Închide

Interviu. Primul „unicorn” românesc şi-a deschis birou cu programatori la Cluj. Despre IT şi brand de Cluj, cu Andrei Roth, manager de „campus”

EconomieITRecomandarea redacțieiTop News by Kristina Reştea - feb. 18, 2019 1 4812

 

Primul „unicorn” românesc – o firmă din IT care aduce sute de milioane de euro din fonduri de investiții și a cărei capitalizare a depăşit de ceva vreme un miliard de dolari – şi-a deschis biroul de la Cluj.

În textul de mai jos nu e vorba despre creaturi din basme. Deşi nu sunt multe, companiile-unicorn chiar există: sunt acele startup-uri care ajung să fie evaluate la peste 1 miliard de euro. Prima companie românească ce a intrat în această ligă mare e UiPath, o companie de IT specializată în automatizarea proceselor industriale, prin robotizare, înfiinţată în 2005 de doi ingineri de software români, Daniel Dines și Marius Tîrcă. Acum, UiPath are sediul central în New York City, este prezentă în țări din Europa, America de Nord și Asia şi are printre parteneri nume ca Google, IBM, Microsoft sau Oracle. De câteva luni, compania globală a intrat şi pe piaţa clujeană, o mişcare anunţată de anul trecut. Asta după ce compania a cumpărat platforma Smart Data de la Recognos, o firmă de IT din Cluj fondată în urmă cu 18 ani, care îi avea atunci la conducere pe George Roth și Andrei Roth, tată și fiu.

Aşadar, de câteva luni, una dintre companiile româneşti ajunse globale are o „aripă” şi la Cluj. După ce a lucrat o vreme într-un hub din centrul oraşului, noua echipă s-a mutat, înainte de Crăciun, în noul spaţiu: etajele superioare din clădirea anterior ocupată de Bancpost lângă Parcul Central. Andrei Roth e responsabil de echipa de la Cluj, în noua sa calitate: Campus Manager al biroului UiPath din „Capitala Transilvaniei”. Andrei a studiat şi a lucrat câţiva ani în afara ţării, în Statele Unite, unde a testat o vreme visul american chiar în „patria” Tehnologiei – Silicon Valley. Acum, din birourile cu vedere spre cartierele Clujului şi nu din vreun mega-campus vecin cu Stanford, Andrei împărtăşeşte pentru Actualdecluj.ro din planurile „unicornului” cu programatori la Cluj, cu perspective din interiorul industriei despre piaţa tehnologiei.

 

„Noi, la Cluj, nu lucrăm pe „şoseaua de centură” a produsului”

 

Actualdecluj.ro: În ce stadiu e formarea biroului de la Cluj şi la ce se lucrează de aici?

Andrei Roth: Anul trecut a fost dedicat construirii fundaţiei pentru acest nou birou, am început să construim nucleul de echipă, să îi găsim pe oamenii cu care să construim. De la Recognos, am venit doar trei oameni – UiPath a cumpărat doar tehnologia. Aşa că am angajat primii membri ai noii echipe şi vrem să mai creştem. Asta cât de repede posibil, atâta timp cât găsim oameni foarte buni, cu care putem dezvolta produsul. Noi, la Cluj, nu lucrăm pe „şoseaua de centură” a produsului. UiPath are 31 de birouri în lume, dar, dintre acestea, patru dezvoltă nucleul produsului tehnic – birourile din Bucureşti, Seattle – SUA, Bangalore-India şi la Cluj. Vorbim la Cluj de un centru de Cercetare-Dezvoltare, aici se dezvoltă produsul de RPA (Robotic Process Automation). Vin oameni de la alte birouri, să vadă ce facem aici, mergem şi noi în alte centre; suntem la nivel de paritate. Clujul e un centru de produs, nu de outsourcing intern, oamenii lucrează chiar pe nucleul produsului.

Ce fel de oameni căutaţi?

Până acum, nu am luat decât oameni foarte seniori. Pe măsură ce mai creştem, probabil vom lua şi de la alt nivel.

Ce mai înseamnă acum „senior” pe piaţa de IT?

Oameni care au experienţă şi pasiune pentru tehnologie, care sunt autonomi, pe care nu trebuie să îi verifici dacă fac treabă bună; oameni care pot lucra singuri, care pot să sară într-un rol de arhitect, care pot să facă cod review pentru un coleg, oameni atât de buni încât îşi dau seama că probabil cei din jur sunt mai buni decât ei. Angajăm pe partea tehnică, dar şi pe valori.

Corporaţiile invocă adesea „valorile” companiei în brandingul de firmă. Cum măsori „valoarea”?

Nu e ceva dintr-un discurs, noi chiar credem în asta: „be humble”. Îţi dai seama dacă un candidat împărtăşeşte aceleaşi valori, încă din interviu, din felul în care răspunde la provocări. Nucleul echipei se construieşte pe valorile astea de care zic, trebuie să poţi să discuţi cu oamenii, iar ei să îşi dea seama că greşesc, atunci când greşesc. Căutăm oameni care sunt suficient de maturi încât îşi dă seama că nu au ei mereu soluţia, dar care sunt destul de puternici încât să îşi susţină punctul de vedere.

Clujul e deja o piaţă competitivă, cel puţin în industria asta. Cum aţi găsit oamenii?

Da, e o piaţă dură, cei din domeniul ăsta primesc zeci de oferte. E foarte greu să găseşti oameni cu experienţă. Noi suntem oarecum privilegiaţi – în primul rând, avem resursele financiare, de ce să nu o spunem? Dar asta nu e suficient, sunt mai multe companii care au resurse. Dar mai e ceva: noi le dăm oamenilor posibilitatea să vină într-un colectiv care e format exclusiv din oameni la nivelul ăsta. Sunt companii de servicii în Cluj, care au structura de piramidă – au atâţia seniori, atâţia juniori, nu pot să iau doar seniori, sunt prea scumpi. Există, desigur, şi porţiunea de oameni foarte buni în Cluj. Noi pentru vârful ăla ne batem. Deocamdată. Avem un produs care merge la 2000 şi ceva de clienţi pe cinci continente. Ce lucrezi tu aici, automat merge acolo. Asta e o provocare foarte bună. Clujul nu e centru de cost, e centru de R&D (Cercetare – Dezvoltare). În industria asta, revoluţionăm felul în care se va munci. Automatizarea de procese de software înseamnă revoluţionarea felului în care se munceşte. Nu e prima oară când se întâmplă asta. Şi Excel-ul a revoluţionat munca contabilă. Nu l-a înlocuit pe contabil, i-a uşurat munca.  Facem ca munca plictisitoare, repetitivă să fie preluată de procese automate, iar oamenii să crească în profesiile lor, nu să îşi consume timpul cu task-uri repetitive.

 

La ce se lucrează acum din biroul de la Cluj?

Pe măsură ce creştem, vom dezvolta şi proiectele. Am început cu zona de surse de date nestructurate, de a înţelege informaţia din surse de date nestructurate. Mai concret: te uiţi la o factură scanată, tema este cum poţi automat să o introduci într-un sistem de plăţi. Să se elimine stratul acela din proces în care cineva trebuie să se uite la factură şi să introducă datele. E unul dintre task-urile pe care ne uităm, la tehnologia care să înţeleagă o astfel de informaţii.

 

„Vreau să aud că un oraş din Ungaria, din Bulgaria spune că e „Clujul” ţării sale”

 

De ce a fost nevoie de un birou la Cluj?

A fost o oportunitate. UiPath se uita deja înspre Cluj, care e principalul hub de IT din România, după Bucureşti. Şi Timişoara e interesantă, dar Clujul era principala ţintă de extindere. Când a apărut tehnologia din Recognos, pe care cei de la UiPath au şi cumpărat-o, care se potrivea cu roadmap-ul lor – acesta a fost elementul care a declanşat totul. Au zis: facem asta şi constuim birourile. Eu am lucrat 7 ani în SUA, am fost în Silicon Valley, am avut oportunităţi foarte mişto acolo, dar şi în România. Niciodată nu am avut ideea cu „vai, eu, providenţialul, m-am întors în ţară”. Nu. A fost o oportunitate. Pe de altă parte, sacrificiul pe care l-am făcut atunci când m-am întors a fost că nu lucram la nivel global. Cei de la UiPath aveau nevoie tocmai de cineva care să lucreze la nivel global, aici era rolul meu. Lucrez cu oameni de peste tot, iar asta îmi lipsea.

Nu se putea ajunge aici – adică să lucrezi la nivel global – într-o companie românească, crescută aici?

Ba da. La UiPath. Sau BitDefender. UiPath e o companie care a pornit ca fiind românească, dar acum e globală. Oamenii de top vin la compania asta. Când eram în Silicon Valley, visul era să prinzi o companie globală la etapa asta, înainte să devină globală. Am plecat din Silicon Valley gândindu-mă că renunţ la oportunitatea asta şi am prins-o în Cluj.

De ce te-ai întors?

Pentru că am vrut şi am putut. Eram cumva implicat în România şi înainte să mă întorc, eram încă legat de ţară, aşa că atunci când a apărut oportunitate să fac ceva în România, cu o companie care dădea semne de creştere, am venit. A fost super lecţie. Unele lucruri îmi lipsesc, dar dacă aş regreta decizia, m-aş întoarce.

Vorbind de Silicon Valley… avem aici, la Cluj, o idee de marketing pe care unii o tot promovează: că am fi un fel de Silicon Valley de România sau chiar de Europa. Cum vede imaginea asta cineva care a trăit în adevăratul Silicon Valley?

Vreau să aud că un oraş din Ungaria, din Bulgaria spune că e „Clujul” ţării sale. Eu asta aş vrea. În Silicon Valley există o reţetă care e acolo, care are nişte elemente ce nu pot fi replicate altundeva. Clujul are altele.

Ce anume are Clujul?

Marele avantaj e că oameni care vin şi învaţă în Cluj rămân aici. Pe o rază de 300 km, Clujul e principalul pol de atracţie, datorită universităţilor.

Asta se întâmplă şi la Timişoara, tot mai mult la Iaşi, sunt oraşe de dimensiuni similare şi cu centre universitare în vecini, în regiune, în Ungaria, în Polonia. În contextul acesta, pe ce să mizeze Clujul?

Pe asta, pe univesităţi. Contează şi administraţia, desigur. Dar în Cluj se întâmplă lucruri, Clujul de acum 10 ani a crescut exponenţial. Continuă să crească pe „lanţul trofic”, dar oraşul trebuie să îşi construiască propria identitate. Avem universităţi bune, dar să fim sinceri: nu sunt Oxford, Stanford, MIT. Suntem la alt nivel, e foarte bine şi aşa. Există un ecosistem care funcţionează.

A auzit cineva de Cluj, în afara României?

A început să se audă, dacă vorbeşti cu oameni din Tehnologie. Clujul nu mai e centru de outsourcing, de „body leasing”. Ăsta e beneficiul creşterii salariilor. Nu te mai compari cu India. Te compari cu Portugalia, cu Spania. IT-ul de Cluj a urcat pe „lanţul trofic”. Şi în outsourcing sunt mai multe etape. Ca să dau un exemplu: acum 10 ani eram a 3-a mână a unei bănci multinaţionale – aceasta externaliza servicii la o companie din Anglia, care externaliza la polonezi, care externalizau la un birou din Cluj. Acum, banca externalizează către o companie din România. Găsim oameni, clienţi, parteneri aici. Costurile cu resursa umană au crescut, Clujul nu mai e interesant doar pentru asta. Piaţa s-a maturizat foarte mult, nu mai sunt jucători la specula de oameni, care caută diverse metode – să plătească pe PFA, să dea banii la negru. Ai jucători foarte buni, ai şi companii mici, încep să apară startupuri, încep să apară companii care creează produse pentru startup-uri. Asta e foarte bine.

Dacă ne uităm la lumea startup-urilor, cel puţin la faza de lansare, pare că în Cluj există o efervescenţă mare pe acest segment: sunt o mulţime de pitch-uri, de hackathon-uri, de întruniri şi programe de accelarare. Cum ţi se pare segmentul acesta, de antreprenoriat tânăr?

Clujul are energie mare, începe să aibă şi o substanţă şi nişte capital. Dar să nu ne aşteptăm la rezultate sistemice. Sunt câteva companii care apar şi au crescut mult – cum e UiPath, Typing DNA. Dar pentru constanţă trebuie să investeşti enorm. E nevoie de inovaţie, de Cercetare-Dezvoltare. La noi e un nivel scăzut, suntem la cel mai jos nivel din Europa cu investiţiile în Cercetare. E nevoie de o prioritizare reală la nivel de ţară.

Cât contează ceea ce se întâmplă pe piaţa de aici pentru o companie care lucrează la nivel global? Sau doar în măsura în care ai nevoie de oameni de aici?

E un nucleu de dezvoltare, ne interesează educaţia. Suntem foarte implicaţi pe o zonă întreagă de educaţie, RPA-ul democratizează accesul la tehnologie. Vorbim cu Facultatea de Business, cu diverse asociaţii, cu cei de la Cartea Daliei, Şcoala Informală de IT, vrem să învăţăm oamenii să folosească tehnologia. Nu e doar un gest generos, avem un interes: clienţii noştri să găsească oameni cu care să lucreze. Există un interes de afaceri, da, e adevărat, dar facem asta şi pentru că ne înţelegem rolul în societate. Avem curriculă de educaţie, se face conversie profesională, nu mai trebuie să ai politehnică ca să fii beneficiar de tehnologie. Lucrăm cu generaţia nativilor digitali, ei pot foarte rapid să înveţe lucrurile acestea.

Să zicem că ne întâlnim peste un an, în biroul de aici – ce ai vrea să vezi atunci, pentru companie şi piaţa de tehnologie la Cluj?

Aş vrea ca noi să avem şi mai mulţi oameni foarte foarte buni şi să mai fie două- trei companii ca UiPath aici. Cred că oraşul are capacitatea asta, aş vrea să văd nişte companii care cresc şi ajung globale.

 

 

 

Spui că oraşul are capacitatea de a creşte companii mari. Cum vezi perspectiva celor care spun că acesta e doar un val, că şi IT-ul e o „bulă”, care se poate sparge în curând. E doar o bulă?

Se „sparge” dacă nu are fundament. Da, se vorbeşte despre asta, se vorbeşte despre creşterea salariilor, de preţuri. Dacă eşti fundamentat pe piaţa globală, nu cred că e cazul. Pentru noi, criza ar avea chiar efecte bune: companiile taie costuri când e criză, au nevoie de soluţii. Şi aici putem interveni noi.

Pentru domeniul vostru ar fi, deci, activitate. Dar care ar fi efectele în piaţă, pentru sector?

Când e criză, companiile investesc în a eficientiza procesele. E nevoie de tehnologie. Apoi, vorbim despre o piaţă care nu depinde de o industrie – dacă pică Financiarul, creşte Farma. Poate că nici industria asta nu va creşte exponenţial pe termen nedefinit, dar deja suntem fundamentaţi. IT-ul a ajuns la un procent important din PIB la nivel naţional, iar dacă vorbim pe plan local – Clujul a crescut pe lanţul trofic destul de puternic, piaţa are fundament. Dar, sigur, pericolul există. Dar tehnologia nu mai e ceva „nice to have”, nu mai suntem în situaţie bulei dot.com din 2000. Tehnologia e esenţială Acum, dacă nu eşti digital nu exişti.

 

Citeşte şi:

REPORTAJ Silicon Dream. Din Cluj în San Francisco, pe urmele visului american

 

 

Te-ar putea interesa şi:

 

Interviu. Comunitatea Code4Romania şi-a făcut filială la Cluj. Bogdan Ivănel, preşedintele asociaţiei: „Există o foamete foarte mare din partea programatorilor din România să își folosească talentul în ceva care să aibă impact social”

Citeşte şi:

Mitul hubului tehnologic din Transilvania, faţă în faţă cu concurenţa din Ucraina, Bulgaria sau Polonia: „Nu ne mişcăm destul de repede”

 

Vezi şi:

Povești din prima generație de programatori ai Clujului. Cu Liviu Negrescu, unul dintre pionierii calculatoarelor din România, de la programarea în limba rusă la zorii „Silicon Valley”

 

Foto sus: UiPath

 

 

 

 

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Scrie un comentariu

Articole similare