Unde e tuia pe care arhitecții o impun la comisia de urbanism?
OpinieUrbanism by Luminiţa Silea - feb. 02, 2015 0 629
Când proiectezi și autorizezi o casă cu trei trepte ai o înălțime X a construcției. La punerea în operă, în funcție de realitatea din teren, renunți la două trepte, deci rezultă o înălțime a construcției de X minus 30 de centimetri. Dacă ești în situația a doua, primăria îți cere o nouă autorizație de construire. O aberație, spun proiectanții. Dacă verifici 20 de case pentru care aceeași primărie a eliberat dovada de luare în folosință, niciuna dintre ele cu respectă X-ul din proiectul vizat spre neschimbare care stă la baza autorizației de construire.
Așa că… unde-i adevărul? Proiectanții speculează, beneficiarii își asumă și urbanismul merge înainte. Fără bătăi de cap ca să obții o nouă autorizație.
Unul dintre arhitecții membri ai comisiei de urbanism a primarului obișnuiește să ceară proiectanților care vin pentru aprobarea unor proiecte să planteze tuia, ca o condiție să le treacă documentațiile. Anul trecut am întrebat unde s-a plantat în teren tuia cerută ani în șir, ca să facem o fotografie-exemplu de „Așa da” pentru proiectanți, beneficiari și primărie. Dar tuia care se cere nu există în teren pentru că, spune arhitectul, comisia nu are acoperire legală să impună proiectanților sau beneficiarilor chiar să o planteze.
Așa că… unde-i adevărul? Proiectanții spun „da, plantăm, clar ținem cont de părerea comisiei”, proiectul trece și e avizat, beneficiarii nu își mai asumă tuia din planșe și urbanismul din teren merge înainte. Fără ca primăria să fie prea îngrijorată că realitatea din teren n-are nicio legătură cu realitatea din planșe. Fără bătăi de cap!
Un alt arhitect din aceeași comisie de urbanism condusă de însuși primarul orașului are reflexul de a solicita alei îndeajuns de late ca mașinile de intervenție să poată întoarce și teren rezervat pentru promenadă în cazul unei construcții cu vedere la apă. Și au fost multe proiecte cărora li s-au impus aceste cerințe discutate în ultimii ani la comisia de urbanism. Ca o condiție de avizare și autorizare. Referitor la această situație n-am mai urmat cursul firesc de verificare a realității din teren pentru că sunt convinsă că niciun privat n-a făcut vreo promenadă cu vedere la apă. Cât despre aleile îndeajuns de late care să permită mașinii de pompieri să întoarcă, în caz de intervenție, am un exemplu recent de pe planșe care îmi vine în minte. Un consilier local cu soție arhitect, beneficiar a șase imobile de pe Aurel Gurghianu a făcut un PUZ de reglementare a accesului în urma căruia a rezultat o alee lată de aproape trei metri, de incintă, înfundată. Și PUZ-ul i-a trecut cu aviz de la primărie. Cum întoarce mașina de pompieri sau salvarea în caz de intervenție? Păi, Domne ferește să se întâmple! Iar dacă se întâmplă, cu siguranță se vor descurca!
Așa că… unde-i adevărul ? Dacă nici măcar un consilier local, beneficiar de proiect imobiliar, nu își dorește să dea un exemplu de „Așa da”, de ce ar face-o alți beneficiari? Pentru calitatea locuirii? Pentru viitorii cumpărători de apartamente? Pentru un urbanism decent în teren care să țină cont de recomandările arhitecților din comisie? Urbanismul merge și așa înainte, n-are nevoie de excese de zel.
De ce mai urmărim practica primăriei? De ce mai criticăm? De ce scriem ce spune primarul și ce mai cer arhitecții din comisia lui? De ce toate astea dacă nu există ADEVĂRUL comun între planșe și realitatea din oraș?
Pentru că, în naivitatea noastră, dorim ca la primăria clujeană să se nască un specialist deștept ca să pună pe masa primarului câteva propuneri de proiecte de hotărâre care să aducă la un numitor, chiar și aproape comun, planșele cu realitatea din teren. Iar dacă nu se „naşte” acolo, să fie adus.
Primarul Emil Boc chiar să știe urbanism.
Primarul Emil BOC să fie penalizat când întârzie cu lunile să semneze o autorizație de construire.
Primarul Emil Boc să nu mai spună urbanism de bun simț ca să se dea în spectacol, ci măcar o dată să dea un exemplu de realitate din teren așa cum a autorizat-o.
Direcția de urbanism să trateze cu aceeași măsură proiectanții și să nu se mai șușotească că „îți trece proiectul numai dacă de cheamă….” sau chiar și altele mai grave din sfera faptelor pedepsite de lege.
Măcar un clujean să nu cumpere cu peste 1000 euro/mp un apartament într-un bloc fără drumuri, parcări, deși în planșe ele există.
Să înțeleagă toată lumea că arhitecții din comisie sunt oameni cu partipriuri, interese și proiecte dar și cu dorința de a trăi într-un oraș politically correct.
Un beneficiar privat să facă parcul din planșe pentru viitorii locatari din blocul pe care îl construirește.
Ca vecinii unui bloc între case să se bată cu primăria dacă aceasta permite unui beneficiar privat să le distrugă calitatea vieții.
Ca vecinii unui viitor bloc să facă un deal bun cu un constructor vecin care vrea să-și autorizeze un bloc gras lângă casele lor și să-și vândă proprietatea acestuia ca să existe șansa unui parc public pentru viitorii locatari din zonă.
Ca atunci când ne plimbăm prin oraș să mai vedem câte o casă care să ne placă din priviri.
Ne încăpățânăm să tot scriem de CUT-uri și POT-uri, ca să înțelegem cu toții ce interese au proiectanții, arhitecții din comisie, primarul, dar și imobiliarii din oraș și să ne alegem un unghi de vedere cât mai aproape de ADEVĂR când privim proiectele imobiliare din oraș.
