Închide

Una dintre cele mai vechi instituții din Cluj are șapte sute de ani vechime și nu știe nimeni de ea

IstorieTop News by Actual de Cluj - dec. 25, 2021 0 1365

Care sunt cele mai vechi instituții din Cluj-Napoca? Primăria orașului este una dintre ele, parohia deservită de biserica Sf. Mihail din centrul orașului e o alta și în fine, de o a treia, cu o vechime de cel puțin șapte sute de ani și care se dovedește a fi una dintre cele mai vechi instituții din Cluj, nu știu prea mulți.

Vorbim despre precursorul spitalelor clujene și ale așezămintelor pentru vârstnici, așezământul ospitalier ”Sfânta Elisabeta”, care este menționat la sfârșitul secolului al XIV-lea dar care exista, cel mai probabil, cu mult timp înainte. Iată ce menționează istoricul clujean Lukacs Jozsef în volumul ”Povești despre Cluj”, editat de asociația Vechiul Cluj, care apare în librării peste câteva săptămâni: ”la Cluj, cu certitudine de la mijlocul secolului al XIV-lea, dar probabil și mai devreme, a existat așezământul ospitalier ”Sfânta Elisabeta”, instituție care îndeplinea și rolul de spital. Acesta, având o vechime neîntreruptă de aproape șapte sute de ani, se dovedește a fi cea mai longevivă instituție din Cluj, alături de primăria orașului și parohia Sfântul Mihail, fiind strămoșul atât al spitalelor, cât și al azilului de bătrâni din Cluj”.

Într-un volum despre asistența socială, Sorin Bulboacă, managerul complexului muzeal din Arad, atunci asistent universitar la Universitatea ”Vasile Goldiș” din Arad, arăta că izvoarele care fac referiri la aşezământul ospitalier Sfânta Elisabeta din Cluj se află în arhivele parohiei Sfântul Mihail și că, deși acestea nu sunt accesibile cercetătorilor, arată că la Cluj funcţiona un spital încă din anul 1332, al cărui reprezentant era un ”procurator hospitalis”. ”În diploma emisă de regele Ungariei, Ludovic I de Anjou (22 mai 1366) se
vorbeşte despre spitalul Sfânta Elisabeta din Cluj ca despre o instituţie care funcţiona de mai mult timp, la marginea oraşului, în suburbie”, arată articolul citat. Regele Ungariei și regina Elisabeta acordă un ajutor spitalului Sfânta Elisabeta din Cluj, prin ridicarea unei ”mori de bucate” pentru măcinarea cerealelor pe râul Someș, în apropierea orașului, ”în folosul săracilor și bolnavilor” din spitalul menționat. ”Este o instituţie existentă şi în zilele noastre, sub forma unui azil de bătrâni, fiind una dintre cele mai longevive instituţii de acest gen din Transilvania, funcționând în aceeași clădire, care se află lângă biserica Sf. Petru din Cluj – Napoca, pe
Bulevardul 21 Decembrie 1989. Din datele studiate până în prezent s-a putut trage concluzia că acest aşezământ, chiar şi în cei mai grei ani, a avut un venit minim de 600 de florini şi adăpostea între 16 şi 35 de bolnavi săraci”, arată autorul studiului.

Averea aşezământului a fost constituită în timp din donaţii regale – de exemplu, ale lui Ludovic cel Mare, Ioan I Zápolya, reginei Izabella – şi din donaţiile unor nobili din zonă sau ale unor cetăţeni ai Clujului. Astfel, în anul 1525, Antal Dezső, un nobil din satul Mera de lângă Cluj, şi-a donat întreaga avere; în jurul anului 1557, Gergely Fodor, fost jude al oraşului, a făcut o donaţie consistentă în favoarea aşezământului. În numele azilului-spital întâlnim numele patroanei lui, Sfânta Elisabeta (1207- 1231). A fost
fiica regelui Andrei al II- lea al Ungariei şi a reginei Gertrudis de Merania; era sora regelui Béla al IV-lea al Ungariei; a devenit soţia marchizului de Turingia; a murit în 1231 şi a fost sanctificată de papa Grigore al IX-lea în 1235. Sfânta Elisabeta, care în anul 1222 a înfiinţat un orfelinat, în 1224 un spital cu 28 de paturi, iar în timpul foametei din 1225 a hrănit din rezervele cetăţii de la Wartburg 900 de săraci (aici studiul).

Istoricul Lukacs Jozsef arată într-un articol publicat în revista Apostrof că în Cluj în Evul Mediu au existat trei astfel de instituții: cea numită după Sfânta Elisabeta era cea mai mare și a existat din secolul al XIV-lea până în secolul al XIX-lea, așezământul ospitalier Sfântul Iov despre care există informații doar din secolul al XVI-lea, ”iar informațiile păstrate ne lasă să înțelegem că inițial a servit drept adăpost bolnavilor contagioși, în special celor care sufereau de sifilis.” și, în fine, așezământul ospitalier Sfântul Spirit, care a funcționat între secolele al XV-lea și al XVII-lea și a fost numit în actele orașului de multe ori „cel mic” sau „celălalt așezământ al orașului. ”Prima sa menționare scrisă o avem din anul 1430. Pe atunci era deja o
instituție funcțională și se pare că a fost înființat ca leprozerie”.

 

Nici un comentariu

Scrie un comentariu