Cum n-a înnoptat Bram Stoker la Cluj în drumul său spre contele Dracula
Istorie by Mihai Prodan - mai 21, 2016 0 2140
Ai auzit de Dracula, una dintre cele mai importante mărci ale României, dar nu știi că protagonistul cărții a vizitat Clujul în drumul său spre contele Dracula, și a mâncat și-un papricaș, ba a și mas peste noapte.
Dacă ai citit cartea, poate ți-a scăpat micul pasaj din chiar debutul acesteia care descrie scurta vizită a autorului în Cluj – denumit în volum Klausenburg – în drumul său spre Bistrița și apoi spre castelul lui Dracula.
Pasajul numără doar câteva paragrafe, precum a fost și vizita protagonistului în oraș, preț de doar o noapte, dar însemnează câteva detalii interesante: ajuns în Klausenburg după căderea serii din drumul Budapesta – Bistrița, acesta a înnoptat la hotelul Royal – care nu există și nici n-a existat vreodată – iar la cină a mâncat pui fript cu boia de ardei copt. „L-am întrebat pe ospătar și acesta mi-a spus că felul se numește <paprika hendl>, și că e o mâncare pe care o să o găsesc pretutindeni de-a lungul Carpaților”.
Dimineața, autorul servește un papricaș, „cu un fel de porridge de mălai, pe care ei îl numeau mămăligă, apoi vinete umplute cu tocătură, o mâncare excelentă, cu numele de impletata”. Am mâncat în grabă, pentru că trenul pleca puțin înainte de opt, sau mai precis ar fi trebuit să plece, căci după ce am tras o goană și am ajuns în gară la 7.30 am așteptat în vagon mai bine de o oră, fără să pornească. Mi se pare că, pe măsură ce mergi mai spre răsărit, pe atât mai nepunctuale sunt trenurile”, notează autorul.
De aici, cartea îl poartă pe cititor adânc în curbura Carpaților, întâi în Bistrița și apoi la castelul contelui Dracula, apoi în Londra și înapoi în Transilvania, fără a mai menționa Clujul.
Totuși merită semnalat și următorul paragraf, care descrie călătoria autorului cu trenul spre Bistrița – e același parcurs de acum, deci putem conchide că acesta a trecut prin Apahida, Gherla și Dej în drumul său. „De-a lungul întregii zile mi s-a perindat prin față o țară ce părea plină de frumuseți de tot felul. Vedeam câteodată orășele sau castele cocoțate pe culmile unor coline cu povârnișuri întocmai ca în vechile ceasloave; altădată goneam de-a lungul unor râuri și torente care, după largile parapete de piatră ce le străjuiau, păreau să amenințe cu mari inundații. Este nevoie de multă apă, care să curgă vijelios, ca să producă revărsări peste maluri. În fiecare gară, mari grupuri de oameni, adesea îmbulziți în tot felul de straie. Unii semănau întocmai cu țăranii de la noi sau cu aceia pe care i-am văzut în Franța și în Germania, cu scurteici, pălării rotunde și pantaloni făcuți în casă; însă alții arătau foarte pitoresc. Femeile erau frumușele, când nu te uitai prea de aproape la ele, dar le dezavantaja talia. Aveau toate mâneci albe mari, de toate felurile, și mai toate purtau cingători late, cu bete, care fluturau ca veșmintele balerinelor, însă, desigur, cu fuste dedesubt. Slovacii erau cei mai ciudați și mai sălbatici dintre toți, cu pălăriile lor mari de cowboy, cu pantaloni bufanți, de un alb murdar, cu cămășile de in alb și cu cingătorile enorme și grele de piele, late de o palmă și țintuite cu alamă. Purtau cizme înalte, cu pantalonii băgați în ele, aveau plete negre și mustăți groase. Erau foarte pitorești, dar nu îți inspirau încredere. Pe scenă, i-ai fi luat numaidecât drept o ceată de tâlhari orientali de demult. Sunt totuși, după câte mi s-a spus, neprimejdioși și mai degrabă sfioși”.
E de știut, de altfel, că autorul cărții, Bram Stoker, nu a pus piciorul în viața lui în Transilvania, necum în Cluj – de unde știa, deci, de hotelul din Cluj, eventual și de obiceiurile de aici? Profesorul de istorie Vladimir Bogosavlievici explică: „Bram Stoker a avut un prieten maghiar, istoric, care cunoștea Clujul și el i-a relatat despre orașul Cluj. Pe aria aceea descrisă în carte erau patru hoteluri. Hotelul Royal din carte s-a numit Parisien, era pe strada Emile Zola pe colț, acela era hotelul în care personajul principal a înnoptat. Dincoace era hotelul Hungaria, acum Transilvania, unde a e sediul facultății de Geografie era hotelul Franz Joszef și mai era un hotel unde acum e centrul de dezintoxicare, care a avut în timp mai multe titulaturi”.
Istoricul care i-ar fi descris Transilvania lui Bram Stoker ar fi Herman Vanberger, cunoscut și ca Arminius Vanbery, profesor universitar la Budapesta. The Guardian spune că acesta e cel care i-ar fi prezentat lui Stoker legenda lui Dracula, la o cină în Beefsteak Club din Londra în 1890.
E drept că nu există nicio informație certă care să lege hotelul Royal din cartea Dracula de vreun imobil din Cluj, mai ales că autorul nici n-a pus piciorul în oraș, dar Bogosavlievici spune totuși că presupunerea sa despre clădirea aceasta are o bază solidă: e situat la distanță destulă de gară pentru a fi parcursă într-o jumătate de oră cu birja – căci protagonistul avea bagaje și deci nu se deplasa pe jos – și avea un nume sonor în acea vreme, „Regina Angliei”. Vizavi era și hotelul Pannonia, actualul Transilvania, dar acesta era mai mic, mai degrabă un han. „Bram Stoker era cetățean englez, sigur l-o fi plasat pe eroul cărții sale acolo, nu în hotelul Pannonia”, spune el, și adaugă – „acesta era un hotel mai în vogă la acea vreme”
