Un ghid turistic al Clujului, din 1933, arată că atracțiile turistice au rămas aceleași în ultimul secol. Și o surpriză: Clujul balnear, ”aceste comoare naturale ale orașului”
IstorieTop NewsUncategorized by Mihai Prodan - apr. 18, 2020 0 3621
Un ghid turistic al Clujului publicat în urmă cu aproape o sută de ani arată ”oferta” orașului pentru călătorul dornic a-l cunoaște.
”Călăuza Clujului” se numește acest ghid turistic, publicat la Cluj în 1933. O plimbare prin oraș începe de pe strada Regele Ferdinand, ce atunci pornea din fața gării. Semnalăm că majoritatea denumirilor de acum ale străzilor le regăsim și în acest ghid turistic, astfel că acesta devine surprinzător de actual. La fel și clădirile – sunt trecute în revistă, de exemplu, clădirea Poștei de pe strada Regele Ferdinand, la care se ajungea trecând peste un pod pe Canalul Morii, azi acoperit, iar pe strada Kogălniceanu turiști puteau observa sediul universității ”Regele Ferdinand I”, azi ”Babeș-Bolyai”. Ghidul menționează principalele biserici din centrul orașului, în detaliu, inclusiv atunci proaspăt ridicata catedrală mitropolitană ortodoxă, și ajunge în partea veche a orașului, cu piețele Carolina și Matia, ”partea cea mai veche a Clujului”, după cum notează autorul. Deși vechi de aproape o sută de ani, acest ghid e astfel încă actual în mare parte, diferență făcând doar o parte dintre funcțiunile unor clădiri, care s-au schimbat, și în câteva cazuri schimbarea denumirii străzilor.
Cum acestea sunt cunoscute, și în mare parte asemănătoare și acum după o sută de ani, ne oprim asupra descrierii parcului orașului: ”După clădirea Academiei Comerciale ajungem înaintea Teatrului Maghiar. În fața noastră, dincolo de Someș, se ridică dealul ”Cetățuia”, înalt de 411 metri. Urcând pe deal avem o priveliște minunată asupra orașului, cu vederea munților Gilăului și cu fâșia de argint a Someșului, ce șerpuiește peste oraș (…) în mijlocul parcului, după un drum scurt, își oglindește apele un lac de formă ovală, pe lângă care se află o frumoasă fântână săritoare, chișcul și pavilionul de patinaj (…) Partea aceasta a parcului este imitația micșorată a vestitului parc regal din Sanssouci a lui Frederic cel Mare. Și forma chioșcului seamănă, având stâlpurile ieșite în semicerc, cu palatul regal mai sus citat. Pe lac, ân timpul verii se fac plimbări cu bărci, iar în timpul iernii lacul înghețat formează un admirabil loc de patinaj,unde se țin concursuri internaționale de patinaj. Mai de mult în locul parcului de azi se afla ”Dumbrava furnicilor”, care încă și în anul 1827 rea un teritoriu de revărsare a Someșului. De atunci s-a început aranjarea parcului, care însă numai în 1838 a dat rezultate mai serioase. Data plantării arborilor parcului este anul 1850”.
În capătul aleii parcului se afla ștrandul orașului, iar în dreapta se întindea Arena Sportivă, cum i se spunea atunci stadionului, înființată în 1899, ”cu arenă de football, atletică, o tribună și aerene de tenis”.
Ghidul trece în revistă și fabricile orașului, între care Dermata, fabrica de piele ce urma să fie cunoscută ca fabrica de încălțăminte Clujana. ”Această uzină este cea mai mare din tot Clujul și e înzestrată cu încăperi moderne, după modelul întreprinderilor din străinătate, cu cale ferată proprie de 2 km, și cu locuințe pentru funcționari. Are filiale în întreaga țară. Uzinele fabrică piele de talpă, diferite piei fine, ghete și curele pentru mașini”.
Semnalăm, astfel, o idee din acest ghid turistic al Clujului care nu se oprește asupra clădirilor, străzilor ori parcurilor, ci asupra … aerului și apelor – balneare, mai exact. Autorul arată că aici găsim o „comoară a apelor minerale naturale” și nu doar prin Băile Someșeni, cunoscute și apreciate și atunci. ”Clujul merită atenție și ca loc climateric”, notează ghidul. ”După cercetările cele mai recente apa Someșului Mic de astfel și apele potabile sunt radio-active. Litrul de apă are o putere de radio-radiație de 1.1 milimicrocurie curgând peste fărămiturile radioactive ale părții Măgura, din Munții Gilăului”.
Ghidul vorbește și despre o ”fântână Hirschler”, pe teritoriul fermei Institutului Marianum, a cărei apă sulfuroasă e ”bogată în sare amară, bicarbonat de fier și sare glauber”. Apa aceasta, o ”comoară naturală” după cum notează autorul, ar fi bună pentru bolnavii de stomac, dar și ”la vindicarea boalelor cari provin din anemie și boli de stomac, această apă face servicii enorme”.
În ghid găsim și ”nămolul Nădășelului”, cu referire la pârâul Nadăș, care este ”bogat în iod”. ”Pe mal funcționează o baie mică, numită ”Baia Nădășelului”. Această baie e întrebuințată de mulți, cu rezultat bun, contra durerilor de reumatism”. Despre aceste băi Nadăș, istoricul Lukacs Jozsef explică pentru actualdecluj.ro: ”baia sau băile Nadăş erau odinioară pe locul ICPIAF, în spatele gării. Era pe malul pârâului Nadăş, de acolo primea apa şi mâl considerat a avea proprietăți curative. În secolul XIX, înainte de Băile Someşeni şi Cojocna, erau băile preferate ale clujenilor, dar sunt indicii că încă din sec. al XVI- lea au fost acolo băi”.
Că veni vorba, băile Someșeni, acum o ruină iar aceasta de ani buni de zile, erau în anii ’30 foarte căutate și recunoscute. ”Aici stau la dispoziția publicului băi de nămol reci și calde, bogate în sare și sulf, pe lângă care și puterea radio-activă este de prim rang. Are efect foarte bun la tratamentul reumatismului, anemiei, artritei, etc”. Găsim în acest ghid al Clujului referințe și la băile sărate de la Cojocna și aprecieri la adresa … aerului din oraș: ”dacă luăm în considerare că aerul Clujului, prin apropierea Munților Gilăului, se aseamănă mult cu aerul de la munte, însă fără să fie de asprimea acestuia, vom putea înțelege pentru ce sunt la Cluj atât de multe sanatorii anti-tuberculotice. Afară de aceste comoare naturale ale orașului, Clinicile Universității măresc însemnătatea de loc climateric al Clujului”.
Pentru doritori, ghidul cuprindea și mai multe sugestii de ”excursiuni în jurul Clujului” – spre Fânețele de pe dealurile dintre satele Apahida, Jucu de Jos, Răscruci, Chinteni și Popești, dealul ”Cetatea” din Florești, sau ”fântâna Sfântului Ioan”, cunoscută acum ca izvorul Sfântu Ion, din capătul cartierului Mănăștur. ”Pentru a ajunge la ”Fântâna Sfântului Ioan” excursionistul poate să pornească sau din strad Câmpului sau din strda Lingurarilor, apoi va trebui să-și continue drumul în sus pe valea Plecica. Lângă această fântână s-a zidit d ecurând și o casă de adăpost. Întoarcerea la Cluj se poate face pe lângă isvorul Elisabeta și muntele Galișter, dar excursia se poate prelungi de la fântâna Sf. Ioan, mergând spre Su, sau la casa de adăpost din Făget, sau la Peana”.
