Închide

Interviu. La „catedră”, în domeniul-vedetă al momentului. Ioana Ciuciu, tânăra din Cluj premiată de industria IT pentru cursul de tehnologie: „Colaborarea cu industria e un avantaj, e caz fericit. Nu putem exista unii fără alți”

EconomieITTop News by Kristina Reştea - apr. 15, 2019 1 1675

 

Piața locală de software și servicii va depăși pragul de 5 miliarde de euro în 2019, conform estimărilor din industrie, iar România avea deja anul trecut un decalaj de 40.000 de locuri muncă între numărul actual de angajați și capacitatea de absorbție a pieței, conform estimărilor din piaţă. În industrie e criză pe piaţa muncii, tinerii sunt recrutaţi încă din facultate, multe companii au programe de pregătire „in house”, iar unele au făcut pasul înspre universităţi, cu specialişti şi programe, pentru a-şi pregăti viitori angajaţi. Acesta era contextul în care Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS) a premiat anul trecut zece proiecte considerate inovatoare şi propuse de cadre didactice tinere. Bioinformatica, Internet of Things, computer vision, cybersecurity, Big Data se află printre tehnologiile propuse de cadrele didactice premiate. Printre cei remarcaţi de ANIS: Ioana Ciuciu, lector la UBB, cu un curs de Big Data, propus în „hub-ul” tehnologic al Transilvaniei, la Cluj. A fost în Franţa şi la Bruxelles, dar s-a întors în România, la Cluj şi acum le predă noilor generaţii de IT-işti. Am povestit cu Ioana Ciuciu despre şcoală şi Tehnologie, despre legătura dintre industrie şi universităţi, despre care mai e azi rolul şcolii, în sectorul-vedetă al momentului, unul care evoluează fantastic de la o zi la alta.

 

Industria dă premii profesorilor. Pentru ce?

Inițiatorii proiectelor câştigătoare, printre care se numără şi Ioana Ciuciu, sunt tineri de 32 – 40 de ani, de la ASE, Politehnica București, universitățile: de Vest din Timișoara, din București, „Al. I. Cuza” din Iași, „Gheorghe Asachi” din Iași, Transilvania din Brașov, Babes-Bolyai din Cluj-Napoca și Politehnica din Timișoara. În cadrul acelei prime ediții a programului au fost înscrise 35 de proiecte, dintre care zece au fost desemnat câștigătoare, iar candidații premiați cu câte 5.000 de euro.

“Programul Bursele ANIS este mecanismul prin care dorim să premiem performanţa şi să aducem recunoaştere modelelor din rândul cadrelor didactice. Pentru prima data, indstria tech si reprezentanţi ai celor mai puternice centre universitare şi-au dat mâna pentru a încuraja şi stimula modalităţile inovative de predare şi aducerea celor mai noi tehnologii în atenţia studentilor. Ediţia de anul trecut a avut 35 de aplicaţii, iar sarcina Comitetului a fost de a-i alege pe cei mai buni, dintre cei mai buni. Programul continuă şi în anul 2019 şi aşteptăm un număr cât mai mare de aplicanţi”, ne-a transmis Alexandru Timiş, public affairs director ANIS.

Printre cei zece: Ioana Georgiana Ciuciu, lector universitar în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca,  Facultatea de Matematică și Informatică. În „hub-ul IT” Cluj, ea propusese cursul Procesare și aplicații Big Data, o variantă nouă a cursului Introducere în Analiza Big Data, care, începând din anul universitar 2018-2019, devine curs obligatoriu de nivel Master, cu predare în limba engleză. La finalul cursului, studenții trebuie să realizeze un proiect de semestru, în echipe formate din 2-3 cursanți, care vor aborda probleme din lumea reală, pentru care studenții vor propune și vor implementa soluții bazate pe tehnologia Big Data.

 

Sursa foto: ANIS

 

O discuţie cu Ioana Ciuciu, despre şcoală şi IT:

 

Dilema studentului din hub IT: la şcoală sau/ şi la job?

 

Actualdecluj.ro: ANIS a acordat 10 premii, pentru 10 proiecte din universități, despre care cei din industrie spun că aduc teme care nu prea sunt abordate în școală, dar de care ar fi nevoie. Unul dintre ele este cursul tău. Spune-ne despre acest proiect – ce aduce el nou?

Ioana Ciuciu: E un curs pe care îl țin acum pentru al treilea an, dar într-o formă modificată, pe Big Data, care încearcă să acopere tehnologiile emergente, care sunt acum atât de necesare industriei. Chiar și în Cluj, se cere tot mai mult ca oamenii să știe să lucreze cu date, atât din punctul de vedere al ingineriei, cât și analizei datelor. Inițial, acesta era un curs opțional gândit să răspundă nevoilor din ce în ce mai mari ale industriei. E un curs pe care eu l-am propus pentru prima dată în departament. Existau anumite aspecte din curs abordate în diverse alte cursuri, dar nu exista unul destinat acestui domeniu, tocmai fiindcă e unul nou, al tehnologiilor emergente. Atunci când l-am propus, eram deja de jumătate de an la muncă în facultate; când am revenit, după concediul de creștere a copilului, am venit direct pe acest curs. A fost destul de dificil, un act de curaj pe care nu știu dacă l-aș repeta. Ceea ce am făcut atunci, la prima ediție a cursului, îmi servește foarte mult acum. Pe acea bază, pot acum să modific şi să inovez. Primii doi ani au fost de test; am mai ameliorat unele aspecte, am văzut feedback-ul studenților, am avut și intervenții din partea industriei, au venit specialiști să predea cursuri, cu studii de caz reale. Aveam invitați în cadrul cursul. Am zis că anul acesta trebuie să inovez ceva mai mult și am aplicat pentru un grant la nivel de universitate, care cerea exact inovare pe parte IT, folosind platforma universității. Mi-am propus să leg cursul de această infrastructură și să fac un proiect. Cursul presupune o parte de predare teoretică, dar și o partea de proiect; ceea ce am urmărit eu a fost să inovez mai mult pe partea practică. Pe partea de proiect, le-am dat ocazia studenților să lucreze cu parteneri din industria IT (Bosch), care au propus subiecte, au dat specificații, le-au arătat cum merg lucrurile pe o line de producție din Cluj. Proiectul s-a desfășurat în primul semestru, iar studenții au avut de implementat un pipeline de prelucrare a datelor de volum mare, provenind din industrie, pe o linie de producție; e vorba despre trecerea datelor de la sursa de date prin metode de stocare și procesare, până la a le face disponibile pentru a fi utilizate. Asta se poate aplica în orice industrie, aici era vorba de industria automotive. Le-am lăsat foarte mult spațiu și autonomie, pentru a fi creativi. În primii ani au fost 60-70 de studenți, anul acesta mai puțini – în jur de 30, fiindcă și cursul a fost luat de la nivel licență și dus la nivel master. Am vrut ca studenții să fie creativi și să vină cu soluții creative.

 

Și cum a mers? A prins cursul acesta?

Din perspectiva studenților, a fost interesant, a fost o provocare mare, au avut de lucrat cu multe tehnologii noi. Pentru ei asta nu pune mari probleme, studenţii sunt foarte pricepuți, prind repede. Soluțiile cu care au venit au fost foarte bune, deși nu putem zice că au adus o soluție matură, care poate fi direct implementată. Dar au fost apreciate și de parteneri. În ceea ce privește motivația studenților, aici ar fi de discutat. Am văzut un soi de „dualitate”. În sensul că da – le-a plăcut, proiectul a fost o provocare, au obținut rezultate. Dar, pe de altă parte, ei sunt angajați în proiectele lor personale, pentru că aproape toți lucrează. Și asta e o problemă. E un mare avantaj faptul că acum Clujul cunoaște o dezvoltare fără precedent. E un avantaj enorm – avem colaborări pe parte de predare, dezvoltare sau de cercetare. Fără îndoială, e un mare avantaj și faptul că avem oportunitatea să luăm încontinuu feedback din partea industriei. Pe de altă parte, e și asta o realitatea: industria ne ia studenții.

 

Cât de devreme încep ei să lucreze?

Pe măsură ce înaintează în anii de studiu sunt tot mai mulți cei care deja au locuri de muncă. Dar se întâmplă să fie chiar din anul I. Am observat, totuși – și asta ne bucură – că multe firme cer diplome de licență. Vedem o tendință la unele companii IT de a nu angaja studenți fără diplomă, îi iau doar în stagii.

 

Îi angajează tot mai tineri. Piața e în plină criză de personal, așa că acum companiile iau și începători.

Da. Şi asta se vede. Totuși, studenții mai vin și la cursuri. Seminariile și laboratoarele sunt obligatorii, nu pot intra în examen fără ele, dar cursul nu e obligatoriu. Dar dacă cursul e motivant, studenții vin și la cursuri. Mai puțin cei de nivel de master, unde sunt mai puțini, fiindcă aceștia chiar au deja proiectele lor personale, au job-uri. Dar repet: colaborarea cu industria e un avantaj, e caz fericit. Nu putem exista unii fără alți, colaborarea noastră e foarte importantă; există o tendință a firmelor de a veni înspre noi și de a propune burse de cercetare, de a recompensa studenți cu aptitudini speciale, cu înclinații spre cercetare sau talent pe partea tehnică. Sunt destul de multe companii care au colaborări cu universitatea.

 

Ce forme iau aceste colaborări? În afară de burse.

Se oferă burse de cercetare, se premiază studenți pentru merite tehnice, sunt burse pentru studenți de doctorat, de master, sunt unele pentru studenți de licență. Colaborăm cu unele companii și pe partea de predare – vin oamenii din industrie și susțin activități didactice la noi; chiar dacă nu e un curs complet, vin la câteva cursuri sau laboratoare, sunt cursuri opționale pe care ei le propun și le și furnizează. O firmă IT vrea să colaboreze cu noi pe un master, tocmai pe big data, e o creștere foarte mare în acest sector. Nu doar la nivel de companie sau de Cluj, ci la nivel global.

 

Companiile din Cluj lucrează pentru clienți internaționali.

Da. Se vede și la nivel de universități. Se propun cursuri pe Data Science, Big Data.

 

Datele cele mari

 

Care sunt zonele acestea foarte noi, cele unde cererea e mare, în industrie? Domeniile pentru care cei din piaţă vin și înspre voi.

Oriunde sunt date. De exemplu, pe linia de producție; cânt vorbim de date – care vin de la mașini, de la senzori, de la diverse surse ce trebuie integrate, care trebuie puse împreună și apoi e de lucrat cu ele. E cerere acolo unde e important să poți analiza și observa tipare și tendințe; în acest fel, poți face predicții. Dacă observi o eroare pe linia de producție timp de o lună, știi să o prevezi pe viitor, poți să îți dai seama de ce a apărut eroare. Foarte mult se folosesc tehnologiile acestea în rețelele sociale, ca să analizezi comportamentul utilizatorilor, să vezi ce le place și ce nu, care sunt tendințele în politică sau la nivel de marketing. Marile companii îți iau date despre ceea ce folosești, fac analize și își îmbunătățesc serviciile, în scop financiar. Sau se pot folosi date pentru detectarea fraudelor; acestea trebuie dedectate atunci când se întâmplă. În medicină sunt date foarte multe, de imagistică sau fișele medicale, care unele sunt încă ținute în format de hârtie, altele în format electronic; ar fi de dorit ca toate datele să se integreze și să cunoști istoria medicală a unei persoane dintr-o privire Și tu, ca pacient, poți să fii mai informat. Este foarte importantă integrarea de date din diverse surse. Există datele de la senzori, care pot fi peste tot într-un oraș sau într-o fabrică, senzori ce transmit încontinuu informații – de pildă unele de monitorizare trafic. Toate domeniile se confruntă cu problema asta. Metodele tradiționale de baze de date nu mai fac față datelor generate în prezent. Datele astea provin din surse diverse, iar integrarea e o mare problemă. E o explozie tehnologică. Companiile care fac previziuni estimează că nevoia de specialiști în domeniul acesta va mai crește încă, iar salariile au explodat. Nu se găsesc oameni. În plus, trebuie să știi să lucrezi cu date, tehnic vorbind, să le integrezi și stochezi și e nevoie apoi de competențe ce țin de analiza lor. Desigur, nu poți ști tot, dar ai nevoie de unele cunoștințe – un specialist pe analiza datelor trebuie să știe un pic și despre ingineria datelor și invers. Sunt echipe multidiscipinare. Acum, toate domeniile interferează. Ce am vrut cu acest curs a fost să le dau studenților o experiență de dezvoltare cât mai bogată, inclusiv prin autonomia oferită – ei să poată să aleagă pe ce lucrează, pe ce tehnologii. Am vrut ca studenţii să învețe prin a practica, să aibă oportunitatea să exerseze și să poată fi capabili să vină cu idei și soluții, să fie pregătiți pentru viața profesională, să vadă că pot contribui la bunăstarea societății. Sunt toți responsabili pentru ceea ce se întâmplă aici. Am adus oameni din industrie, cu exemple foarte clare din domeniu. Proiectele realizate în strânsă legătură cu industria i-a apropiat de realitatea din piață. Poate anul viitor vom avea mai multe domenii.

 

Pentru următorul curs asta ar fi, așadar, ideea? Să diversificați domeniile?

Da. Cursul a început ca un fel de proiect pilot, anul ăsta am trecut de la licență la master, am vrut să inovez pe partea practică; în continuare, mi-aș dori mai multe tutoriale pentru studenți și aş vrea şi ca aceste cursuri să fie mai puțin teoretice și tot mai mult practice. S-ar putea să lucrez și la conținut, anul acesta poate a fost un conținut prea bogat și copleșitor pentru ei, aș vrea să fie mai focusat. Și domeniul e de așa natură că poți vorbi de foarte multe lucru; unii au apreciat asta, pe alții i-a copleșit. Poate găsim un echilibru.

 

În ce fel ajută bursa câștigată de la ANIS?

Cei de la ANIS au zis că vor să încurajeze inovația pe partea de cursuri de la nivelul universitar în domenii emergente pe care le-au și numit. Vor să încurajeze persoanele tinere care poate nu au roluri atât de importante încă în universitate, dar care fac lucruri ce inovează, să îi recompenseze și să îi încurajeze pe direcția asta. Formularul de aplicație a fost foarte simplu, condiția era să fie vorba despre un curs nou sau nu mai vechi de doi ani sau să fie 50% actualizat. Eu tocmai obținusem un grant micuț din partea universității pentru acest curs. Trebuia doar să aplic. Bursa, în sine, e un premiu.

 

Puntea şcoală – industrie

 

Actualdecluj.ro: De obicei, când se discută despre relația dintre piață și sistemul de învățământ, în orice domeniu, cei din industrie, din companii se plâng de cei din învățâmânt, despre care spun că nu pregătesc oameni suficient de bine adaptați la nevoile reale din piața muncii. Asta poate fi valabil cu atât mai mult în zona Tehnologiei, unde lucrurile evoluează fantastic de rapid. Cum se văd lucrurile din mediul universitar? Cât de conectat ți se pare ție că e sistemul de învățământ cu ceea ce cere piața?

Ioana Ciuciu: Mult și din ce în ce mai mult. Cel puțin la noi. Ar fi bine să meargă tot așa lucrurile, să fie o colaborare foarte strânsă. Într-adevăr, viziunile industriei și ale universității nu sunt identice, dar e important ca undeva la mijloc ele să se întâlnească și să meargă spre un scop comun. Ei ne aduc studii de caz, problematici, nevoi, iar noi, prin cercetare și prin predare, putem răspunde anumitor nevoi; feedback-ul din partea companiilor ne ajută să ne actualizăm conținutul. Chiar dacă noi deținem cunoștințele, e important să ai legătură cu ceea ce se întâmplă în afară, să vadă studenții cum aplicăm cunoștințele astea și la ce servesc. Acum, mai mult ca oricând, studenții pot să vadă la ce folosește ceea ce învață. Pe vremea când eram eu studentă erau puține oportunități, învățai teoretic, nu existau atâtea proiecte, stagii de practică. Sunt și evenimente foarte multe în zona tehnologiei.

 

Dar există încă un decalaj între școală și piață, având în vedere viteza cu care evoluează lucrurile în această industrie și viteza cu care poate o universitate să actualizeze ceea ce face.

Cei din industrie se plâng că noi nu producem oameni cu competențele de care au ei nevoie acum, dar lucrurile se mișcă firesc. Nu poți schimba o programă așa repede, programa e gândită într-un anumit fel și cu un sens. Intervențiile industriei pe cursuri și cu proiecte, unde studenții chiar lucrează pe cazuri concrete, ajută foarte mult. Dacă nu ținem pasul chiar cum vor ei, poate e loc de mai multă colaborare pe proiecte. Nu se pot face cursuri noi în fiecare semestru, nici nu e benefic. Clujul, din câte am înțeles, e un caz special, e o isterie în industrie, că nu găsesc oameni. Cu siguranță, lucrurile nu se pot face de azi pe mânie, în Educație și în Cercetare, nu poți impune ritm de producție în învățământ.

 

Pe de altă parte, învățământul trebuie să țină pasul cu ceea ce se întâmplă în lume, mai ales într-un asemenea domeniu, în care lucrurile evoluează fantastic.

Da, desigur. Și mulți dintre cei care profesăm avem legături cu industria IT. Unii au job-uri part-time sau colaborări, iar asta îi ajută mult pe studenți, pentru ca ei să aibă acces la noi tehnologii. E important ca cel care îți predă să știe exact despre ce e vorba, să nu fie conectat doar la nivel teoretic cu domeniul, ci  chiar să lucreze pe acele tehnologii.

Tu ce fel de colaborări ai?

Pe proiecte. Eu m-am întors în țară de 4 ani și, practic, cumva, a trebuit să o iau de la început.

 

Drumul de la Erasmus înapoi acasă, în România

 

Actualdecluj.ro: Spune-ne despre traseul tău profesional.

Ioana Ciuciu: Am studiat în străinătate câțiva ani, apoi am lucrat în cercetare și fiind cadru didactic. În facultate, am vrut să merg cu bursă Erasmus; nu am vrut să plec din țară de tot, dar eram la master și mi-am zis: hai să văd cum e acolo! Am mers în Franța, iar la sfârșitul bursei mi s-a oferit încă o bursă – de doctorat. Am acceptat, pentru că m-am simț extraordinar de bine acolo în timpul masterului. Și îmi doream să fac și doctoratul. Așa că am mai stat 3 ani în Franța, apoi, după doctorat e important post-doctoratul și să lucrezi pe domeniu ca să aprofundezi cunoștințele acumulate – am urmat 3 ani de post-doc la Bruxelles, în colaborare cu Comisia Europeană, am fost angajată pe proiecte europene, am făcut parte din echipe internaționale. A fost o perioadă cu multe proiecte și călătorii în Europa, adică exact ce îmi doream. Apoi am mers pentru încă un an jumate la Grenoble, pentru un post de predare și cercetare, după care am decis să mă întorc. A fost o decizie pe plan profesional și personal. De fapt, eu de la început nu am vrut să plec de tot din România, planul era să ies ca să văd cum e să studiez în altă parte. Am dorit mereu să mă întorc acasă.

 

Nu ți s-a părut un regres să vii în România, de la universități, cercetare, lucrul pe proiecte europene?

Nu, deloc. Se poate face treabă și aici. Nu am rămas izolată de ceea ce făceam înainte. Nu mi-am format rădăcini în străinătate, așa s-a întâmplat. Poate dacă m-aș fi legat de unul dintre locurile în care am fost, aș fi rămas.

 

Nu te-a dezamăgit întoarcerea în țară?

Sunt anumite aspecte care m-ar face să plec și mâine, dar, per total, eu sunt mulțumită.

 

Unde ar fi loc de mai bine, vorbind de profesia ta?

Sunt multe granturi de cercetare, dar sunt greu de accesat, informația nu e destul de liberă, poate ar trebui oferit mai mult credit cercetării, la nivel național. Ne finanțăm singuri ca să mergem la conferințe şi nu putem avansa dacă nu mergem la conferințe, dacă nu comunicăm ceea ce facem, dacă nu aflăm ce fac alții. E loc de mai bine, dar eu sunt destul de optimistă.

 

În acest context, prin colaborarea între industrie și universități rezultă beneficii și pentru ei, și pentru voi.

Da, desigur. Există și proiecte de cercetare, dar nu oricine le poate accesa. A fost foarte binevenită încurajarea din partea ANIS. La nivel de apreciere și vizibilitate. Cineva ți-a apreciat efortul, munca cu studenții, ți-a și promovat munca. Acum, ceea ce fac eu la Cluj e cunoscut. Unul dintre scopurile ANIS e să creeze un fel de bază de date a experților din România pe cele mai noi tehnologii, astfel încât, atunci când e nevoie, să știi unde să îi găsești.

 

Noua generaţie de programatori

 

Actualdecluj.ro: Cum sunt studenții? În această perioadă de boom IT, cu multe atracții din afara școlii. Cum evoluează?

Ioana Ciuciu: Eu îi văd ca fiind foarte conectați, capabili și competenți. Pot să facă foarte multe. Poate tocmai contextul de azi îi face să fie așa. Mă uit la mine de acum 15 ani și nu știu dacă aș fi putut să fiu ca ei. Eu mergeam la cursuri și mi se părea ceva normal sau era, uneori, greu. Ei fac atâtea lucruri! Sunt mulți studenți care, chiar dacă lucrează, țin pasul și cu școala. Nu vreau să transmit ideea că studenții nu sunt ok pentru că lucrează. Apreciez că, având un job, încă pot să vină să facă studii și să le facă competent.

 

S-ar putea spune că, în domeniul Tehnologiei, pentru un tânăr e important să lucreze, să fie creativ, inovativ. Cât de importantă mai e școala în domeniul acesta, unde ei învață la job, din mers, sau de pe internet?

Din păcate, rămân superficiali dacă învață doar așa. Există riscul ca, dacă lucrează de foarte timpuriu, să nu mai poată să performeze cum o poate face un student care a urmat o programă de învățământ de 3 ani. Ei sunt recrutați timpuriu, își formează competențe precise, pe ceea ce are nevoie compania angajatoare la acel moment. Există riscul ca studenții să rămână doar cu acele competențe, să nu mai poată dezvolta altele și, astfel, să aibă probleme în a se integra ulterior pe piața muncii, dacă nu și-au format toată paleta de competențe. E și un egoism din partea celor din IT, dacă iau studenți pe care îi formează strict pe tehnologiile de care au ei nevoie atunci. Studentul e ok, se simte apreciat, dar rămâne cu o viziune foarte îngustă. Tinerii pot și să învețe singuri, să fie autodidacți, ideea e să nu rămâi concentrat numai pe un segment mic al domeniului. Cei din generația asta vor să vadă rezultatele foarte repede, sunt anxioși. Sunt capabili să învețe multe lucruri, din multe surse, dar vor rezolvări imediate și cu efort mic. Îi văd la laboratoare – devin anxioși dacă nu le iese ceva. Dacă le iese, e perfect, sunt fericiți, chiar dacă nu au înțes tot ce e în spatele procesului. Sigur, sunt și studenți foarte responsabili, dar atitudinea generală e de nerăbdare și anxietate.

 

Din perspectiva lucrului cu studenții, cum vezi că vor evolua lucrurile? Ziceai că cei din generația asta au tendința de a vrea rezultate imediate, că pot deveni repede buni pe ceva, dar există pericolul să rămână doar la acel nivel. Pe de altă parte, cererea de oameni e foarte mare, e o efervescență pe piață, companiile mari caută personal și angajează, salariile sunt mari, tentațiile la fel. Cum rămâne cu zona de antreprenoriat, de cercetare, în acest context? Se întâmplă și lucruri creative?

Da. Din puțina mea experiență pe zona asta, am observat că sunt studenți cu idei care se concretizează în proiecte, care apoi se transformă într-o mică companie care merge. Avem astfel de cazuri. Sunt studenţi care participă la concursuri, apoi se asociază și fac o mică companie. De asemenea, observ că destule companii din Cluj pun accent pe creativitate şi inovare, au departamente de Cercetare-Dezvoltare, te lasă să propui iniţiative, organizează ședințe, discută idei, încearcă să le prototipeze; sunt idei bune ce sunt duse mai departe. Asta e bine, nu rămânem doar la stadiu de „roboței” care execută ceva.

 

Tentaţia aceasta cu un job confortabil, cu salarii foarte mari, are şi o parte negativă? Există o altă faţă a boom-ului? Când eşti într-o astfel de poziţie bună, de ce ai mai vrea să riști să lansezi o firmă?

Da, e un aspect. Totuși, sunt mulți studenţi care spun că asta doresc să facă. Şi îi văd competenți să o facă. Poate ar fi o nevoie mai mare de formare şi pe zona asta de antreprenoriat, să li se dea proiecte, să lucreze şi în zona asta, inclusiv la școală.

 

Din ceea ce se vede acum, IT-ul e, la Cluj, domeniul momentului. IT-iştii sunt cei care lansează afaceri, au salarii mari, sunt cei care ocupă birourile, care cumpără apartamentele. Cum se vede domeniul din perspectiva ta? E domeniul VIP?

Cred că da. cel puțin pentru moment. Mi-aș dori ca lucrurile să aibă și continuitate; să nu fie doar un boom, care apoi să treacă în etapa de declin.

De ce ține asta?

De multe lucruri. Nu vreau neapărat să abordez ceea ce se întâmplă mai pe larg în țară, dar cred că dacă reușim să avem un bun echilibru industrie – mediu universitar vom reuși să menținem și partea asta pozitivă a lucrurilor. Nu știu cât va dura boom-ul, dar cu siguranță e nevoie ca lucrurile să se așeze, să capete structură, să avem toți de câștigat din contextul acesta. Să se liniștească puțin lucrurile. Există un mare dezechilibru între cerere și ofertă, e o vâltoare, un vârtej. În Cluj e o mare problemă, mai mare ca oriunde în țară. Ar fi bine dacă un pic se așază lucrurile și dacă reușim să găsim echilibrul.

 

Dar e bine că există această dinamică, ne dorim ca lucrurile să crească, nu? Cumva lucrurile evoluează firesc.

Ar fi de dorit ca lucrurile să se întâmple și cumva mai natural, nu artificial. Adică nu pe ideea: acum e nevoie de asta, hai să adunăm toți studenții și să îi punem să facă asta, să îi tentăm foarte mult cu acest boom; trebuie văzută și respectată importanța educaţiei. Să nu se sară peste etape. E bine că există atâtea oportunități și oferte pentru studenți, dar ar trebui ca lucrurile să își urmeze cursul firesc și tinerii să nu sară peste etape doar fiindcă cineva vine cu o ofertă atât de frumoasă.

 

Asta nu înseamnă să îi lași în pace pe studenţi.

Nu, sigur că nu. Să vii spre ei, dar să le respecți cicluri de educaţie, vii cu burse de practică, cercetare, proiecte, colaborări.

 

În acest context în care vorbim de IT ca fiind domeniul momentului: tu de ce nu lucrezi într-o companie de IT și ești în universitate?

Îmi place foarte mult ceea ce fac. E o alegere conștientă. Întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori. Mi-am dorit mereu o colaborare strânsă industrie-universitate, de când am terminat masterul. Mă simt foarte confortabil cu ceea ce fac, nu văd un dezavantaj în faptul că nu lucrez în industrie, din moment ce sunt la curent cu tot ce se întâmplă acolo. E o alegere cu care mă simt foarte ok, mi se potrivește mai bine această zonă. Sunt activă în scriere și implementare de proiecte, finanțate din surse europene, universitare.

Care se concretizează în ce?

Sunt proiecte de cercetare și inovare, ce presupun implementarea unei idei, de multe ori e un prototip pentru a veni cu o soluţie la o problemă nouă. Poate fi vorba, de exemplu, de e o platformă pentru securitatea datelor personale. Aceste idei ajung în stadiu de prototip, dacă există cineva care vrea să le preia și să le transforme în business se poate să ajungă acolo.

Se întâmplă asta? Se uită industria înspre ceea ce face universitatea?

Proiectele sunt realizate în colaborare între mai mulţi parteneri, universitate și industrie. Nu e vorba doar de companii mari, sunt și IMM-uri. Îmi doresc să continui pe partea asta, care e foarte dinamică, consumă multe resurse. Poate fi foarte similar cu a lucra într-o întreprindere, dacă ai și partea de inovare e cu atât mai satisfăcător.

Proiectul cursului de big data va continua?

Da, e ceva ce vreau să meargă mai departe. Am văzut apreciere din partea industriei şi a universităţii, aș vrea să se bucure şi studenţii, să îi ajute pe ei, să îi văd că se implică și că sunt motivați. Am văzut motivare, dar nu la nivel uniform; unii au mers mai departe decât le-am cerut, dar mai e loc.

 

Ce ar trebui adăugat? Ține de curs de ei?

Cred că și de curs, și de ei. Când am oferit prima oară acest setting, a durat până ca studenţii să se obișnuiască. La începutul cursului erau foarte dezorientați. Le-am organizat vizite la firme. Ei voiau să vină la curs și seminar, era un orar acolo, se simțeau confortabil să îl urmeze. Ulterior, le-a plăcut partea asta de proiect, de practică. Ei mai au proiecte, nu sunt singura care face proiecte în universitate. Mi-ar plăcea să văd un pic mai mult entuziasm. În toamnă reîncepem.

Ai idei de alte cursuri, ai vrea să vii cu un curs nou, e o zonă ce lipsește, care ar prinde?

Aș vrea să vin cu cel puțin un curs nou. Sunt foarte multe lucruri care ar putea fi propuse, de care ar fie nevoie. Tot în domeniul de tehnologii noi. Parte din domeniul meu de expertiză ţine de tehnologii semantice, de integrare semantică. Adică cum să ajuți diverși parteneri, actori – oameni și sisteme – să inter-opereze, cum să interpreteze informaţia din punct de vedere semantic, ca să se înţeleagă unii cu ceilalți. De exemplu: cum stăm noi de vorbă, din două domenii diferite, eu cercetător, tu medic şi vrem să facem un proiect în comun? Eu lucrez în IT, tu în Medicină, cum să ne înțelegem ca să realizăm o platformă medicală? Trebuie venit cu un model comun, tehnologiile semantice ajută la interpretarea informației. O idee ar fi să aplicăm tehnologiile semantice pe managementul datelor de volum mare, pentru a ajuta organizarea, structurarea procesării automate a datelor.

 

Alte interviuri din piaţa IT:

Interviu. Primul „unicorn” românesc şi-a deschis birou cu programatori la Cluj. Despre IT şi brand de Cluj, cu Andrei Roth, manager de „campus”

 

vezi şi:

Interviu. Comunitatea Code4Romania şi-a făcut filială la Cluj. Bogdan Ivănel, preşedintele asociaţiei: „Există o foamete foarte mare din partea programatorilor din România să își folosească talentul în ceva care să aibă impact social”

 

 

 

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Un comentariu

Scrie un comentariu