Închide

Interviu. Economistul care lucrează la „Topul celor mai fericite ţări din lume”, luptă pentru eradicarea sărăciei, l-a consiliat pe Gorbaciov şi a făcut documentare cu Angelina Jolie

EconomieTop News by Kristina Reştea - mart. 25, 2018 0 202

 

E unul dintre cei mai cunoscuţi experţi în dezvoltare economică şi în lupta pentru eradicarea sărăciei, e consultant ONU şi profesor la Universitatea Columbia din New York. A oferit consultanţă pentru primul guvern post-comunist din Polonia şi a scris primul plan de tranziţie de la economia centralizată la economia de piaţă, în democraţie. A condus proiectul Millennium Villages în Africa, operat în 10 ţări, care a dus la creşterea producţiei agricole în sate africane şi la reducerea ratei mortalităţii infantile. A lucrat cu secretarul general Kofi Annan pentru a desena şi lansa Fondul global de luptă împotriva SIDA, tuberculozei şi malariei. Vorbeşte despre pericolele schimbărilor climatice şi nevoia de a regândi utilizarea energiei, a publicat încă din 2005 cartea „The End of poverty”, a mers în comunităţi, a filmat documentare cu Angelina Jolie în Africa şi e co-editor al topului Celor mai fericite ţări din lume, unde „fericirea” ţine şi de sistemul de sănătate publică, prosperitate economică şi politici guvernamentale. România e pe locul 57 în clasamentul condus de Norvegia.

Jeffrey Sachs a primit în 9 martie titlul de doctor Honoris Causa la Universitatea Babeş-Bolyai la Cluj, unde a fost însoţit de coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, consilierul de stat Borbely Laszlo, şi de academicianul Jozsef Benedek. Cu acest prilej, Jeffrey Sachs a subliniat că e important să ne protejăm pădurile, să mergem spre energia „curată”, că e important ca România să lucreze pentru a atinge cele 17 ţinte din „Agenda 2030” şi că ţara noastră are avantajul unei reţele de universităţi care pot contribui cu expertiză. Amintim că în 2015, în cadrul lucrărilor summitului ONU de la New York, a fost adoptată Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. Aceasta include un set de 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) şi un plan de acţiune pe următorii 15 ani, pentru eradicarea sărăciei extreme, combaterea inegalităţilor, a injustiţiei şi protejării planetei până în anul 2030.

 

Unul dintre cei mai importanţi economişti ai lumii ne îndeamnă să ne protejăm pădurile şi să facem paşi spre Energia Verde. Jeffrey Sachs: „Europa trebuie să facă mai mult pentru dezvoltarea durabilă. În timpul preşedinţiei României la Consiliului UE astfel de teme pot fi puse pe tapet”

 

Între o ceremonie DHC şi un zbor de avion, reputatul economist a oferit un interviu pentru Actualdecluj.ro, despre drumul României spre dezvoltare durabilă şi marile lupte în economia mondială – eradicarea sărăciei şi schimbările climatice. Asta în ţara în care încă se defrişează păduri, în care economia e dependentă de industria auto, în care există încă oameni care trăiesc din groapa de gunoi şi unde un primar din regiune face live-uri pe Facebook demolând colibe.

 

Actualdecluj.ro: Aţi avut un discurs din care am putea înţelege că România merge în direcţie bună. Cu toate acestea, atrăgeaţi atenţia asupra despăduririlor, iar la noi încă se mai fac legi care uşurează defrişările pentru obiective de infrastructură. Spuneaţi despre Cluj că e un hub IT, dar, tot aici, avem comunităţi de sute de oameni care trăiesc la groapa de gunoi. Sunteţi încrezător, deci, că România poate face paşi în direţia bună, cu toate problemele, sau trebuie supravegheată de organisme internaţionale?

Jeffrey Sachs: Cheia pentru dezvoltarea sustenabilă e gândirea pe termen lung, ceea ce e greu pentru guverne. Toţi sunt în politică şi au tendinţa să se concentreze pe ceea ce se întâmplă pe termen scurt. Pot spune însă că mă bucur că în România există un departament de dezvoltare sustenabilă. Ideea e să gândeşti pe termen lung, să abordezi probleme care ţine de inegalitatea regională, de energie. Asta e marea provocare. Aici, în România, şi peste tot. Dezvoltarea sustenabilă nu e uşoară, necesită gândire, colaborare cu comunitatea academică, ştiinţiică, presupune să ajuţi comunităţile de business să gândească în această direcţia. Cred că România are intenţia şi capacitatea să facă asta, dar e mult efort înainte. Mă bucur să ştiu că România va prelua preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, e o oportunitate.

 

Ce poate face România din această poziţie?

Trebuie să pună pe agendă nişte obiective, avem nevoie să mergem pe un sistem european în ceea ce priveşte strategie energetică, să atingem obiectivele de sustenabilitate. E un an de pregătire în faţă. E posibil să pui în mişcare nişte planuri pentru preşedinţia României, ar fi bine şi pentru România şi pe plan internaţional.

 

E România suficient de puternică pentru asta?

Una dintre oportunităţile reale pe care le are România ţine de colaborarea cu universităţile, ca Babeş-Bolyai, dar şi cu alte universităţi din ţară. Se poate face multă inovare, poţi să creezi noi centre de Cercetare- Dezvoltare, poţi să te concentrezi mai puternic pe Obiectivele de Dezvoltare Durabilă grele. Sunt teme grele. Nu e deloc uşor.

 

Adică România ar trebui să se folosească de universităţi şi de capacităţile tehnologice pe care le are.

Absolut. Şi să atragă parteneri noi, de calitate, de investiţii străine.

 

Ce înseamnă asta, mai concret? Parteneri „de calitate”?

Aş încuraja companiile străine să îşi înfiinţeze aici centre de cercetare. Ai mii de studenţi, ai universităţi, specializări ca Inginerie, Geografie. România poate să mai atragă investitori străini, pe care să îi cheme aici, să le spună: stabileşte-ţi operaţiunile aici, ai costuri mai mici, calitate mare, construieşte baza de cercetare din Europa la Cluj, la Bucureşti! Cred că e posibil. Sunt multe companii chinezeşti cu programe avansate de cercetare, care nu au reprezentare bună în Europa. Aş merge după ele – aveţi un loc grozav, cu cheltuieli nu prea mari. Eu sunt foarte interesat de legătura Europa-China. China e foarte interesantă în ceea ce face, în ceea ce priveşte tehnologia sustenabilă.

 

Să fim competitivi sau să învăţăm de la China?

Să fim competitivi şi cooperanţi. Aş face cooperări (joint ventures), aş face ce pot ca să încurajez companiile, să aduc companii mari din Tehnologie să îşi facă aici centre de Cercetare-Dezvoltare. Aş merge după ele. Se poate face asta. Aceste companii au nevoie de baze de operare, au nevoie de absolvenţi bine pregătiţi.

 

Şi încă suntem ieftini (costuri reduse de operare şi cu forţa de muncă, în comparaţie cu ţările vestice)

Da.

 

Eradicarea sărăciei. „Plănuiesc să bat la uşile a 2000 de miliardari”.

 

Tema în care aţi investit mult e eradicarea sărăciei extreme. Aţi făcut asta nu doar folosind cifre şi calcule, ci mergeţi chiar în comunităţi. Simţiţi că lucrurile s-au schimbat în anii recenţi?

Absolul. S-a produs multă inovare, pe mai multe linii – în cum să faci anumite lucrurui, cum să îmbunătăţeşti agricultura, sănătatea. Apoi, revoluţia informatică e fantastică. Când lucram iniţial în Africa acum 15 ani, acele sate nu aveau telefon, electricitate, erau izolate. Acum toată lumea are telefoane, tot mai mulţ smartphone; sunt panouri solare pe case, oamenii au nevoie să îşi încarce telefoanele, se investeşte în echipamente. E o schimbare în curs, chiar dacă nu e la scara la care speram să se întâmple.

 

Sunt unele comunităţi unde lucrurile au evoluat. Dar vine schimbarea destul de repede? Pentru că problemele sunt şi ele mai complicate acum, populaţia e în creştere.

E o problemă dificilă. Când fetele nu au acces la educaţie de calitate, se căsătoresc tinere; în Africa, ajung să aibă mulţi copii. Nu poţi ţine pasul cu creşterea populaţiei, oamenii sunt săraci, copiii nu primesc educaţie bună. E un cerc vicios. Rata de creştere a populaţiei e mare, mulţi copii nu sunt la şcoală, nu am oprit acest cerc. Problema sărăciei din Africa nu s-a rezolvat. Dar se poate rezolva. Şi uneltele care se pot folosi sunt multe: tehnolgie IT, plăţi online, noi sisteme de banking, sisteme de tele-medicină, tele-educaţie, învăţare de la distanţă. Sunt unelte puternice care pot contribui la rezolvarea problemelor.

 

Spuneţi asta de mulţi ani, spuneţi că sărăcia poate fi eradicată (The End of Poverty a apărut în 2005). Ascultă cine trebuie?

Am scris cartea în urmă cu mai bine de zece ani, oamenii ascultă. Scopul principal în dezvoltarea durabilă e eradicarea  sărăciei. Cred că nivelul de conştientizare e mai ridicat. Dacă te uiţi la datele mari vezi că rata sărăciei în Africa scade, dar nu destul de repede, e departe de cum ar trebui să fie. În cazul unor progrese lente, posibilitatea ca acestea să fie anulate e foarte mare. Lucrurile pot merge în direcţia greşită. Avem locuri cu sărăcie extremă, războaie, copii răpiţi de grupări ca Boko Haram. Trebuie să ne intensificăm eforturile, să operăm mai organizat. Problema e că multe guverne nu sunt concentrate pe aceste probleme mari. Sigur cei din SUA nu sunt. Trebuie să găsim alte moduri să mobilizăm resurse. O campanie pe care vreau să o lansez în acest an e să mobilizez mai multe resurse de la cei mai bogaţi oameni ai Planetei. Aceşti oameni au atâţia bani şi ar trebui să contribuie la dezvoltarea sustenabilă.

Cum plănuiţi să faceţi asta?

Plănuiesc să bat la uşile a 2000 de miliardari. Merg nume cu nume. Le voi trimite anul acesta un chestionar: ce faci ca să ajuţi să se împlinească scopurile dezvoltării sustenabile?

 

Ce le spuneţi ca să îi convingeţi? Fă asta pentru că…

Pentru că sunt atât de bogaţi. Nu ai putea folosi atâţia bani pentru tine. Vorbim de miliarde de dolari.

 

Le daţi un proiect?

Să eradichezi sărăcia, să te asiguri că fiecare copil are acces la îngrijire de sănătate decentă, că e în şcoală, să înţelegi că averea ta mare te pune într-o poziţie unică de responsabilitate

Care e ţina?

Să direcţioăm 1% din averile acestea mari spre ţintele de dezvoltare durabilă. Ideea era să atingem scopul până în 2020. Ţinta adevărată e atingerea celor 17 scopuri descrise de ONU, pe care întreaga lume trebuie să le atingă. Focusul va fi pe ţările cu venituri foarte mici, care au nevoie mai mare de resurse, mai ales ţări din Africa şi alte câteva ţări ca Haiti, ţări din Asia de Sud, Sud-Est.

Ar trebui să fim îngrijoraţi şi în Eurpa de sărăcia extremă?

Europa nu are sărăcie extremă ca Africa, unde sunt chestiuni de viaţă şi moarte.

Avem şi aici copii care merg la culcare flămânzi.

Aici e mai multă sărăcie relativă, dar în Europa ţările sunt destul de bogate să se ocupe de aceste probleme, prin resurse proprii. Aş vrea să văd Europa ca un întreg, activă şi cooperantă. Ţările eruopene au mijloace în bugetele lor să rezolve aceste lucruri. Prin bugetele lor.

Spuneaţi într-un interviu că nu mai avem timp.

Problema cu lipsa de timp e mai ales la schimbările climatice. Când vine vorba de schimările climatice, extincţie de specii, răul e ireversibil. Dacă nu lupţi cu sărăcia azi, oamenii suferă, dar poate te apuci mâine. Dacă nu rezolvi problemele care ţin de schimbările climatice, acestea nu vor mai putea fi controlate. Dacă duci o specie la extincţie, nu o poţi aduce înapoi. Trebuie să rezolvăm problemele care duc la rău ireversibil.

 

 

author photo two

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.

Nici un comentariu

Scrie un comentariu