Cum revin în ţară românii, în vreme de pandemie. Experienţă pe aeroportul din Cluj: „Ne-au înghesuit pe 150 de oameni într-un spaţiu cât un apartament de bloc”
Uncategorized by Kristina Reştea - mart. 30, 2020 0 789
O româncă sosită la Cluj cu zborul din Malmo, Suedia, sâmbătă seara ne-a povestit prin ce au trecut câteva zeci de români întorşi în ţară în plină pandemie COVID-19. Suedia e acum ţară de „zonă galbenă”, face parte adică dintre statele cu peste 500 de cazuri confirmate de infecţie cu coronavirus, cei veniţi din aceste state fiind obligaţi la izolare la domiciliu timp de două săptămâni. În ţară sunt deja restricţii impuse şi recomandări clare pentru limitarea răspândirii epidemiei: avem reguli de distanţare socială, ordonanţe care impun limitarea deplasărilor, şcoli închise. Ce au găsit românii întorşi acasă, înainte să intre la izolare? Îngrămădeală la aeroport.
Pe Sabina, pandemia globală a prins-o în Norvegia, acolo unde era plecată din ianuarie, să fie alături de familie şi nepoţi, pentru o vreme. Între timp, noul coronavirus a trecut toate graniţele, a închis activităţi, a limitat călătorii. Biletul de avion Oslo – Budapesta nu a mai fost de niciun folos, întrucât maghiarii au anulat zborurile, aşa că, pentru a se întoarce în România, s-a deplasat până la Malmo, de unde a luat avionul spre casă. Adică spre o Românie „carantinată”, cu reguli de ordonanţe militare în vigoare. „Înainte să revin, am stat izolată două săptămâni – şi în Norvegia şcolile sunt închise, se recomandă să stai acasă, să păstrezi distanţa atunci când eşti nevoit să ieşi”, precizează Sabina. Cum a ajuns în ţară? „Avionul decolat din Malmo nu era chiar plin, dar eram oricum mulţi oameni – probabil undeva la 140-150 de pasageri. Însoţitoarele de zbor au încercat să ne plaseze în aşa fel încât să fie oarecare distanţă între noi. Pe cât s-a putut. Tot în avion, stewardesele ne-au dat nişte declaraţii, pe care trebuia să le completăm pentru ca în aeroport să le înmânăm poliţiei de frontieră”, povesteşte clujeanca. „Când am ajuns la Cluj, imediat ce am coborât, a fost tare ciudat. Ne-am urcat cu toţii în două autobuze. Adică aproape 150 de oameni în două autobuze. Stăteam umăr la umăr. Asta a fost una. Ceea ce a fost cu adevărat şocant a urmat în sala aeroportului, în timp ce aşteptam să fim verificaţi. În acea încăpere, care nu cred că e mai mare decât un apartament de bloc, ne-am înghesuit cu toţii, oamenii dintr-un avion. Nu puteau să ne lase să intrăm câte 10 o dată, de exemplu, iar ceilalţi să stea într-un spaţiu mai larg, afară? Nu să ne adune pe toţi acolo, 150 de oameni îngrămădiţi în spaţiul acela mic. Apoi, când să dăm declaraţiile acelea completate în avion, aflăm că nu sunt bune. Sunt depăşite!”, continuă Sabina M. Declaraţiile cuprindeau informaţii despre pasager şi călătorie – identitate, adresă, ţări tranzitate etc. „Ne-au dat alte declaraţii, care arătau cam la fel, poate că erau ceva mai simplificate. Se schimbase formatul şi se pare că cei din avion nu ne-au dat ce trebuia. Acolo, toţi grămadă, a trebuit să scriem iar declaraţiile. Unii nu ştiau să le scrie, îi mai ajutam. Apoi nu puteam pleca de acolo, pentru că trei asistente erau prezente să ne ia temperatura. Am stat la rând, asta a mers destul de repede. Dar stăteam acolo unul în celălalt; unii aveam măşti, mănuşi, e drept, dar nu toţi. Toată treaba asta a durat în jur de o oră”, povesteşte românca întoarsă acasă. „Mulţi dintre pasageri nu erau clujeni, dar aici au putut ajunge cu avionul, urmând să se deplaseze din Cluj spre alte localităţi. Înainte să ni se ia temperatura, am fost întrebaţi dacă printre călători se află pasageri care au călătorit în zonele roşii. Dacă ai fost în China, Italia, Franţa, Germania, trebuia să te tragi la o parte. Te uitai cu groază la omul de lângă tine, să vezi dacă nu cumva ai stat lângă cineva care poate foarte bine să aducă virusul. Din fericire, nu era nimeni în situaţa asta. Sau cel puţin nu a anunţat nimeni că ar fi”, spune Sabina. Pasagerii au mai trecut de un filtru, la poliţia de frontieră, unde s-au verificat actele de identitate. „Apoi, în aeroport nu ne-am mai întâlnit cu nimeni”, adaugă românca întoarsă în ţară.
Înainte să ajungă acasă, mai e însă o provocare. Taximetrul din faţa aeroportului a refuzat drumul pe care îl avea de făcut pasagera revenită în Cluj; şoferul nu se teme de coronavirus, doar că „nu i se merită” – cartierul de destinaţie e prea aproape de aeroport. Tot la mijloacele de transport în comun se ajunge. „Înainte să urcăm, au pulverizat cu dezinfectant. Eram 5-6 oameni”, spune Sabina. Urmează 14 zile de stat la domiciliu. „Sunt izolată acasă, două săptămâni”. Au transmis asta clar autorităţile? „Scria pe declaraţiile acelea, am lăsat date de contact, pentru a putea fi căutaţi acasă. Personalul medical mai şi spunea asta, când apuca. Ceea ce nu am înţeles deloc este de ce ne-au ţinut acolo la aeroport aşa. Adică dacă tot trebuie să respectăm reguli de distanţare, stăm în izolare, facem ce trebuie, acolo ne ţin adunaţi pe toţi într-o încăpere cât un apartament?”, e nedumerită clujeanca.
„Probabil erau şi pasageri veniţi din zone roşii şi atunci au fost prelucraţi în aerogara veche, pentru evaluare medicală”, ne-a răspuns prefectul de Cluj, Mircea Abrudean la întrebările legate de felul în care sunt recepţionaţi pasagerii pe aeroportul din Cluj. Actualdecluj.ro a transmis o solicitare de informaţii privind procedura prin care se lucrează în vreme de pandemie şi reprezentanţilor Aeroportului din Cluj-Napoca. Revenim cu detalii, în măsura în care le vom primi.
