„U” îi cere despăgubiri îngrijitorului de terenuri. La 85 de ani, nea Titi s-a dus azi la Tribunal
SportTop News by Catalin Suciu - mart. 14, 2016 0 2376
Vasile Bondor sau Nea Titi, așa cum e cunoscut publicului microbist, și-a petrecut toată viața perindându-se lângă Universitatea.
O figură simpatică printre fotbaliști sau antrenori, bătrânelul de 85 de ani s-a prezentat de dimineață la Tribunal. Nea Titi a fost solidar cu ceilalți angajați care -au intrat în grevă după ce nu și-au primit salariile pe mai multe luni, dar conducerea i-a trimis o hârtie în poștă, la domiciliu, prin care îl amenință că trebuie să plătească despăgubiri. „Mi-a venit un colet cât o biblie. Cer acolo despăgubiri, nu știu mai multe, acum am venit la Tribunal”, a povestit unul dintre cei mai înflăcărați fani ai „Șepcilor roșii”. Suma cu care U Cluj își amenință „greviștii” se ridică la 10.000 de euro!
A vazut sute de meciuri, primul in 1943, cand Universitatea Cluj, aflata in bejenie la Sibiu, invingea pe Carmen Bucuresti cu 4-3. „Am trait cu “U”, traiesc cu “U” si “voi muri cu Universitatea in suflet”, spunea Vasile Bondor într-un interviu pe site-ul oficial al clubului.
„Ivansuc, Gane, Mateianu, Moldovan, Cromely, Neșu, Georgescu, Costin, Mureșan, Moguț, îmi aduc aminte perfect. Pai dom’le, îți dai seama că am trăit cu ei! Știu și goluri, nu am cum să uit nimic”, marturisește Titi.
În 1943, “U” Cluj, în plin război, evolua la Sibiu, în refugiu, părăsind Transilvania aflată sub ocupație maghiară. A fost un gest unic în istoria României, “U” devenind un simbol al inimilor românești de pretutindeni. Viața era grea și traiul pe măsură. Nea Titi a văzut atunci pentru prima dată echipa de care avea să se îndrăgostească: “Aveam 12 ani și m-a dus unchiul meu la meci. Era razboi , erau vremuri grele. Universitatea aducea bucurii oamenilor”, povestește Titi. De-atunci a lipsit la puține partide, dar și acelea pe care nu le-a vazut i-au fost povestite.
Venirea lui Popescu
Transferurile de jucători în acele vremuri erau rezolvate de partid. În 1960, Octavian Popescu, pe atunci jucător la Rapid își dorea să facă facultatea la Cluj, să devină avocat. Doar ca Rapidul nu dorea să-l lase sub nici o formă să plece. Asa se face ca într-o vizită a prim-secretarului Gheorghe Gheorghiu Dej la caminele studențesti din Cluj , un student, intrebat de Gheorghiu Dej dacă are toate condițiile, îi dă o replica, mai în glumă, mai în serios prim secretarului: “Tovarășe, avem de toate, avem masa, avem cazare, condiții bune. Dar stiți, Rapid nu îl lasă pe Octavian Popescu să vină la Cluj”. Gheorghiu Dej se uita lung la tânărul student: “Cine-i și Popescu asta?”. Studentul îi povestește, iar a doua zi prim secretarul de partid îi telefonează lui Ceaușescu și îi dă dispoziție să rezolve problema. Popescu ajunge student la drept și fotbalist la “Știinta” Cluj , așa cum se numea Universitatea.
Acel “student” era unul dintre marii susținători ai Universității, doctorul Ioanete, care , se zice, i-ar fi și sărutat mana lui Gheorghiu Dej. “Păi așa a fost, asta nu este nici o legendă , vă spun eu. Doar am trait acea perioadă și am fost peste tot, știam mereu ce se întâmplă la Universitatea Cluj”, rememorează Nea Titi.
1965, “Republicii”
Haide “U”, Haide “U”.. 35.000 de oameni se strânseseră pe stadionul “Republicii” din București. Era finala Cupei dintre Universitatea Cluj și Dinamo Pitești. Vuietul tribunelor răsuna la kilometri distanță. Într-o atmosferă de sărbătoare, Universitatea Cluj întâlnea formația lui Dobrin. Nea Titi își amintește: “Eram pe stadion și nu aveai loc să arunci un ac. Toți bucureștenii și oamenii veniți la meci țineau cu noi, era ceva incredibil. “U” căpătase o simpatie fantastică peste tot în România. Publicul ne-a susținut, ne-a încurajat. Am bătut cu 2-1, goluri Câmpeanu și Ivansuc. Pentru ei a marcat Turcanu. Să vezi ce sărbătoare a fost după meci!.
La întoarcere Universitatea a luat trenul cu suporterii. S-a cântat tot drumul și în Cluj am fost așteptați în gară de o grămadă de oameni. În perioada aia am adus la Cluj vreo 4 trofee: Cupa, „Trofeul Peciovschi” (acordat pentru fair-play), titlul de golgheter al campionatului pentru Mihai Adam și titlul national la juniori republicani.
Șofer pentru Pisti Covaci și doctorul Luca
Ștefan Covaci, întemeietorul marelui Ajax în care se regăseau Cruyff și Neeskens, venise în concediu în România în 1972. El își începuse cariera de antrenor la “U” Cluj și era atașat de Universitatea, având și buni prieteni aici, sfătuitori apropiați, cum era și doctorul Luca. În ‘72 și-a programat un concediu la Stâna de Vale. Fără mijloc de transport, Covaci și Luca au apelat la Vasile Bondor.
“Of, ce oameni… pe mine mă cunoșteau amândoi foarte bine. Pisti Covaci mi-a zis odată: „Titi, tu ești cel mai înflăcărat suporter”. Mă știa bine, ne cunoșteam. Până la Stâna de Vale l-am întrebat despre echipă, despre ce face în Olanda, el atunci antrena pe Ajax. Mi-a povestit multe. Era un om deschis, pasionat și apropiat de oameni. Uite-așa se face că l-am dus eu cu mașina. Pe el si pe Luca.”
foto: prosport.ro
