Închide

În numele fiului. Părinții unui copil diagnosticat cu cancer construiesc o casă cu 10 camere pentru cei care vin în Cluj la tratament

ReportajSănătateSocialTop News by Catalin Suciu - ian. 16, 2020 0 12297

În luna mai 2009, Alexandru, un băiat de 3 ani, este diagnosticat cu nefroblastom. Cancer. Vestea lovește cu puterea unui fulger.

Ioanei, mamei copilului, i se face rău și stă să cadă din picioare când aude. Simte cum inima îi iese din piept, în timp ce picioarele îi devin inflexibile, iar mâinile încep să îi tremure necontrolat. Nu se poate abține și se pierde în fața unui doctor de la Pediatrie II. Plânge. Ioana e însărcinată în opt luni cu viitorul frate al lui Alex, David.

„- De ce plângi, doamnă? Aceste cazuri se vindecă în proporție de 80%!”, o ceartă medicul. „Vorbea cu mine cu cifre despre cancer despre copilul meu de trei ani. Toată lumea mă făcea nebună că mă tot duc cu Alex la urgențe. M-au certat și alți doctori, îmi spuneau că de ce nu m-am dus la medicul de familie înainte și vin la urgențe, iar copilul nu are nimic „, își amintește Ioana.

Până să se ajungă la diagnostic, Ioana își duce de câteva ori băiatul la urgențe la spitalele din Cluj. De fiecare dată e trimisă înapoi acasă că nu are nimic.  Într-o altă zi din aceeași perioadă,  Alex spune că-l doare foarte tare burta din nou. Ioana fuge cu el la Spitalul de Copii. De-aici ajung la UPU.  La Unitatea de Primire a Urgențelor copilul e evaluat. Finalmente reiese că are o tumoră pe rinichiul stâng și e trimis cu o salvare la Pediatrie II.

Ioana și Claudiu, părinții copilului, nu sesizează exact ce înseamnă asta. Li se pare că destinul le joacă o farsă de prost gust, iar în scurt timp se vor trezi din acest coșmar. Băiatul face și alte analize.  E cancer.

Ce facem?, își spun. După câteva zile în care se străduiesc să nu-și piardă cumpătul în fața băiatului, se ascund, pe rând și suferă fiindcă „așa ceva nu i se poate întâmpla unui copil. De ce lui, de ce lui?”. Viețile lor se schimbă. Încep o luptă contra-cronometru.  Alex, Ioana și Claudiu.

Îi văd și pe alții. Nu-și pierd speranța. „Pe asta o avem, cu asta mergem până la capătul lumii, dacă e nevoie”. Băiatul face tratament, o lună de chimioterapie. „Tumora scade de la 10 centimetri la 2”, le spun doctorii părinților. Alex intră în operație. Când medicul chirurg începe intervenția observă că tumora e cât abdomenul, nu se schimbase deloc. „N-au văzut la ecografii, n-au văzut”.  Inclusiv speranțele cifrelor, procentelor, se clatină ca salcia în bătaia vântului.

Alex

Spitalul le devine casă.  Zilnic, părinții încearcă să-l facă pe Alex să se simtă cât mai bine.

Timpul devine un aliat al bolii, iar la Cluj se bate pasul pe loc. Sunt prea puțini medici, prea mulți bolnavi. La sugestia unui anestezist, care le spune să-l ducă pe Alex în străinătate la o clinică, dacă au această posibilitate, cei doi fac tot posibilul să reușească. Se interesează de cazuri similare, de alți oameni care au mai trecut prin așa ceva. Ajung la o clinică din Paris, mai exact la Institute Gustave Roussy, un campus al cancerului unde vin bolnavi din toată lumea. Au nevoie de peste 110.000 de euro pentru tratamentul băiatului. Apelul este lansat public, iar în jurul lor se formează o comunitate. Încep o campanie de strângere de fonduri. Prietenii donează. O fac și foarte mulți necunoscuți. „Și în ziua de azi le sunt tuturor recunoscătoare. Am strâns banii necesari din iunie-iulie până în august.”

Alex ajunge în Franța în luna august și se internează la Gustave Roussy. Se fac alte analize. Neuroblastom. Cancerul avansează, devine agresiv.  Tratamentul complet pentru neuroblastom nu era posibil în România, cu toate că un doctor din Cluj le recomandase celor doi să nu-și ducă băiatul în străinătate să cheltuiască o avere. Claudiu și Ioana se cazează la un hotel din apropiere. Cazul lor e mediatizat între timp la TV. Românii din Diaspora urmăresc la rândul posturile românești, iar într-o zi cineva o sună pe Ioana.

-Unde stați?

-Suntem la hotel.

-Haideți să ne întâlnim.

Femeia care a apelat-o pe Ioana locuia cu familia sa într-un adăpost destinat aparținătorilor bolnavilor de cancer. La câțiva pași de spital. În câteva zile, Ioana și Claudiu se mută în „Căsuța Părinților”, unde plătesc o taxă simbolică de 10 euro pe noaptea de cazare. Căsuța Părinților e un spațiu ce reunește în Paris familii din toată lumea care își tratează rudele acolo.

„Te fac cumva să treci mai ușor peste suferință. Sunt locuri de joacă acolo, se fac activități, toată lumea discută cu toată lumea. Sunt condiții extraordinare. Ai un loc cald și primitor. Toată lumea îți zâmbește. Noi ne-am simțit ca acasă, deși eram străini într-o țară străină. Se organizau inclusiv excursii la mare pentru părinți și copii. Este, cumva, un dar pentru oricine. Noi am stat 6 luni de zile acolo. Alex a făcut chimioterapie acolo, apoi autotransplant, o procedură complicată ce durează 4 săptămâni, apoi operația, apoi radioterapie. Singurul lucru pe care și-l amintește din acea perioadă este faptul că „mami, știu că mă jucam foarte mult”>>.  Cum am spus, eu eram însărcinată atunci. M-am programat să nasc prin cezariană mai repede în România, ca să pot fi lângă Alex după ce face operația. Am născut în România, m-am întors în Franța.  Eram hotărâți atunci să venim cu totul în Franța să ne mutăm. Aveam și pe cineva acolo care îi oferise soțului meu un job, care era și foarte bine plătit. Dar când ne-am întors acasă… știți cum e, acasă e acasă. Am rămas. Dar am zis să facem ceva. Noi știm ce înseamnă asta, hai să încercăm să-i ajutăm și pe alții. Am făcut această asociație umanitară „Alexandru Damian” și tot stângem bani. Acum vom face această casă lângă Institutul Oncologic. E o casă pentru cei care trec prin ce am trecut noi. La Cluj vin foarte mulți bolnavi din toate părțile. Dacă putem să le oferim un minim ajutor,de ce să nu încercăm să facem asta?  E o boală grea și suferă toată lumea alături de cel bolnav. Casa aceasta a fost proiectată, terenul există, sper să începem cât mai repede lucrările. E vorba de peste 1 milion de euro investiție, noi avem undeva la 200.000 de euro strânși acum cu care putem începe.  Încercăm să mai găsim sponsorizări. Sper ca oamenii să se înduplece, fiindcă este vorba despre un spațiu de cazare atât de necesar în Cluj!Sper să vină și companii importante lângă noi. Totul va fi pus la dispoziție în mod gratuit. Sper să începă lucrările în scurt timp. E o casă pentru toți. Pentru toți care trec prin ce am trecut și noi. Alex e bine, face sport, e copilul nostru. Trăiește, învață, crește. E bine!”

„Căsuța Părinților” din Cluj se va construi pe strada Republicii nr. 43, foarte aproape de Institutul Oncologic, pe o suprafață de 1000 de metri pătrați oferită de administrația locală. Va avea 10 camere cu băi proprii, un spațiu pentru gătit și luat masa cu toate dotările necesare, un loc de joacă pentru copii, o bibliotecă, un spațiu comun de socializare și o terasă generoasă.

În Cluj există o mare problemă în privința spațiilor de cazare din apropierea Institutului Oncologic. Bolnavii care vin la tratament se lovesc mereu de prețurile foarte mari la cazare. În jurul spitalului o cameră costă peste 120 de lei/noapte, în condițiile în care unele tratamente durează mai multe luni. Sunt oameni care au nevoie de 90 de zile de tratament fără întrerupere.

Dacă doriți să faceți o donație, o puuteți face pe www.casutaparintilor.ro. 

Citiți și:

Casa Filip, după un an: peste 230 de bolnavi de cancer cazați

Lumea paralelă. Un reportaj din cea mai prosperă zonă turistică din Cluj, spitalul de Oncologie Ion Chiricuță

  • author photo two

    Catalin Suciu

    Este reporter pentru site-ul actualdecluj.ro, din aprilie 2014. Anterior a lucrat la cotidianul Ziua de Cluj din august 2011. A mai lucrat la cotidianul Monitorul de Cluj între octombrie 2006 și mai 2010, şi la agenţia de presă NewsIn în perioada martie 2007 – februarie 2009. Este absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universităţii „Babeș- Bolyai”.

    Nici un comentariu

    Scrie un comentariu