„Noul Val” în afacerile cu decor rural: orăşenii care s-au apucat de agricultură

Doi jurişti care s-au apucat de agricultură la Jucu, o arhitectă şi un finanţist care cultivă afine la Sic, o tânără care şi-a lansat o brutărie artizanală în Floreşti, o familie revenită în România, din Canada, ca să-şi facă pensiune la Mărişel şi să vândă dulceţuri. Sunt câţiva dintre protagoniştii „noului val” de afaceri în agricultură – cele care se promovează pe reţele de socializare, au etichete cu „produs tradiţional” şi ajung în birourile corporaţiilor din Cluj-Napoca.

În curtea unei case elegante de pe strada Racoviţă, în după-amiază senină de iulie, s-au instalat mese şi scaune de „garden party”, s-au pus baloane albe şi indicatoare vintage. S-au mai adus cutii cu legume şi fructe, sticle cu siropuri şi, pe o masă, se aştern tăvile cu tartine cu brânză de capră şi dulceaţă de coacăze, în vreme ce alături e măsuţa cu bere artizanală, sirop de afine şi vin de producător. Sunt, aşadar, întrunite condiţii de petrecere de oraş care să promoveze un „stil de viaţă sănătos” – în decor de pus pe Instagram, cu tot cu hashtag. De fapt, tocmai se lansează Nod Verde – o platformă care intermediază cumpărăturile de la fermieri şi producători locali către „orăşeni” (şi nu numai). În spatele cutiilor cu produse frumos „marketate” se află, însă, oameni care au ferme şi grădini prin preajma Clujului, care sapă, culeg şi ambalează legume, frământă pâini şi învârt în dulceţuri sau care gândesc nume atractive şi strategii de comunicat agricultură. Mulţi sunt tineri care s-au întors la sat şi au lansat afaceri de aici, pe care şi le promovează pe Facebook şi, acum, prin noua reţea de distribuţie. Am ascultat şi noi câteva dintre poveştile lor.

Lansat oficial în urmă cu câteva zile, proiectul Nod Verde a fost dezvoltat de Civitas cu sprijinul Fundației Româno-Americane, a adunat deocamdată cam 20 de producători locali și a ajuns, la trei luni de când operează, să facă peste 30 de livrări pe săptămână, inclusiv pe la birouri de corporaţii. Mai multe despre planurile iniţiatorilor citeşte AICI

Dar… cine sunt producătorii?

Cristina Nemeş e de profesie arhitect, dar, de ceva vreme, e implicată într-o altfel de afacere: împreună cu soţul şi un alt asociat, cultivă afine la Sic. Au aici 4 ha pentru afine şi încă o bucată de pământ pentru mure. După un an de căutări pentru un teren potrivit şi încă o perioadă de planuri, asociaţii au dat drumul la plantări în 2014, iar din 2016 au apărut şi roadele. „Încă profesez, nu pot să renunţ la proiectare, deocamdată nu pot trăi din agricultură”, ne spune Cristina Nemeş. Dar cum a început, de fapt, afacerea? „Noi suntem vegani şi doream să avem mâncare de calitate. Am vrut să facem ceva bun. Ne-au plăcut afinele, fructele de pădure, aşa că am zis să încercăm cu asta. Ocupaţia aceasta nouă e o foarte bună alternativă la meseriile pe care le avem eu şi soţul meu. El lucreză în finanţe, iar asociatul din Sic în Construcţii”, menţionează Nemeş. O dată afacerea pusă pe roate (şi pe rod), a urmat o altă etapă dificilă: cum ajung produsele pe piaţă? „Am vândut la angrosişti, dar am fost foarte nemulţumită. Dublau preţurile producătorilor, fără să investească un leu în acest proces de producţie. Eu vindem cu 14-15 lei, ei – cu 30 de lei, în piaţă. Dar noi nu aveam cantităţi mari de fructe, e greu să găseşti oameni care să stea să vândă, aşa că încercasem varianta asta”, spune Nemeş. Însă, până la urmă, o întâmplare de anul trecut a încheiat acest capitol, după ce producătorii de la Sic ar fi aflat că afinele produse de ei la câţiva kilometri de Cluj au ajuns să se vândă într-un supermarket din oraş. Fiind aduse din… Spania. Dar pentru un producător local e complicat să vândă direct la supermarket, după cum a testat Nemeş. „Supermarketurile cer 600 kg pe zi, noi nu avem garanţia că putem face asta. Uneori culegem 300, alteori 100 kg, depinde de zi, de oameni. Şi e greu şi cu găsitul oamenilor. Supermarketurile pun taxă de raft şi îţi dau banii la 90 zile”, povesteşte producătoarea. Aşa că a testat „piaţa” Facebook.  „Anul acesta am zis nu mai dăm la „samsari”, încercăm să facem noi ceva”, spune Nemeş. Acum, afinele din Sic se vând prin reţeaua de socializare care a ajutat la popularizarea afacerii  şi, mai nou, prin reţeaua Nod Verde. „Îi cunoşteam pe cei de la Civitas, din alt context, iar când am auzit de Nod Verde, am zis: hai să încercăm! Colaborarea e foarte transparentă, ei au formular de comandă, eu le dau afine – cam 50-70 kg pe săptămână, iar când se apropie de final de stoc zic, ne anunţă de ce cantitate mai au nevoie. Sigur, clienţii ne pot căuta şi direct, cei de la Nod Verde au şi ei un adaos comercial. Dar reţeaua e deocamdată la început, au clienţi care  comandă o caserolă de afine. Noi am avut o familie care ne-a comandat 30 kg într-o săptămână. Am multă marfă. Vând 200 kg pe săptămână, aşa că vindem pe mai multe căi”, explică Nemeş. Aceasta spune că speră ca, pe viitor, iniţiativa de la Sic să fie o afacere care aduce profit. „Eu vreau să devină o afacere, mai ales că am băgat 200.000 euro în toată treaba asta. Mă gândesc că poate să meargă, până acum avem feedback bun. Sper ca la un moment dat să las birocraţia la o parte, instituţiile bugetare, primăriile şi să mă ocup de afine”, spune proiectanta.

Foto Afine Sic

Daniela Astilean a studiat management, iar acum administrează alături de sora ei „Domeniul Jupâniţei” şi cultivă coacăze. Plantaţia e la Lujerdiu, într-un sat de lângă Gherla. „Totul a pornit de la o idee: haide să fac ceva! A fost o întâmplare. Sora mea s-a decis să facă pasul spre asta: am nişte bani, nu cumpăr apartament să dăm în chirie, ci cumpăr nişte teren. La Lujerdiu, pentru că de acolo sunt părinţii noştri”, povesteşte Daniela, în faţa „colegilor” de Nod Verde. „Am zis să facem ceva. Ne-am dorit o livadă de nuci, dar nucii vor produce abia peste 7 ani, aşa că până atunci facem altceva. Nucii, până cresc, merg bine cu coacăzele. Deocamdată suntem în primii 3 ani de activitate”, menţionează „jupâniţa”. După ce o vreme s-au străduit să vândă prin Facebook, acum au intrat şi în iniţiativa care îşi propune să adune laolaltă mai mulţi producători şi să le ducă produsele pe la casele şi birourile orăşenilor. „Te mai chinuiai aşa, mai pe Facebook, mai cum puteai. Dacă ai cules multe fructe, ce faci cu ele? Trebuie să faci ceva şi repede. Noi culegem mecanic, nu industrial”, precizează Daniela, care deocamdată se arată bucuroasă că a găsit o „reţea”.

Sursa foto: Nod Verde, Domeniul Jupanitei

Foto Nod Verde

O familie tânără vine cu legume din „Ograda lui Andrei”. Mihai a lucrat în Logistică, Roxana a studiat administraţie publică, „ograda” din denumirea firmei e undeva lângă Gherla, iar Andrei e fiul mic. „Împreună cu soţia, producem o mare diversitate de legume, pe o suprafaţă zicem noi mare – mare având în vedere că noi ne ocupăm de ea. Acum avem ceapă, morcovi şi legume”, spune, succint, Mihai. Tinerii legumicultori vând în piaţă, prin Facebook şi, acum, şi prin platforma lansată în Cluj-Napoca. „Sper ca cei de la Nod Verde să îşi atingă obiectivele, fiindcă eu mi-am propus să produc cât să nu poată vinde, aştept să vândă şi ei cât nu pot eu produce”, zice Mihai.

Sursa foto: Ograda lui Andrei

Foto Ograda lui Andrei

Foto Ograda lui Andrei

Claudia Crişan a deschis o brutărie în Floreşti. Nu orice fel de brutărie – ci una unde se face pâine cu maia naturală.”Firma mea se numeşte, de fapt, Coşul de la munte, ideea de bază era să fac o firmă care să aducă la un loc mai multe produse de genul ăsta – legume, brânzeturi, pâine – să le pot livra clienţilor. Deocamdată, am început cu pâinea şi asta îmi ocupă cam tot timpul”, spune Claudia, care apreciază că o iniţiativă ca reţeaua Nod Verde ar putea să le fie de mare folos producătorilor. „Ar fi bine să fie cât mai multe proiecte de genul ăsta, piaţa nu e deloc saturată”, spune Claudia, care menţionează că şi ea, la rândul ei, e clientă de Nod Verde.

Foto Nod Verde

Foto Brutaria Claudia

„De ce să muncim toată viaţa pentru alţii?”

Narcisa şi Ovidiu Cozea formează o altă famile care s-a întors, într-un fel, spre sat.  Orăşenii („orăşeni 100%”, după cum se prezintă ei) se ocupă acum de agricultură şi vând produse din grădina din Jucu de Mijloc: legume, fructe, verdeţuri, flori și plante ornamentale. Ferma Dronea este un mic producător local din Jucu de Mijloc, care te invită chiar în grădina lor, de unde să-ți culegi singur produsele sau ți le livrează în Cluj și imprejurimi, în limita a 15 km. „Suntem trei orăşeni 100%, născuţi şi crescuţi la oraş, oameni care am muncit în birou. Cumnata are, totuşi, experienţă în domeniu, ea e inginer horticol. Eu şi soţul suntem jurişti”, menţionează Narcisa Cozea. „Ideea de a întemeia acest proiect a pornit de la munca şi experienţa cumnatei mele, dar şi din experienţa noastră de finanţări europene. Am zis: de ce să muncim toată viaţa pentru alţii? Să muncim pentru noi, în primul rând, să facem ceva ce ne place, ceva ce vrem să facem mult şi bine de aici înainte. Din dorinţa de a consuma produse de calitate, ajunşi la suprasaturare cu produsele de la mall sau din Polonia, am pornit în aventură cu legumicultura”, împărtăşeşte Narcisa. „Până în 2016 nu ştiam diferenţa dintre sapă şi hârleţ. Acum mă întreabă vecinii de ce le este aplecată roşia, ce boală poate să aibă castravetele, de ce se îngălbeneşte. Mă bucur că am pornit în aventura aceasta”, conchide co-fondatoarea de fermă de Jucu.

Foto Ferma Dronea

Felicia Tulai, de la Luna Solai, povesteşte că a intrat în afacerea acum cunoscută din dorinţa de a face un brand din munca părinţilor. „Recent ieşiţi la pensie, părinţii şi-au achiziţionat o primă presă de ulei, ca să facă ulei pentru cei din zonă. Colegii din Bucureşti îmi cereau ulei presat al rece şi îmi dădeam seama că e nevoie de aşa ceva, că lumea caută astfel de produse. Am început să facem cunoscut produsul, să încercăm să valorificăm sămânţa locală, seminţe din culturi locale. Am pornit cu diversificarea gamei pe măsură ce am avut acces la seminţe”, spune Felicia Tulai.

Sursa foto: Luna Solai

Andrei Miklosi e producător de cătină la Gherla. „Sunt producător de cătină, am şi o afacere în turism, am adunat câţiva colegi în jurul nostru. Avem un coleg măcelar, care face toată treaba în afacerea lui: vinde şi procesează, face tot. Acum 10 ani i-am dat bilet de autocar să meargă în Italia să lucreze, acum e pe terenul lui, are o casă sus şi o făbricuţă, pe standard european. Noi procesăm cătină, facem sirop, ecologic şi convenţional, avem mai multe terenuri, pe unul cultivăm floarea sorelui, facem ulei, avem în plan să ne extindem şi cu o livadă de meri”, spune Andrei.

Sursa foto: ProdusdeCluj

Fructe, legume, siropuri, ulei, pâine. Ce ar lipsi? Miere. Se face, desigur şi miere. Rodica Manolache îşi ajută soţul în noua afacere dulce, botezată „Trântorul”. „Am început cu proiectul acesta cu albine când ni s-a născut prima fetiţă. De la doi stupi am ajuns la opt. Acum avem peste 100. Eu lucram în domeniul PR şi marketing şi obişnuiam să îi spun soţului că nu are bani să mă plătească. Apoi am început să pun umărul să îl ajut. Suntem de 5 ani pe piaţă, iar acum (la lansarea Nod Verde), Bogdan e la floarea soarelui în Câmpia Bărăganului, după ce a fost la tei şi la salcâm”, spune Rodica, despre lungul drum al mierii.

Sursa foto: Trantorul -miere de albine

„Infuzia de orăşeni”. Din Canada la Mărişel

O poveste a retragerii în afaceri cu decor rural vine şi de la Mărişel. Aici, Sebastian şi Mihaela Hossu conduc o pensiune. Şi, fiindcă aveau acces la resurse, au deschis şi „Cămara de la munte”, cu dulceţuri şi siropuri din fructe de pădure. Sebastian Hossu observă că, de fapt, traseul familiei sale are multe în comun cu cele urmate de alţi producători. „Îi ascultam pe colegi şi mi-am dat seama că marea majoritate sunt la a doua carieră. S-ar putea ca asta să fie una dintre soluţiile de care satul român are nevoie: de o infuzie dinspre oraş. Lucrul ăsta s-a întâmplat şi în alte ţări. Cam asta e şi povestea noastră”, spune Sebastian. „Ne-am mutat la Mărişel din 2009, dar ideea s-a născut în 2004, pe pământ canadian. Am plecat supăraţi, dar apoi am zis altfel. Cu tot răul de acasă, tot acolo e mai bine. Aşa că ne-am întors. Suntem aici, facem turism de 10 ani la Cabana Moţilor”, spune Sebastian. Şi de aici a mai urmat un pas şi o direcţie nouă de afacere. „Am ştiut imediat că trebuie să ne folosim de resursele locale, printre care fructele de pădure. Făceam dulceaţă şi sirop pentru bucătăria cabanei, iar clienţii şi-au manifestat dorinţa să le ia acasă. De câţiva ani, lucrăm la a construirea Cămării de la Munte şi ne bucurăm de orice demers care face ca produsele locale să ajungă la consumator. Până la urmă despre asta e vorba. Cum reuşim să fentăm comoditatea consumatorului? El e obişnuit să meargă într-un loc, să-şi umple coşul şi, apoi, frigiderul. Noi propune, poate, mai multe drumuri. Dar acum poţi primi coşul acasă. Ce poate fi mai comod de atât?  Dar va fi nevoie de e un efort uriaş de comunicare”, crede fondatorul „Cămării” de la Mărişel.

Sursa foto: Camara de la Munte

Sursa foto: Camara de la Munte

Ce se aşteaptă de la cutiile cu produse: să ajungă pe break-even

Fundaţia Româno-Americană acoperă fnanţarea startupului Nod-Verde, având în vedere că, deocamdată, vânzările nu sunt sufiecient de mari pentru a acoperi costurile de operare. Echipa şi-a asumat, însă, un termen, iar între timp cei de la Nod Verde trebuie să aducă afacerea la nivel de „break even”, să îşi acopere costurile de funcţionare şi chiar să obţină profit.  „Ne dorim un model viabil din punct de vedere economic. Să transformăm ruralul românesc, în care micii fermieri sunt văzuţi mai degrabă ca o problemă decât ca model de dezvoltare economică. Credem că e posibil să avem un model economic viabil. În acest fel, şi comunitatea locală păstreză tradiţii, oamenii găsesc un nou sens în a-şi trăi  viaţa acolo. E loc de ferme mare şi de ferme mici. Trebuie să găsim soluţii să le punem în valoare”, spune Romeo Vasilache, de la Fundaţia Româno-Americană.

Nici un comentariu

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.