe drumul dintre aeroport și centrul orașului, pe lângă o biserică? Nu e o glumă, ne-o spune chiar arhitectul care a desenat mare parte din Mărăști, inclusiv cel mai mare bloc din oraș, cunoscut ca „Zidul Chinezesc”, Emanoil Tudose: „în proiectul inițial biserica era translatată,a dică mutată, peste azilul de bătrâni. la origine proiectul așa a fost, translatată către sud peste azilul de bătrâni, urma să fie pusă pe șine și împinsă, ca o riglă pe hârtie. Trebuia mutată în spatele azilului de bătrâni iar în fața lui urmau să fie puse blocuri”. De ce această mutare? „Biserica urma să fie mutată pentru că era pe axa principală de intrare a lui Ceaușescu în Cluj”. Poftim? „Exact doar pentru asta, în București s-au mutat o grămadă, tot din cauza schizofreniei”.

Până la urmă biserica nu a mai fost mutată din locul ei, așa cum bine pot observa clujenii acum. Ce s-a întâmplat? „A fost meritul clujenilor în ansamblu, a fost o întreagă conspirație, atacarea zonei respective s-a tot amânat. În general clujenii pe tăcute s-au opus unor anume politici de la centru: au tergiversat, amânat, decalat, tot felul de povești”, spune Tudose.
Am încercat să găsim schița inițială a sistematizării zonei, dar căutăm acul în carul cu fân. Arhitectul Vasile Mitrea: „la un moment dat institutul județean de proiectare a scos toată marfa în curte, să-și ia fiecare ce vrea. Nu s-a prea luat nimic. Apoi a plouat și s-au degradat. Ce mai e în momentul de față nu e o evidență, e o harababură în arhivă. Nu s-a găsit o schiță de sistematizare din 1976, iar asta (mutarea bisericii-n.red.) e un detaliu de urbanism”.

Arhitectul zonei așa cum o știm azi e Adrian Borda, ajuns la Institutul de Proiectări mult după aceste fantasmagorii, în 1980. „Acum că îmi spuneți parcă îmi amintesc că se discuta pe atunci de ideea asta, dar eu nu am apucat nebunia aceea. Când eu am ajuns la institut în 1980, ideea asta le trecuse, era deja o discuție istorică”, spune Borda.

Așa că l-am întrebat chiar pe arhitectul care a desenat zona respectivă a cartierului, la vremea sistematizării acestuia, Adrian Borda. „Traseul străzii exista deja, biserica stătea în mijlocul uliței de la început”, spune el cu referire la faptul că actualul bulevard 21 Decembrie 1989 urmează practic traseul uliței fostului sat Sfântul Petru. „Era o uliță foarte lată, ca în sate. Zidul chinezesc (blocurile de pe partea nordică a străzii, până la sensul giratoriu al cartierului-n.red.). Benzile de circulație nu încăpeau pe o singură parte. a fost o opțiune și atunci, dar pe dreapta e căminul de bătrâni care e protejat, pe partea sudică la vremea respectivă se intra în cădirile regiei de transport, erau garaje și administrație. Varianta de a trece cu două benzi doar pe o parte nu era viabilă”.

Având în vedere că s-au văzut destule situații de demolări de biserici sau alte clădiri în timpul industrializării și sistematizării României din anii ’70-80, s-a luat în calcul și demolarea acestei biserici când s-a desenat fluxul de trafic al cartierului? „Nici vorbă”, spune vehement Borda. „În teritoriu nimeni nu se gândea la prostii din astea, demolări, ar fi însemnat să se lege la cap fără să-i doară, de ce să mă apuc de distrugeri doar așa. Pe urmă, în provincie mai era o politică de a demola cât mai puțin. Ei voiau de fapt să nu provoace prea multe supărări. Eforturile și fanteziile se desfășurau pe spinarea Bucureștiului, dar în restul țării construiau ca să reducă la maxim demolările și afectarea proprietăților”.

„Spațiul bulevardului nu s-a schimbat semnificativ, doar s-a lărgit prospectul, s-au retras fronturile chiar destul de bine, practic poate avea 30-30 și ceva de metri culoarul și acum are 50-60. S-a lărgit destul de zdravăn, 6 benzi, o fâșie pe mijloc, alveole de parcare, trotuare. Înainte era pământ bătut, umblau cu carul. Între războaie s-a schimbat sistemul de circulație, pe stânga și dreapta. Atunci s-ar fi putut ca drumul să se treacă pe o singură parte, dar spațiul public nu se judeca în felul de acum, spațiile largi nu erau considerate destul de importante iar circulația era nesemnificativă. S-a decis așa, cred, din ideea de simetrie, că circulația nu exista, nu era un impediment la vremea respectivă.

Biserica ce taie bulevardul din Mărăști e romano-catolică și e veche de mai bine de 500 de ani – de fapt a fost construită în secolul XIX, dar pe fundamentul unei biserici din secolul XV. Se află pe fosta stradă cu același nume, Sfântul Petru, din fostul sat cu același nume din vecinătatea vechiului oraș Cluj. Actuala clădire datează din 1846. E monument istoric și adună în jurul său două mărci inedite ale istoriei orașului, cu un element comun – în fața intrării se află fosta poartă a bisericii Sfântul Mihail din centrul orașului, iar în spatele clădirii a fost mutată singura statuie ce reprezintă o femeie din întreg orașul, Fecioara Maria – protectoarea Clujului. Ambele au fost amplasate în locurile inițiale pentru a marca epidemia de ciumă ce a devastat orașul între anii 1742 și 1744.
Statuia are o poveste în sine, dar ne rezumăm deocamdată să spunem că a ajuns aici de pe strada Universității, în timpul regimului comunist, iar pe vechiul amplasament se află acum parcarea din vecinătatea UBB.
Cât privește poarta bisericii Sfântul Mihail, aceasta a fost mutată în fața bisericii din actualul cartier Mărăști în 1899, după un secol și jumătate în centrul orașului. A fost înălțată în 1747.

Arhitectul Ionel Vitoc confirmă varianta mutării bisericii pe șine de cale ferată și spune că motivul pentru care aceasta nu a mai fost mutată au fost costurile foarte mari. „Strada nu se putea muta din cauza construcțiilor laterale și s-a pus problema bisericii, a apărut o variantă prin care biserica era mutată în incinta azilului de bătrâni. Soluția nu era imposibilă, deși foarte costisitoare, și nici rea, pentru că din punctul de vedere al zonei, între clădirile joase în formă de U și clădirea bisericii era un dialog mai reușit decât cel păstrat la ora actuală, când consemnăm o variantă prin care biserica e păstrată pe loc. A fost determinată de costuri, nu de problemele tehnice”, explică el.

Mutarea bisericilor din calea buldozerelor comuniste era o realitate a vremurilor de acum 30 de ani: în Capitală au fost mutate nu mai puțin de opt biserici, plus trei blocuri, dar și o biserică și un bloc în provincie. Un schit bisericesc de 750 de tone (!, video mai jos) a fost mutat 245 metri pentru a face loc giganticei Case a Poporului. Palatul Sinodal de la mănăstirea Antim din București, mutat și el, cântărea nu mai puțin de 9.000 de tone. În provincie astfel de soluții s-au aplicat în Reșița și Alba Iulia – în acesta din urmă a fost mutat un bloc întreg, cu tot cu locatari, cu o greutate de 7.200 de tone.  Alte 40 de biserici din București au fost demolate.

 

3 comentarii

  1. @ Ovidiu Radulescu : parerea mea este ca „giurnalistu’ ” habar nu are sensul cuvantului SECOL. Cat despre cuvantul MILENIU nici macar nu a auzit la scoala ! A fost mai usor sa scrie 500 de ani … Asta e cand faci scoala la „comasati ” !

Scrie un comentariu

author photo two

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.
Tags