Detaliul neștiut din vechea fortificație a Clujului: cetatea avea ziduri duble, cu un curs de apă și turnuri de apărare, transformate în grădini. ” În locul vechilor șanțuri au rămas străzile”

Un detaliu neștiut de mulți din incinta fortificată a cetății Clujului din urmă cu câteva secole arată că cel puțin într-o porțiune zidul de apărare era dublu, cu turnuri de apărare pe ambele porțiuni, separate de un curs de apă. Puțin timp au rezistat în picioare aceste ziduri exterioare.

În vremea respectivă, spune istoricul Lukacs Jozsef pentru actualdecluj.ro, varianta preferată pentru cucerirea cetăților nu era artileria, ci săpatul unor tuneluri sub zidurile cetății, ce ulterior erau umplute cu explozibil. Aceasta a făcut ca, pentru apărare, să fie săpate tuneluri între cele două ziduri, acoperite cu un curs de apă, așa cum se vede într-o schiță publicată de istoricul Jakab Elek în Istoria Clujului, în urmă cu 150 de ani, și unde se poate vedea și secțiunea de zid exterior:

(zidul exterior și cel interior din partea de vest)

Mai sus un detaliu din pictura care arată cetatea Clujului în secolul XVIII, pictată de Békésy Károly în a doua parte a secolului XIX, aflată acum în patrimoniul Muzeului de Artă din Cluj-Napoca. Se pot observa pe aliniamentul zidului exterior cel puțin trei turnuri de apărare pe această jumătate. Pe harta vechii cetăți – de fapt a doua incintă fortificată a orașului din punct de vedere istoric – se pot observa pe latura de vest un număr de cinci turnuri, dintre care două bastioane de colț și un turn de poartă, Turnul de Poartă din strada Mănășturului. Nu apar date despre zidul exterior, cu cele trei turnuri suplimentare ale sale.

Această porțiune de zid exterior s-ar suprapune actualmente cu întreaga stradă Emil Isac, plus șirul de clădiri ridicate pe latura stângă spre urcare a primei porțiuni din strada Republicii, înainte de intersecția cu strada Avram Iancu.  Bastionul de colț din incinta interioară e încă în picioare, în fundul unei curți aflat la această intersecție. ”Strada Emil Isac nu e altceva decît rămășițele vechiului șanț; în locul vechilor șanțuri au rămas străzile”, spune Istoricul Jozsef Lukacs explică pentru actualdecluj.ro. La sfârșitul secolului XVIII zidul exterior deja dispăruse, la fel și șanțul cetății, pe care locuitorii au început să-l parceleze, cu îngăduința municipalității din acea vreme, transformat în grădini și ulterior în teren pentru construcții.

Care era utilitatea acestui al doilea zid de apărare? Istoricul Jozsef Lukacs explică pentru actualdecluj.ro că acest al doilea zid se întindea pe trei dintre cele patru laturi ale cetății: ”orașul medieval Cluj a fost împrejmuit cu un sistem de fortificații, formate din zidul propriu-zis, un șanț prevăzut cu galerii sau tuneluri subterane, construite din piatră, care aveau rolul să oprească inamicul să sape tuneluri sub zidul de oraș. Urma, pe trei laturi ale orașului, încă un zid, mai scund decât zidul de oraș, pe malul opus al șanțului mai înainte amintit. În fața zidului al doilea mai era un șanț care avea menirea să țină la distanță asediatorii. În acest șanț curgea apa, dar nu trebuie să înțelegem că era un fel de bazin umplut cu apă, ci mai degrabă o albie în care curgea apa unor pâraie: cele două Pâraie ale Țiganilor în laturile dinspre Est, Sud și Vest și Canalul Morii dinspre Nord. Tot aici se revărsau canalele colectoare de pe străzile orașului. Pe laturile cele mai expuse ale orașului, adică spre Est, Sud și Vest au fost ridicate ziduri mai scunde și câteva turnuri de apărare. Despre aceste turnuri sunt puține informații. Mai trainice au fost cele două barbacanele ridicate în fața porților principale: Mănășturului și De Mijloc. În tabloul trimis se vede foarte bine barbacana ridicată în fața porții Mănășturului, precum și cele două ziduri de pe latura vestică a orașului”.

Lukacs mai artă că istoricul Jakab Elek, în volumul I cu imaginile clarificatoare sau explicative la Istoria Clujului, apărută în 1870, publică planul orașului medieval. ”Pe planurile lui se văd cele două rânduri de ziduri și barbacanele amintite. Zidurile mai mici aveau rostul să apere zidurile principale de eventualele tiruri ale artileriei asediatorilor. Între cele două ziduri, altfel spus în „grădina de piatră” a fost cimitir, al doilea loc de înmormântare al clujenilor. Prima fiind împrejurimile bisericilor. Oamenii au început să fie înmormântați în șanțul cetății în sec. XV, și ivoarele menționează faptul că la mijlocul sec. XVI nu se mai putea săpa un nou mormânt fără să fie răscolit unul vechi”. Istoricul adaugă că vechiul șanț se poate distinge și în prezent. ”De exemplu, pe latura nordică a străzii Avram Iancu lățimea parcelelor arată și în prezent lățimea șanțului. ”Jakab Elek publică secțiunea transversală a sistemului de fortificații, în care se vede foarte bine masivul zid principal al orașului, grădina de piatră, zidul mic și șanțul din fața acestuia”, spune Lukacs.

Citește și:

Un bastion al fostei cetăți a Clujului e neștiut de nimeni, chiar dacă e într-o zonă intens circulată și fotografiată

Nici un comentariu

Actual de Cluj