Procesul prin care Profi e amendat pentru discriminare după ce interzice accesul unui nevăzător cu câinele-ghid într-un magazin din Cluj ajunge la Înalta Curte de Casație, instanța se pronunță după mai bine de un an
ActualitateTop News by Mihai Prodan - dec. 08, 2023 0 269
Procesul prin care un lanț de supermarket-uri a fost amendat după ce a interzis accesul unui nevăzător însoțit de câinele-ghid într-o unitate din cartierul clujean Grigorescu a ajuns până la Înalta Curte de Casație și Justiție. Faptele s-au petrecut în urmă cu doi ani, verdictul ÎCCJ a venit în urmă cu câteva zile.
Un clujean nevăzător, Vasile Cristea, însoțit de câinele-ghid, a fost scos dintr-un magazin al rețelei de magazine Profi din cartierul clujean Grigorescu, paznicii motivând că accesul animalelor nu e permis. Cristea a dat Profi în judecată și a sesizat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), care a amendat rețeaua cu o mie de euro. Profi a atacat în instanță amenda pentru discriminare. Procesul s-a judecat la Curtea de Apel Timișoara, care a respins cererea petentei.
Ca urmare Profi a făcut recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție, în august anul trecut. ÎCCJ s-a pronunțat în urmă cu câteva zile, în 29 noiembrie. Instanța a respins recursul ca nefondat. ”Respinge recursul declarat de reclamanta Societatea Profi Rom Food SRL împotriva sentinţei civile nr. 311 din 23 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunţată astăzi, 29 noiembrie 2023, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei”, se arată în minuta instanței.
De ce a durat aproape un an și jumătate soluționarea recursului la Înalta Curte? Viorel Ciobanu, magistrat la secția de relații publice a ÎCCJ, explică pentru actualdecluj.ro: ”termenele durează și un an și jumătate la secția de contencios-administrativ; e cea mai aglomerată secție, sunt foarte multe dosare. Secția e foarte aglomerată, ne confruntăm cu situația aceasta foarte des”.
Într-adevăr, conform raportului ÎCCJ pe 2022 încărcătura de dosare pe judecător s-a situat între 317 dosare rulate per judecător la
nivelul Secției penale și 870 dosare rulate per judecător la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal, ”niveluri cu totul excepționale pentru o instanță supremă, de ultim grad de jurisdicție”.
În exercitarea funcției constituționale de înfăptuire a justiției, ca instanță judecătorească, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată în 4 secții – Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală, Secția de contencios administrativ și fiscal – și Secțiile Unite, cu competență proprie.
Potrivit legii, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel, recursurile formulate împotriva hotărârilor prin care un alt complet al aceleiași secții a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale; cererile de strămutare, conflictele de competență și orice alte cereri prevăzute de lege în orice alte materii
date prin lege în competența sa.
Secția de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de recurs, judecă recursurile exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel când au ca obiect anularea actelor administrative emise de autoritățile publice centrale și acte administrativ fiscale care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, cu o valoare de peste trei milioane de lei. În cursul anului 2022, potrivit Hotărârilor Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 149 din 24 noiembrie 2021 și nr. 150 din 24 noiembrie 2021, au funcționat la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal, zece completuri de judecată în compunere de trei judecători și șase completuri de judecată în compunere de cinci judecători.
”Dacă datele privind volumul de activitate la nivelul Înaltei Curți relevă o tendință de stabilitate a acestuia, situația particulară a Secției de Contencios Administrativ și Fiscal care, în continuare, se confruntă cu o durată excesivă a procedurilor, încă de la stabilirea primului termen de judecată, reprezintă una dintre vulnerabilitățile constante ale instanței”, se arată în raportul ÎCCJ pe anul trecut, consultat de actualdecluj.ro.
Decizia instanței Curții de Apel Timiș a fost acordată în 23 iunie anul trecut iar în motivarea acesteia se arată că cererea de anulare a actului administrativ e nefondată. ”Studiind atent piesele dosarului administrativ care a stat la baza emiterii hotărârii contestate, Curtea constată că acestea sunt concludente în ceea ce priveşte atitudinea faţă de persoana în cauză, aceasta fiind supusă unui tratament diferenţiat injust pe criteriul dizabilităţii sale, fapta de discriminare fiind reţinută”, a arătat Curtea de Apel în motivarea deciziei, consultată de actualdecluj.ro la acea vreme. ”Astfel, în situaţia în care, fiind la cumpărături însoţită de câinele ghid în magazinul aparţinând reclamantei, persoanei nevăzătoare i s-a pus în vedere de către agentul de pază să părăsească magazinul întrucât era însoţit de un câine şi, refuzând să părăsească magazinul, deşi i-a adus la cunoştinţă agentului că este însoţit de un câine ghid, a fost solicitată intervenţia unui echipaj de poliţie, reprezentanţii magazinului în cauză au dat dovadă de necunoaşterea prevederilor art. 64 alin. 1 din Legea nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată supra citate.
Chiar în contextul în care reclamanta a arătat că persoanei în cauză nu i-ar fi fost refuzat accesul în magazin, ci dimpotrivă, i s-a permis continuarea cumpărăturilor după clarificarea situaţiei sale, Curtea constată că alegaţiile reclamantei nu sunt suficiente pentru a denota caracterul pretins nelegal al hotărârii de sancţionare.
Curtea reţine că reclamanta a negat comportamentul discriminatoriu, prevalându-se de necesitatea lămurii statului juridic al câinelui însoţitor, însă susţinerile prezentate se dovedesc a avea un caracter nefondat, Curtea apreciind că simpla sesizare a organelor de poliţie, în condiţiile în care nu s-a dovedit manifestarea unui comportament social reprobabil din partea persoanei nevăzătoare, a fost de natură să o pună pe aceasta într-o postură de natură a-i leza demnitatea, iar împrejurarea că persoana cu dizabilităţi a continuat efectuarea cumpărăturilor în magazinul reclamantei, s-a datorat exclusiv intervenţiei organelor de poliţie, nefiind o consecinţă a atitudinii permisive şi de bună-credinţă a societăţii reclamante, astfel cum încearcă să acrediteze aceasta”.
”În atare situaţie, sancţiunea contravenţională aplicată, constând într-o amendă în cuantum de 5.000 lei, pentru necunoaşterea de către reclamanta a prevederilor legale, neadaptarea condiţiilor de pătrundere a persoanelor cu dizabilităţi de vedere în incinta magazinului, neinstruirea personalului în acest sens, deși exista această obligaţie, precum şi negarea propriei culpe susţinând faptul că pârâtul este singurul vinovat pentru ca nu s-a legitimat sau nu a legitimat câinele, a constituit o măsură adecvată şi proporţională, fiind corect individualizată în raport cu circumstanţele săvârşirii faptei, iar solicitarea reclamantei de înlocuire a amenzii contraven1ţionale cu avertisment nu poate fi primită, având în vedere importanţa deosebită a valorii sociale ocrotite şi necesitatea respectării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, în lumina principiilor instituite de dispoziţiile art. 3 din Legea privind promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, şi, cu precădere, a principiului constând în protecţia şi promovarea interesului persoanei cu handicap.
De altfel, însăşi împrejurarea că reclamanta, în loc să îşi asume răspunderea pentru fapta reţinută în sarcina sa, încearcă să convingă instanţa de faptul că pârâtul a fost de rea credinţă, deși în fapt acesta nu a făcut altceva decât să-şi justifice situaţia în care se afla, aceea a unei persoane nevăzătoare însoţită de un câine ghid, reprezintă un element circumstanţial de natură să întărească concluzia potrivit căreia aceasta nu a conştientizat importanţa valorii sociale ocrotite şi gravitatea încălcării, context în care amenda de 5.000 lei aplicată se dovedeşte a fi o sancţiune proporţională cu gravitatea faptei reţinute de către CNCD, nefiind justificată înlocuirea acesteia cu sancţiunea mai uşoară a avertismentului.
În raport de cele ce preced, Curtea, în urma efectuării examenului de legalitate asupra hotărârii contestate, în raport de criticile reclamantei și de prevederile legale incidente, concluzionează că nu se relevă în privința actului administrativ cauze de nelegalitate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1, art. 8 și art. 18 din Lege pentru a se reține o vătămare produsă reclamantei prin emiterea acestuia, motiv pentru care va respinge acțiunea formulată ca nefondată”.
Citește și:
Citește și:
