O șansă pentru un medic
Opinie by Catalin Suciu - ian. 27, 2018 0 886
Prima dată-i cel mai greu.
Te gândești cum să faci, ce faci dacă refuză doctorul, oare dai suficient? Oare cum îi dai, în plic sau în îndeși în halat? Îi pui cu o ciocolată într-o pungă de cadouri? Îi dai într-o carte? Cu trecerea timpului te obișnuiești și cu asta. Tu dai, doctorii primesc, așa că, nu-ți face griji. Și ei sunt obișnuiți,așa cum ești și tu. Și sunt foarte puțini care te refuză, așadar, să nu-ți faci probleme niciodată pentru asta.
E atât de comun, de obișnuit, că, după ani de zile petrecuți în sistem, îi oferi fără nici o ținere de inimă. Îi dai din suflet. Dar din dar se face Rai. Iar ei primesc.
Cazul doctoriței Alina Bulirca, din Cluj, e elocvent pentru întreg sistemul medical din România. După 11 ani de facultate, studii și specializări, își încheie rezidențiatul și nu are loc de muncă. Are printre cele mai mari medii atât la licență, cât și la examenele ulterioare. E pregătită în domeniul gastroenterologic. Își depune CV-uri peste tot, nu prinde loc. Încearcă și la clinici private, dar la 35 de ani, cât are, i se transmite că sunt căutați cei cu mai multă experiență.
Prinde un post la Universitate, unde predă câteva ore pe săptămână și, ca să nu o lungim prea mult, ea primește salariu pe luna ianuarie 50 de lei. După recalculări, după legile fiscale…. iar dacă luna viitoare nu-și crește, cumva, norma de ore, va trebui să aducă bani de-acasă pentru a achita contribuțiile la stat.
Alina Bulirca și-a irosit tinerețea prin spitale sperând că va veni o zi când toate sacrificiile existenței sale vor fi cumva răsplătite.
Are doi copii.
Alina regretă acum că s-a făcut doctor și-ar face cumva să schimbe asta, dar timpul nu ne ajută niciodată. Ea ar vrea să ajute pacienții, dar n-are unde, în timp ce, de exemplu, doctorii colaboratori ai lui Mihai Lucan, care au asistat pasivi ani de zile la toate nenorocirile pe care le-a făcut șeful lor, își văd de operații.
Anticipând că Alina va ajunge, finalmente, să lucreze într-un spital, într-o secție, undeva, ar fi de condamnat dacă ar accepta o șpagă de la un pacient? Dar de la 10 pacienți?
Ar fi de condamnat dacă ar pleca, să zicem, în Franța, Anglia, Germania?
Gândiți-vă cum e să vă pierdeți peste 10 ani de zile, poate cei mai frumoși, în spitale, hrănindu-vă doar cu optimism și speranță.
Nu văd nici o salvare nici pentru doctori și nici pentru bolnavi într-un sistem medical care funcționează deseori pe voluntariat. Te pregătești ani și ani de zile pentru cea mai nobilă meserie de pe pământ, vrei să salvezi vieți și viața te răsplătește cu lovituri repetate de bici.
De ce n-ar merita un doctor tânăr, așa cum e el, fără experiență, o singură șansă?
Să nu-ți bagi picioarele-n tot?
Citiți și:
