FOTO. Cum arată viaţa după ce vin americanii, varianta din IT. O firmă de Cluj "multinaţionalizată" trece de la 20 la 400 de angajaţi

În spatele unui perete de sticlă sablată (cu buline) un grup pare să pună la cale lucruri (fără prea mult stres, din câte se poate observa în trecere). E o zi obișnuită de vineri de muncă într-o companie de IT instalată într-un open-space pe un etaj din cea mai mare clădire de birouri din oraș. Iar grupul din spatele unuia dintre pereții cu buline îi include pe reprezentanții Telegraph Media Group. Sunt clienți de IT de Cluj.

Conform codului (scris sau nu) de amenajări de birouri, Corporația se instalează uman în birourile open-space. În cazul sediului 3Pillar Global din The Office, un perete e acoperit cu fotografii prietenoase ale angajaților, un brad decorat cu auriu te întâmpină încă de la intrare (intrarea securizată, desigur), în locul „de joacă” (zona de relaxare) angajații chiar se joacă, iar “șeful cel mare” poartă eșarfă și se tutuiește. Chiar dacă vorbește cu „sales”, “delivery” și „challenge”-uri.

Pentru că desigur cărțile de vizită nu pot să te numească “șeful cel mare”, Cătălin Ștef e SVP International Operations 3 Pillar Global Romania. Adică prim-vicepreședinte pentru operațiuni internaționale ale companiei americane multinaționale, născută la Cluj. Compania specializată în dezvoltarea de produse software are acum un sediu cu 200 de angajați în Cluj-Napoca și un birou deschis la Timișoara în 2011 care a ajuns acum la 100 de oameni.

Începuturile.

În 2003, Cătălin Ștef nu deţinea funcția cu denumire lungă de acum, avea 26 de ani și punea bazele unei companii. “Am început compania aici, la Cluj. Terminasem la UBB, m-am angajat, la două firme, după care, lucrând mult ca freelancer acasă am zis că ar fi momentul să încerc să fac ceva pe cont propriu. Eram angajat 8-9 ore, după care mai lucram vreo 4 ore acasă. 12 ore pe zi ca angajat si freelancer s-au transformat in 24”, povestește Cătălin Ștef despre începuturile vieții de antreprenor.

„Făceam de toate, strebuia să caut clienți, să codez, eram și programator”. Știai ceva despre afaceri? “Nuuu”, e răspunsul rapid. „Nu neaparat aveam o strategie de business bine definită, doream să fiu independent. Aveam și eu ceva ce aș putea să numesc viziune și care încă domină în companie: voiam să fac un mediu de lucru care să fie diferit de multe altele din Cluj, unde fiecare persoană este importantă prin ceea ce face. Faptul că există oameni care sunt de 9-10 ani cu mine demonstrează cumva că lucrurile sunt cât de cât în direcție bună. Am vrut să ajung aici pentru că eu chiar am lucrat în medii din acestea, unde ca să am o discuție cu șeful meu pe un subiect trebuia să stau la coadă ca pe vremea comuniștilor, la lapte și la pâine. Așa că în 2003 am înființat compania, ca să am un loc diferit, un loc unde să vin cu drag la lucru și nu un loc unde să fii al 154-lea în companie”, spune Ștef.

Traseul. Cluj – Germania – Canada – America

Unde au fost găsiți clienții pentru o companie nou înființată în piața din 2003? “Mulți clienți aduși atunci în companie au venit prin relații. Îl cunoșteam pe ăla, pe celălalt, făceam legături, aveam unele relații în domeniu, prieteni, lucram cu freelanceri. Până când am început să creștem și cei care lucrau ca freelanceri s-au transformat în angajați. Am început să creștem încet, încet, la început cu clienți din România, după care am făcut pasul spre Germania, cu cunoștințe. Pasul spre Canada l-am făcut tot așa, printr-un prieten, un fost coleg de muncă și care se mutase în Canada. În 2005, printr-un noroc, prin persoana din Canada, am ajuns pe piața din America. Era o cunoștință comună care căuta o firmă care să îi ajute să accelereze vânzarea produsului lor către clienți. Era un produs simplu – o platformă de vânzări online. Iar România era un exemplu bun în ceea ce privește costurile. Era Devix Corporation, companie pentru care am început să facem mult mai multe servicii”, rememorează Ștef.

Și cam aici vine prima linie frântă (în jos) în graficul de evoluție al firmei: început de 2008, 50 de angajați și sediu în Maestro Business Center.

Perioada neagră și concedierile de vineri

„S-a creat o gaură mare între ceea ce se vindea și ceea ce puteam noi livra prin forța de muncă disponibilă. Se promiteau lucruri conform contractului, se plăteau, iar noi nu le puteam livra. Nu aveam suficienți oameni și nici timp și s-a creat o gaură între Sales și Delivery. Clienții au început să devină nemulțumiți. A fost o perioadă neagră a carierei mele, pe care nu aș vrea să o mai trăiesc. A trebuit să dăm afară 20 de oameni într-o vineri. Piața de soft nu era ca acum. Și chiar dacă găseai și angajai oameni nu puteai ajunge la nivelul de care era nevoie într-un timp atât de scurt. A fost un management prost o perioadă de vreme, din care înveți… Nu poate merge totul tot timpul în sus, nici în viața personală, nici în cea profesională. Așa că s-au dat afară oameni și s-au redus costurile”, sintetizează Ştef.

De la 20 la 300+100 de angajaţi

Firma a trecut și prin schimbări de acționariat/proprietari. „Eu am vândut către Devix 50% din firmă și am rămas cu 50% în România (Devix a achiziţionat compania clujeană Dacomy în 2006, n.red.). Apoi a apărut Lever Point, care avea ca strategie să crească foarte mult în Europa de Est și au vrut să achiziționeze firma care a rămas în România. Am vândut pentru că tot mergeam într-o direcție negativă și riscam să închidem porțile. Și voiam altceva, voiam o schimbare care să ne ducă din nou pe panta ascendentă. Și schimbarea oportună a fost numită Lever Point. În 2008 rămăsesem cu 20 de persoane. Iar din 2009 am început să angajăm masiv”, precizează Ștef. Planul pentru anul viitor este ca firma să mai aducă 100 de oameni în sediile din Cluj și Timișoara.

Cifrele luptei de pe piaţa locală de Resurse Umane în IT
„Provocarea este foarte mare. În 2008 nu era ca acum. Acum oamenii sunt „head-huntuiți” în fiecare zi. Cererea e foarte mare și în Cluj, și în Timișoara. În 2008 puneai un anunț pe E-jobs sau Best Jobs, care acum sunt nerelevante pentru domeniul nostru, și primeai zeci de CV-uri. Puteai să alegi, nu aveai nevoie de speciaști în Resurse Umane, stăteai tu și alegeai ce vrei. Acum dacă pui anunț pentru o poziție de senior java developer pe E-jobs sau Best Jobs, găsești bucătari, găsești ce vrei tu, doar senior java developer nu”, spune Ștef. Acum, platforma e LinkedIn, unde inclusiv „SVP”-ul 3 Pillar are profil în costum.

Sursa foto: LinkedIn

În condițiile în care unele estimări din piață arată că cererea de programatori e cu 1000 de oameni mai mare decât oferta, la Cluj, companiile se „luptă” pentru cei mai buni oameni atunci când au nevoie să își extindă echipele. „Un student deja are nişte pretenţii, chiar dacă nu a terminat facultatea, își dorește minim 2000 de lei. Şi îi primeşte. Eu când am fost programator și m-am angajat între 2000 – 2003 câștigam 80 de dolari. Un programator senior, cu experiență de 5-7 ani, poate să ia şi 2.000 de euro”, exemplifică managerul.

Până unde se poate merge? „Mai merge. Până când costurile noastre vor deveni foarte apropiate de cele din Vest. Mai avem loc, dar bula la un moment dat se va sparge. Piața e distrusă însă de companiile care vin cu viziune pe termen scurt: iau oameni foarte buni pe salarii mari, ajung la moment de exit bun într-un an și apoi pleacă”, spune Ștef.

Unde se găsesc oamenii buni din IT: „îi furăm sau îi relocăm”

Acesta ar fi așadar contextul de piață, în care și 3Pillar încearcă să își găsească încă 100 de oameni, pentru Cluj și Timișoara în termen de 1 an. Viitorii angajați vin din trei „direcții”: de la alte companii, din alte orașe sau din universități. „Încercăm să îi furăm de la competitorii noștri din piață, în ambele orașe. Și încercăm să relocăm din alte orașe, din Iași, București, Târgu Mureș, Sibiu, Brașov. Și din București am adus oameni. E vorba de oameni care căutau altceva. Asta chiar dacă salariile sunt clar mai mari în București decât aici. Timișoara e un pic mai jos decât Clujul, și Iașiul la fel”, a precizat Ștef.

Sediul nou: în România sau extern?

Construirea planurilor pentru 2015 include și posibilitatea unui sediu noi, în România sau undeva în țările vecine. „Dacă mai apare un  Telegraph Media Group, care a adăugat 60 de oameni doar pentru ei, e posibil să ajungem iar într-un moment în care să decidem că pentru a putea accelera destul de repede avem nevoie de un nou sediu”, spune șeful 3Pillar. Decizia de extindere ține de costuri și de riscuri. „Toată lumea l-a vrut pe domnul Iohannis şi a ieșit domnul Iohannis președinte. Dar dacă guvernul Ponta schimbă ceva în România, cum ar fi de exemplu să implementeze impozitul crescător, atunci e posibil să crească foarte mult costurile și acea bulă din domeniul IT despre care vorbește toată lumea să se spargă. Iar noi, ca țară, să nu mai fim atât de doriți cum suntem acum. Sau se schimbă anumite legi. Pentru compania mamă din America e important să nu aibă toate riscurile în aceeași țară”, explică Ștef. Zone intererante în vecini: Serbia, Belgrad, Chișinău. Zone interesante în România: Iași, Brașov și Sibiu.

Cei mai importanți clienți pentru care se lucrează din birourile de la Cluj vin din Media și Entertainment: Telegraph Media Group – UK și “TVR-ul american”, Public Broadcasting Service – USA. „Avem echipă de Sales în America. Ei aduc clienți, vând. Programatori sunt foarte puțini acolo, cea mai mare parte din muncă se face în România și în India. În India am achiziționat o companie locală, pe care sunt în proces de a o schimba. IT-ul din India e concurență pentru IT-ul din România doar în ideea că dezvolți produse în ambele țări. Nu e însă concurență în ceea ce privește felul în care lucrează oamenii. Aici sunt diferenţe de abordare care vin din diferenţele de cultură”, a constatat responsabilul de operațiunile externe ale 3 Pillar.

Exit, outsourcing, angajări, salarii în 4 Întrebări/Răspunsuri

Preluarea companiei clujene de către americani a reprezentat sau nu pentru tine un exit de succes?

Consider că trebuie să înveți din greșelile pe care le-ai făcut. Eu nu am fost experimentat în business și poate nu am luat cea mai bună decizie când am făcut primul pas, cel din momentul în care am vândut 50% din compania mea. Aceea a fost o vânzare clară acțiuni-acțiuni, nu a fost nimic cash. Acum dacă aș fi în acea situație aș fi făcut-o diferit. Dar am învățat.. Prima vânzare a fost de fapt un schimb de acțiuni, în urma căreia eu am primit acțiuni în compania din SUA. În primă fază nu am luat nici un ban. Apoi, după ce a apărut Lever Point a fost și cash în tranzacție. Acum sigur că aș face diferit unele lucruri, am dobândit experiență în perioada asta. În viață înveți din greșeli.

Outsourcing sau produse proprii?

Există două tipuri de companii – companii de produs, care dezvoltă și investesc în prdus și companii de servicii, ca noi. Noi dezvoltăm produsele clienților. Produsele sunt ale lor, nu ale noastre. Noi ne axăm pe acele prduse care oferă valoare adăugată, aducem servicii adiționale pentru produsele lor. Avem clienți care au o idee și vor ca noi să dezvoltăm un produs. Sau sunt clienți care vin la noi pentru că suntem experți în tehnologii și trebuie să le rescriem o platformă întreagă. Sau sunt clienți care vor să accelereze dezvoltarea produsului lor. Încercăm să fugim de zona de outsourcing. Avem și outsourcing, e adevărat. Dar încercăm să fugim cât putem de zona asta, să cernem clienții, să mergem spre parteneriate cu clienții.

Ce fel de oameni căutați în 2015?

Căutăm foarte mulți oameni cu experiență, dar lucrăm și cu universitățile, cu UBB şi UTCN, în Cluj, cu Universitatea de Vest în Timișoara și încercăm să aducem cât mai mulți studenți. Am reușit să aducem studenţi, pe care i-am recrutat. Ei au devenit noua generație a programatorilor din companie. Anul viitor vrem să trimitem oameni de-ai noștri cu experiență care să țină cursuri la facultate, să vorbească despre anumite tehnologii care sunt tehnologiile viitorului și pe care profesorii nu au experiență. E o oportunitate foarte bună pentru studenți să fie pregătiți. Și ne propunem să facem anul viitor ceva ce nu am prea făcut în anii trecuți: internshipuri, să aducem un număr mai mare de începători, să îi putem alege dintre ei pe cei care pot să rămână să lucreze cu noi. Piața e la maxim. Deci cum poți să crești? Trebuie să începi să crești tu generațiile noi de programatori. Am impementat un departament în cadrul companiei – 3Pillar University, care va gestiona exact această temă: să creștem generația nouă de programatori.

Cresc salariile anul viitor?

Cresc salariile anul viitor. În medie cu 8%. De la un ritm de 9%. Deja sunt foarte sus salariile. Și la Cluj și la Timișoara am avut propuneri de a semna pacte de neagresiune – voi nu luați oameni de la noi, noi nu luăm de la voi. Nu am semnat niciunul. Eu consider că felul în care știi să îți ții oamenii în companie e singurul act de care ai nevoie. Iar ținta noastră este să devenim „employer of choice”, cred că încă mai avem de lucru ca să ajungem la acest statut.

Cum a ajuns 3Pillar Global cu americanii de la minus la plus contabil

2008: Cifră de afaceri: 1.398.307 lei. Pierdere: 32.033 lei

2009: Cifră de afaceri: 565.328 lei. Profit: 43.395 lei

2010: Cifră de afaceri: 3.267.883 lei. Pierdere: 130.299 lei. Angajaţi 55

2011: Cifră de afaceri: 2.719.726 lei. Profit: 17.285. Angajaţi: 84

2012: Cifră de afaceri: 15.693.340 lei. Profit: 565.328. Angajaţi: 135

2013: Cifră de afaceri: 31.630.949 lei. Profit 1.693.135 lei. Angajaţi: 203

Sursa: Ministerul Finanţelor

Kristina Reştea

Kristina Restea este reporter in echipa publicației online Actualdecluj.ro și are o experiență de 12 ani în presă. E absolventă a Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”, secția Jurnalism. Anterior lansării proiectului actualdecluj.ro a scris pentru cotidianul local Ziua de Cluj, ca reporter în departamentul Economic.