Cum ne raportăm la recomandările Comisiei de la Veneția

Uncategorized by Actual de Cluj - oct. 27, 2018 0 100

În spațiul public se dezbate în ce măsură/manieră ar trebui aplicate recomandările Comisiei. Unele voci din opoziție spun că legile de modificare a CC/CPC trebuie anulate cu totul. Reprezentanții ALDE consideră că propunerea denotă sfidarea sau incapacitatea de a înțelege recomandările Comisiei – recomandări care cer ajustări/modificări nu abrogare in corpore. Refuzând din principiu orice dialog, se ajunge exact la opusul recomandării Comisiei ca modificările să se facă prin consens cât mai larg și să nu se politizeze – transmite ALDE Cluj printr-un comunicat de presă. ”În spațiul public se dezbate de asemenea dacă România „trebuie” să aplice recomandările Comisiei. Unele voci din opoziție privesc aceste recomandări ca o cerință „obligatorie” „din partea Europei”. Aceste voci greșesc – și o fac grav, furnizând prin asemenea retorică alibiuri unui curent anti-european până nu demult absent. Nimeni nu este suveran în România peste lege, Constituție și autoritățile statului. Nimeni nu poate impune din afara țării ce legi se votează în Parlamentul României. Obișnuiți cu atitudinea de subordonați față de impostorii care au clădit acele elemente numite generic „stat paralel”, unii lideri ai opoziției își înțeleg locul în Europa ca subordonați – nu ca membri ai unor națiuni egale între ele” – mai arată ALDE.

Potrivit reprezentanților ALDE, majoritatea solicitărilor Comisiei vorbesc de ajustare sau de clarificare – nu de anulare sau abrogare totală; în fapt Comisia recunoaște necesitatea de principiu a modificării – iar pe unele subiecte își exprimă acordul clar în timp ce pe altele se cere abrogarea. Comisia cere și proceduri legislative mai transparente, cu mai mult accent pe consens. În această ultimă recomandare, ea pornește de la prezumția de bunăvoință a tuturor părților. Se poate din păcate pune întrebarea: ce fel de bunăvoință pot avea autorii sau uneltele protocoalelor secrete și ai abuzurilor pe care chiar Comisia le recunoaște?

În avizul de săptămâna aceasta asupra legilor de modificare a Codului Penal și a Codurilor de Procedură Penală (CC și CPC), Comisia de la Veneția a constatat printre altele:

1. „The Commission further acknowledges that, as it resulted also from the exchanges held during the visit to Romania, there is consensus, including among members of the Romanian judiciary, that there was a necessity to revise the existing provisions”. Așadar, că modificarea legilor justiției și a codurilor era nu doar necesară ci și cerută de magistrați.
2. Comisia constată că unele prevederi ale legii de modificare a CC/CPC trebuie corectate pentru a evita probleme în înfăptuirea actului de justiție și suspiciuni de manipulare a legii în interesul unor persoane („they could significantly impact the criminal justice system and its effective and efficient operation, namely the investigation into, the prosecution and adjudication of various other forms of crime, in particular serious and complex crimes. On the other hand, provisions which seem to raise no concern and even to strengthen legal security may turn out to be problematic in light of pending corruption cases or investigations and amount to ad hominem legislation.”). Mai mult, Comisia notează expresia „legacy of public doubt” pentru a descrie dubiile unei bune părți a populației asupra procesului legislativ pe tema justiției în România. Ideea necesității revizuirii legii de modificare a CC/CPC este de altfel în concordanță cu verdictele recente ale CCR, care de asemenea cer modificări la aceste legi în cadrul procesului constituțional și legal din România.
3. „Some acquittals in high-profile cases of corruption led to the methods used by the prosecution services being questioned. Following the recent disclosure of co-operation protocols signed between the Romanian Intelligence Service and judicial institutions, questions are being raised on the way the anticorruption fight has been conducted. Questions have been raised over alleged interference of the intelligence service within the activities of the Romanian judiciary, and the extent and modalities of such interference.” Așadar, Comisia notează că există dubii despre metodele folosite de procurori în special în legătură cu protocoalele cu serviciile de informații.
4. Comisia notează de asemenea că unii politicieni de rang înalt au încercat să exploateze în interes propriu dubiile de la punctul 3.
5. Comisia consideră că legile de modificare a CC și CPC au fost adoptate într-un interval de timp nepotrivit de scurt în raport cu complexitatea modificărilor aduse. De asemenea, că procedurile modificate îi afectează pe unii parlamentari supuși anchetelor, ceea ce în jurisprudența anterioară a CEDO este un lucru sancționabil. În general, este de dorit ca legile (ale justiției sau oricare altele) să fie adoptate în forme „acceptable for those working in the field” (acceptabile pentru cei care lucrează în domeniu).
6. Comisia critică faptul că la pedepsele cu suspendare se elimină posibilitatea aplicării interdicțiilor complementare (a alege sau a fi ales, a ocupa funcții de demnitate publică).
7. Despre modificările aduse în legătură cu confiscarea extinsă, Comisia propune amendarea pentru a le face mai clare și aplicabile (sau, dacă nu, eliminarea modificărilor).
8. Comisia critică prevederile potrivit cărora se reduc unele perioade de prescriere a faptelor, în special a celor de corupție.
9. Comisia critică redefinirea ariei de acoperire a termenului de „public servant” (funcționar public) ca fiind acum prea limitativ.
10. Despre noile prevederi care permit martorilor să refuze sau să retracteze mărturii, Comisia spune că unele sunt redundante iar altele necesită clarificare.
11. Comisia consideră că este corect ca procurorii să fie sancționați atunci când în declarații publice încalcă prezumția de vinovăție. Totuși, Comisia consideră că trebuie definite mai clar acele situații și că pedepsele trebuie să fie pe linie mai degrabă disciplinară decât cu închisoarea.
12. Comisia recomandă nuanțarea noii prevederi potrivit căreia denunțarea unui act de corupție aduce beneficii denunțătorului doar în termen de un an de la momentul săvârșirii. Mai exact, se cere adăugarea unei soluții pentru cazuri deosebite, în care termenul de un an să poată fi prelungit prin apelare la o instanță superioară. De asemenea, se cere luarea în considerare a ajustării pedepsei (dar nu a anulării) în cazul denunțătorilor chiar și după expirarea termenului de un an.
13. Comisia notează că potrivit tratatelor internaționale trebuie pedepsit traficul de influență și în situații de tentativă, nu doar atunci când s-a materializat («it is irrelevant “whether or not the influence is exerted or whether or not the supposed influence leads to the intended result”») și nu doar atunci când beneficiul este cuantificabil material (se dă exemplul traficului de influență pentru numirea pe poziție eligibilă pe lista de candidați la alegeri precum cele parlamentare). Comisia cere modificarea legii potrivit acestor principii.
14. Comisia critică amendamentele potrivit cărora anchetele privind delapidarea pot fi inițiate doar ca urmare a unei reclamații făcute de partea vătămată; se aduce ca argument faptul că ar fi extrem de greu de realizat actul de justiție în situația în care șeful unei instituții ar putea delapida dar în același timp ar fi singurul care ar putea solicita declanșarea unei anchete penale în acel caz (împotriva propriei persoane). Comisia solicită eliminarea acestui amendament.
15. Comisia notează că este „binevenită” modificarea potrivit căreia abuzul în serviciu se definește strict în concordanță cu cerințele CCR ca referindu-se doar la situațiile în care se încalcă legea.
16. Comisia critică amendamentul potrivit căruia se incriminează abuzul în serviciu doar dacă beneficiarii fac parte din familia vinovatului.
17. Comisia reiterează că în decizii anterioare a solicitat „prag înalt” pentru abuzul în serviciu – dar subliniază că se referea doar la cazuri speciale astfel încât introducerea în lege a pragului este binevenită dar trebuie limitată doar la anumite situații.
18. Comisia notează că termenul de un an permis pentru derularea unui dosar „in rem” este ca principiu acceptabil dar trebuie extins la o valoare mai rezonabilă și în plus trebuie prevăzută posibilitatea prelungirii în cazuri de excepție.
19. Comisia notează că noua prevedere despre cerința de „indicii temeinice” în anchetă reflectă termeni existenți și în alte țări dar necesită explicații/specificări mai clare în lege.
20. Comisia notează că „In Romania, there are credible allegations of an excessive use of wiretapping, including in the framework of protocols of co-operation between the intelligence service and judicial and prosecutorial institutions, which justify adopting more restrictive provisions on its use”. Așadar, Comisia constată acuzațiile „credibile” despre abuzuri săvârșite în baza protocoalelor secrete dintre servicii și procuratură – și acceptă necesitatea ajustării legii pentru a elimina/preveni astfel de abuzuri. Totuși, maniera în care se implementează aceste ajustări este în opinia Comisiei încă insuficient de clară.
21. Comisia consideră că prevederile potrivit cărora persoanele anchetate trebuie informate de acest lucru, ca și prevederile potrivit cărora acuzații pot participa la toate etapele anchetei, sunt pe de o parte deja prevăzute ca principiu în jurisprudența europeană iar pe de altă parte sunt acum formulate prea rigid de noile legi. Se solicită de aceea reconsiderarea respectivelor amendamente.
22. Comisia observă că amendamentele care dau acces inculpaților la toate datele din dosar necesită modificare în sensul în care jurisprudența europeană într-adevăr cere acces dar nu exact în etapele în care îl acordă noile legi.
23. Comisia recomandă ca pentru situațiile în care un judecător nu poate semna motivarea sentinței să se prevadă o modalitate coerentă de soluționare, alta decât anularea cu totul a sentinței.
24. Comisia recomandă o clarificare a aplicabilității noilor amendamente în privința proceselor aflate deja pe rol sau în stadiul de apel, cu asigurarea principiului non-retroactivității.

Comisia de la Veneția este un for consultativ de experți internaționali. Probabil mai mult decât orice alt for național sau internațional, ei au experiență în studiul comparativ al structurii legislative și al efectelor/funcționării acestora în țările UE și nu numai. Această experiență merită privită la justa ei valoare de către orice stat membru. În România opiniile experților sunt prea des date la o parte cu argumente nepotrivite; or, democrația nu înseamnă doar o ierarhie de putere și un efect al votului, ci și responsabilitatea folosirii acelei puteri cu sprijinul celor mai buni experți disponibili în fiecare profesie. Considerăm că opinia Comisiei de la Veneția este o bună ocazie să respectăm conceptele de profesionalism și de expert. Prin urmare, susținem aplicarea cât de concretă a recomandărilor Comisiei.

 

Nici un comentariu