Închide

Un călător turc a ajuns la Cluj în urmă cu 500 de ani: cum descrie cetățile din Ardeal

IstorieTop News by Actual de Cluj - iun. 09, 2018 1 1107

Un cărturar turc ce a vizitat mare parte din Europa de Est a lăsat mărturii despre cum arătau cetățile din actualul județ Cluj în urmă cu o jumătate de mileniu.

Volumul „Călători străini despre țările române”, publicat în 1976, reprezintă în fapt traducerea impresiilor de călătorie ale doi cronicari turci, Paul de Alep, un arab creștin ce a scris în arabă, și Evlia Celebi un turc ce și-a scris notele în limba osmană. Despre viața marelui călător turc Evlia Celebi – căci Paul de Alep, ale cărui note sunt cuprinse în același volum, nu a vizitat niciodată Transilvania – nu se cunosc prea multe date, notează cercetătorii: sunt doar propriile relatări cuprinse în vast sa operă Seyahainame („Carte de călătorii”). După cum spune el însuși, s-a născut în 25 martie 1611 la Istanbul. Și-a încpeut cariera ca hafiz, adică recitator al COranului, în 1636, la moscheea Sfânta Sofia, din Istanbul. Ajunge în anturajul sultanului Murad al IV-lea în calitate de sfetnic, calitate în care cunoaște mulți oameni politici și cărturari ai imperiuli otoman. A luat parte la campania militară otomană din 1657 împotriva lui Gheorghe Rakoczi al II-lea sau la cea pentru supunerea Oradei în anii 1660 și 1661, până la instalarea lui Mihail Apafi ca principe al Transilvaniei, în septembrie 1661. A ajuns până înCaucaz, Siria, Irak și Arabia, în Sudan și Abisinia, iar în Europa a vizitat întreaga peninsulă balcanică, până în Croația și Bosnia. Cercetătorii spun că, astfel, Evlia Celebi se numără printre cei mai cunoscuți călători din istoria universală. Opera sa însumează aproape 7.000 de pagini, tipărite în zece volume masive. Publicăm mai jos notițele acestui călător privind cetățile din zona Clujului, cu mențiunea că au fost păstrate datele originale, după calendarul islamic, unde de exemplu anul 2018 e 1439.

Evlia Celebi

Cetatea Clujului a fost clădită de un crai cu numele de Laioș, care s-a născut în anul 1503 după Christos și a ridicat această cetate, în al patruzecilea an, de teama lui Suleiman Han. În prezent este sub ascultarea crailor Ardealului. În ea găsindu-se și trei mii de soldați ai împăratului austriac, serdarul ei nu s-a predat. Astfel ,a fost atacat orașul iar când ungurii din cetate, văzând că cetatea a rămas pe seama bunăvoinței, au arborat pe bastioane drapelele de capitulare și a venit la serdar și căpitanul ei, numit Hereko, cu daruri, și s-a supus.
Cetatea Clujului este o construcție puternică, în formă de pătrat, așezată la poalele unui deal cu vii, având circumferința de patru mii de pași. Este o cetate cu un zid simplu, cu patruzeci de turnuri și cu patru porți, precum și cu șanț. Cetatea are și întărituri pe artea de apus, unde se află una din porți. Spre poarta aceasta se zărește o moară de apă. La răsărit se află poarta dinspre oraș, iar la miazăzi este poarta Cimitirului; în partea aceasta șanțul nu e adânc. Toată lumea, intrând în cetate, a vizitat-o și a făcut negoț. Atunci am intrat și eu, umilul de mine, și am privit-o. Are unsprezece mănăstri frumoase și toate au clopotnițe înalte în formă de chiparos și sunt acoperite cu cositor, ca argintul, cu bronz sau cu tablă. Pe cupola fiecărei biserici se află cruci aurite de mărimea omului. Pe lângă biserici se găsesc și case preoțești ce servesc pentru școli, ca medresele. Se mai găsesc și case de negoț, târguri și bazaruri. Numai femeile cumpără și vând; bărbații lor se îndeletnicesc și ei cu unele treburi.
De teama oștirii islamice, locuitorii satelor din împrejurimi au venit în cetate, și era atâta lume, că nu găseai nici o palmă de loc unde să calci. Se mai aflau aici, gata echipați, și patru mii de ostași. Orașul are o climă foarte bună. După ce am vizitat totul, ne-am întors la ordie cu însoțitorii noștri.
Plecând de acolo, am ajuns, după patru ceasuri de mers, la Fiz (neidentificat de istorici-n.red.), care este un loc plin de verdeață. De acolo, în trei ceasuri am sosit în cetatea Bologa. Ziditorul ei este craiul numit Mihadi Laslo (istoricii notează că e vorba de un personaj legendar, care nu a existat; cetatea este amintită prima dată în 1322 și a fost o vreme cetate regală-n.red.). În istoriile maghiare scrie că fiul acestuia, episcopul, a fost un crai vestit. Și cetatea aceasta ține de craii Ardealului, dar este posesiunea ereditară a prințului DIșvan. Arzând orașul ce se află în afara cetății, dușmanii din cetate au predat și cetatea cu o condiție. Slujbașii, ostașii și nobilii și lefegiii care se aflau în ea, ieșind din cetate, au venit la serdar cu plocoane. Ei au luat pentru paza lor o oda de ieniceri și spahii.
Cetatea, așezată pe malul râului Criș, este o cetate frumoasă, de piatră, având șase laturi și bastioane trainice. După ce s-a încheiat pacea, s-a tras cu tunurile în cinstea serdarului și a fost veselie mare, făcându-se mult evânzări și cumpărări. S-au găsit aici multe alimente, băuturi și multe potcoave de cai și cuie. Au fost lăsați în pace și cei cinci mii de soldați austrieci din cetate.

fragment din manuscrisul lui Evlia Celebi

Gherla: Nici aceasta nesupunându-se, în anul 1069, lui Ali Pașa, orașul ei fusese incendiat; însă în prezent ea este mai înfloritoare ca mai înainte. Cetatea ei se află în mijlocul unui lac, dar nu în acea parte a râului Someș unde se află cetatea noastră Oradea. Ea este situată în partea Ardealului și se găsește în districtul Solnoc. Dar este o cetate puternică, aflată într-o mlaștină, ca și Sarospatak și Săcuieni și Kanisza. Are însă bastioane, la distanțe mari.De acolo, timp de șapte ore, am mers spre răsărit.
Descrierea orașului Dej. Și pe acesta îl incendiaserăm împreună cu Ali Pașa în anul 1069, în așa fel încât cei care îl vedeau se întrebau dacă a existat acolo vreo urmă de clădire. În prezent el a devenit atât de înfloritor încât, cu viile și cu grădinile sale, a căpătat aspectul unui oraș nou, cu mănăstiri asemănătoare unor cetăți, cu hanuri, cu seraiuri și cu dughene, astfel încât a devenit un oraș foarte frumos și înfloritor. Neavând cetate, locuitorii au făcut de jur împrejurul orașului un rând de palănci de nuiele și au săpat șanțuri adânci, făcând, totodată, în șapte locuri, porți cu poduri.
De acolo, mergând iarăși spre sud, am trecut prin locuri înfloritoare și am văzut locuri minunate, timp de șapte ore.
Caracteristicile cetății Cluj. Umilul de mine, am avut parte să vin la această cetae de șapte ori. De trei ori am fost atunci când stăpânul nostru, Melek-Ahmed pașa, fiind mazilit în anul 1062 din funcția de mare vizir, fusese numit în eialetul Silistrei. Atunci Rakoczi, răsculându-se, plecase să cucerească țara leșească, iar noi, pornind în grabă de la Silistra, intraserăm în vilaietul Ardealului. Găsindu-l în acest Cluj pe Rakoczi, eu primisem scrisori de la stăpânul nostru Melek-Ahmed pașa și apoi de la Rakoczi. Cu acest prilej mai venisem încă de două ori.
În sfârșit, a patra oară am venit în anul 1071, împreună cu gaziul Seidi-Ahmed pașa, când, venind în câmpia cetății Cluj, trecuserăm prin tăișul săbiilor un mare număr din cei o sută optzeci de mii de luptători ai lui Rakoczi. Blestematul crai Rakoczi, fugind din această luptă, rănit, a murit în cetatea Nameny, a mamei sale (de fapt, notează istoricii, Rakoczi a murit la Oradea-n.red.), iar sufletul său a zburat în iad. În felul acesta, serhatul împărăției otomane de la Timișoara căpătase liniște și siguranță. A cincea oară am venit în acest Cluj cu marele serdar Ali Pașa în anul 1072. A șasea oară am dat pe aici la întoarcerea noastră, tot cu Ali Pașa. Acum am venit în acest Cluj pentru a șaptea oară.
Umilul de mine am călătorit atât de mult în țara Ardealului și în țările ghiaurilor leși și moscoviți și le-am vizitat atât de mult, încât mi-e lehamite să le mai văd o dată.
Cu voia lui Allah însă, am făcut din nou o călătorie pe aici, dar în capitolele anterioare se află descrierea amănunțită despre faptul că această cetate a Clujului se găsește în mijlocul Ardealului și că este mare, solidă și puternică. Această cetate este însă departe de râul SOmeș și se află în acea parte a râului Someș unde se află și cetatea noastră Oradea, fiind situat la o distanță de trei popasuri de Oradea și la granița maghiară. (…) Umilul de mine am auzit în cetatea CLuj că Mihail Apafi, craiul, a plecat în vilaietul haidușacilor. De aceea și noi, întorcându-ne, a trebuit să mergem în părțile acelea. Atunci am mers de la Cluj când spre nord, când spre vest și când spre sud încât, umblând timp de o săptămână, am vizitat și am văzut o mulțime de sate, orașe și cetăți. Pentru că relatarea celor neînsemnate nu prezintă interes, numele multor popasuri ne-au rămas necunoscute, din care pricină nu le-am descris.
Caracterizarea cetății Gilău. S-a relatat mai sus, în capitolul despre Ali Pașa, că mai înainte aici fusese tronul blestematului Rakoczi. Această cetate întărită și puternică, nesupunându-se lui Ali Pașa, orașul său fusese incendiat, capturându-se prăzi și avuții nenumărate și nemăsurate. Acum am văzut-o înfloritoare. Cetatea se află într-o vale întinsă și este o construcție solidă și puternică, având o formă pentagonală, dar este mică. Râul Someș curge pe aici dinspre răsărit și este o apă dătătoare de viață. În această cetate am rămas o noapte și, luând de la căpitanul ei daruri și însoțitori, am trecut râul Someș călare. Timp de șapte ore, am străbătut sate înfloritoare și câmpii frumoas eși am ajuns la satul Lense (neidentificat-n.red.). De acolo am mers spre apus timp de cinci ore.
Caracteristicile orașului Samodji (Gherla-n.red.). Și pe acesta, ruinându-l, îl distruseserăm pe vremea lui Ali Pașa. În prezent a înflorit; orașul său se află într-un loc plin de grădini vii, fiind un oraș foarte plăcut, pe malul râului Someș. Merită să fie fvizitat.
Caracterizarea orașului Turda. Din munții de aici se scoate sare sub formă de bolovani. Cine n-a văzut acest lucru plin de învățăminte să nu spună că a umblat în lume. Ferească Allah, în galeriile adânci din pământ sunt băgați criminalii și hoții, care sunt puși să taie sarea. Ei sunt o categorie de ființe ce nu seamănă deloc cu oamenii; sunt niște ticăloși cu chip de sălbatici. Ei sparg munți nesfârșiți cu ciocane mari și scot sarea făcând peșteri și gropi. De aici se obțin patruzeci de mii de galbeni, ceea ce constituie un venit mare. Din acest oraș, Turda, sarea se trimite la toate punctele de graniță. Este o sare foarte gustoasă și toți locuitorii de aici sunt negustori de sare. În volumul de dinainte s-a arătat amănunțit că în anul 1071 Ali Pașa, ruinând acest oraș, luase de aici câteva sute de prizonieri. Acum orașul este frumos și înfloritor. Și noi am vizitat galeriile de sare; ferească Allah!

Un comentariu

  1. Este o lectură foarte interesantă mai ales că prezintă o descriere a unui “dușman al creștinilor”. Și totuși este o descriere obiectivă și lucidă.

Scrie un comentariu

Articole similare