Tișe când nu ține monologuri războinice și nu e blocat în vreo afacere imobiliară, ori printr-o vacanță luxoasă, se visează prim-ministrul României. Printre atâtea activități care-i țin zilele ocupate are timp să fie și „scriitor”, și nu oriunde, tocmai pe tărâmul lui Don Quijote
OpiniePoliticaTop News by Cosmina Fernoaga - oct. 03, 2026 0 654
Într-un comunicat de presă – direct de pe adresa de email a Consiliului Județean Cluj (instituție pe care președintele liberal o confundă cu moșia sa) – clujenii sunt informați despre o situație fără precedent și de mare angajament pentru viitorul lor: „Alin Tișe a debutat ca scriitor în limba spaniolă”, ispravă pe care nici măcar eurodeputatul Rareș Bogdan n-a reușit s-o egaleze în lunga perioadă cât a fost președintele PNL Diaspora.
Da, deci după ce românii au năvălit să-i citească/memoreze/aprecieze și chiar să-i cânte versurile pe ritmuri de manele, Tișe a decis să rupă limba lui Cervantes, dând iama pe teritoriul lui Don Quijote. „Volumul Suflet Regăsit a fost prezentat în cadrul Târgului de Carte din Bimenes, Asturia, sub titlul Alma Reencontrada”, ne anunță biroul de presă al Consiliului Județean Cluj despre acest eveniment unic și privat din viața președintelui.
În comunicat este amintită „opera” președintelui Tișe care – în caz că nu se știe, și evident că n-are de ce să se știe – însumează CINCI cărți, inclusiv un volum AUTObiografic. Cu asemenea portofoliu „literar” – cu care ar intenționa probabil o îndulcire în spațiul public a palmaresului din afacerile sale imobiliare, în afară de strategia de promovarea electorală – pare legitim în mintea președintelui Consiliului Județean Cluj (și în capul celor care gravitează în jurul său), ca el să fie desemnat premier al României, și nu doar desemnat, chiar votat de PSD-iști, că oricum ar fi primul care i-ar pune PNL-ul pe tavă lui Grindeanu, fără să clipească. Așa se face, că de câteva zile, pe rețele sociale e multă forfotă printre tolomacii liberali clujeni, pe de-o parte sunt cei care-l detestă pe Tișe și l-ar vrea îngropat politic, iar de cealaltă parte sunt cei care mai mănâncă pe la masa lui și-și rulează imaginar filme cu un Tișe ultrapotent, care din rolul de premier le-ar deschide oportunități noi în afaceri și chiar în politică. În realitate – realitatea pe care o vedem noi restul, zi de zi – Tișe e complet în afara spațiului politic. În ultimii ani a fost pur și simplu absent, reînviind când și când, în funcție de interesele unor grupuri, mimând preocupare pe diferite subiecte, alandala, fără a presta nimic concret, fără a conștientiza schimbările din societate, fără a-și forma un obiectiv țintit politic. Tișe există pentru că l-a dat partidul, nu pentru că e în trend, n-a fost niciodată, așa cum a știut de exemplu să se mențină Boc, care a înțeles că fiecare ciclu electoral presupune altceva, sau ceva în plus. În cazul lui Tișe, de fiecare dată când a recâștigat șefia Consiliului Județean, s-a întâmplat aproape din inerție, având în spate infrastructura și echipa de partid, lucru pe care astăzi refuză să-l recunoască.
Tișe n-a excelat prin nimic deosebit la nivel administrativ din 2011 încoace – se bazează strict pe proiectele și inițiativele derulate de specialiștii din cadrul instituției Consiliului Județean Cluj, că e vorba de domeniul urbanism, digitalizare sau investiții, inclusiv cele din spitale, totul se datorează oamenilor care conduc departamentele din instituție, care aplică și derulează fonduri europene. Exemplu concret, nici până în ziua de astăzi, pista de aterizare-decolare a Aeroportului Cluj nu a fost prelungită cu acel „încă 1 km”, astfel încât să poată fi introduse și de la Cluj cursele trans-atlantice, deși acest proiect a fost început încă din 2012. Alt exemplu, Tișe n-a avut nicio comunicare cu Boc pentru vreun proiect concret, de exemplu pentru ca și Aeroportul să aibă o stație de metrou. În ce mare oraș s-a mai pomenit să ai aeroport iar proiectul metroului să ocolească acest obiectiv strategic. Tișe n-a venit cu nicio strategie de dezvoltare care să fie pusă în aplicare, a fost mereu prin concedii prelungite, n-a catadicsit o dată să se deplaseze până în Capitală pentru a negocia cu miniștrii de resort diferite obiective de investiții, așa cum procedau Ilie Bolojan din fosta lui calitate de primar și apoi de președinte al CJ Bihor, sau Adrian Veștea, președintele CJ Brașov, și alți președinți de CJ din țară care au înregistrat rezultate palpabile în infrastructură.
Tișe n-a participat niciodată la întâlniri cu omologii din regiune, n-are habar despre proiecte/investiții derulate prin alte județe și nici nu e preocupat de realitatea socială din Cluj (exceptând domeniul imobiliar în care e implicat). El continuă ca pe vremuri să delege treburi și să-și trimită emisari pentru dezbaterea/rezolvarea oricăror problemele administrative. Pe la emisiuni și podcasturi plătite debitează fantezist cât este de „performant”, se laudă singur fără cuantificarea așa ziselor performanțe, prezentând de fiecare dată date eronate și mult exagerate despre orice proiect/demers instituțional, având certitudinea că nu-l contrazice nimeni. Și în 2024 Tișe a recâștigat aproape din inerție șefia Consiliului Județean Cluj, după ce a furat mai mulți primari de la PSD. Când s-a văzut cu sacii în căruță, o perioadă s-a dat la fund, ca să redevină activ de abia acum, de vreun an, temându-se că dacă mai lenevește s-ar putea să nu mai prindă alt mandat. Așa și-a ales subiectul cu spitalul monobloc – obiectiv pentru care anterior n-a mișcat un deget să găsească finanțare – pozând electoral în mare victimă a „călăilor” de la Guvern care i-ar fi scos proiectul de la finanțarea prin PNRR, în condițiile în care acest proiect n-a fost de fapt niciodată inclus în lista principală a investițiilor care erau acceptate în program.
Tișe nu numai că nu e deloc atractiv pe sticlă, dar nu face și nu propune niciodată ceva relevant pentru oameni. E obișnuit să se complacă în intrigi mărunte, bârfe de gășcuță, iar din când în când – așa cum am semnalat – se lasă agățat de anumite grupuri de interese, cum se întâmplă și în prezent, acceptând să joace pentru interesele grupului complotiștilor din PNL, sperând că în felul acesta a nimerit în tabăra câștigătoare care-i va mai putea livra un locșor în politica mare. Maestrul strategiei puciștilor este Rareș Bogdan, care și-a găsit la Cluj instrumentul, ca să nu zicem prostul util, asmuțindu-l să latre continuu împotriva lui Bolojan. Tot Rareș Bogdan i-ar fi sugerat că ar putea deveni candidatul ideal pentru funcția de premier, iar în acest sens, Tișe l-a pus inclusiv pe Seplecan să-i facă publicitate pe rețele sociale. Da, ce ironic, tocmai pe Mihai Seplecan cel care a fost și el președinte al Consiliului Județean pentru scurt timp, prins și condamnat penal pentru că și-a inventat o diplomă de studii superioare de pe urma căreia a încasat beneficii. Seplecan s-a întors să lucreze tot la Consiliul Județean – nu se știe exact pe ce post – și îi publică CV-ul lui Tișe pe insta/facebook, cerându-l premier. E adevărat că Seplecan a fost mereu un norocos, nimeni nu credea că ar putea ajunge vreodată președinte de Consiliu Județean și totuși s-a întâmplat, chiar dacă pentru scurt timp. Posibil, așadar, ca Tișe se considere că „minunea” se poate repeta și în cazul său, un bun motiv să-l țină pe Seplecan prin preajma sa, norocul său să-l ajungă și pe el, și poate, poate reușesc să devină un cuplu la Palatul Victoria, pe modelul celebrilor „Boc&Páli”.
