Meciurile de fotbal de pe Cluj Arena ori concertele din Sala Polivalentă din Clujul de acum erau, în evul mediu, schingiurile și execuțiile din piața publică. Și nu oricum: Clujul avea o metodă preferată de execuție iar oamenii ridicau din umeri.

Istoricul clujean Mihai Florin Hasan e specializat în istoria criminalității din Cluj și spune cam ce însemnau execuțiile în oraș: era o formă de distracție pentru public iar percepția cruzimii nu exista. „Execuția publică era un spectacol, lumea nu mergea la teatru, nici la fotbal și n-avea nici sala polivalentă. Oamenii erau în piața publică, în obezi, iar frustrările ți le proiectai pe ei, aruncai cu o varză sau un ou spre nenorocitul care făcuse ceva și ajunsese în oprobriul public”.

Clujul avea și o metodă preferată de execuție, arderea pe rug la foc mic, iar Hasan dă exemplul elocvent al căpitanului Baba Novac – sau în 1467 când o parte din nobilime fost decapitată în centru după ce s-a răsculat împotriva regelui Matia. Care era reacția publicului? Departe de a fi dezgustat, spune Hasan: „face parte din firescul lumii de atunci, ca și cum te-ai uita azi la un meci de fotbal. Era un mod de a te distra, chiar dacă pentru noi pare grotesc”. Nu exista percepția cruzimii? Una e moartea, alta schingiurea: „nu, ținea de normalitate”, spune el. „Cineva murea în familie din varii motive, oamenii mureau chiar și din abcese dentare, la naștere mureau mulți copii. Omul medieval e un pic mai brutal, noi suntem soft. Trăiai sub imperiul morții. Omul medieval percepe viața și moartea foarte aproape una de alta. Erau conștienți că se și moare, conștiența morții era mai aproape de omul de atunci decât de noi”.

Citește și:

Clujul medieval. Două dintre cele mai terifiante execuții publice din istoria orașului

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.