Cum au vrut comuniștii să facă la Cluj o alternativă la centrul istoric, cu o piață cu sală polivalentă și sediu politico-administrativ. Arhitectul care a desenat proiectul: erau centre civice noi, replică a centrelor istorice, ca o realizare a noii societăți socialiste
IstorieTop News by Mihai Prodan - ian. 19, 2019 0 1470
S-a tot auzit – și văzut – despre mutilările urbanistice ale regimului comunist în varii orașe din țară pentru a crea piețe publice, bulevarde sau clădiri de dimensiuni gigantice, în special în capitală, dar nu multă lume știe cât de aproape a fost și centrul orașului Cluj-Napoca să fie ras de buldozere și reconstruit cu o piață publică, un sediu politico-administrativ, o sală polivalentă și altele.
Primul amplasament pentru acest centru civic urma să fie piața Cipariu, dar s-a renunțat la idee din cauza circulației rutiere. Un alt amplasament ar fi fost piața Mărăști, pentru care s-a și organizat un concurs în 1980 în cadrul Institutului Județean de Proiectare Cluj, dar nici acest amplasament n-a fost potrivit. Soluția, atunci – o zonă mai apropiată de centrul istoric, respectiv între actuala piață Avram Iancu, atunci Piața Victoriei, și Calea Dorobanților, atunci bulevardul Nagy Antal. „Acest amplasament prezenta importante avantaje, fiind adiacent la două artere majore de circulație a orașului, având un fond construit slab, cu multe spații libere. Totodată venea să completeze succesiunea de piețe urbane înșirate pe axa est-vest, începând cu piața Mărăști, piața propusă, piața Victoriei, piața Libertății – Unirii – și piața Păcii – Lucian Blaga”, explică arhitectul Sorin Scripcariu în volumul „Cluj-Napoca în proiecte – 50 de ani”. Scripcariu a fost unul dintre principalii autori ai proiectului alături de Adrian Borda, Călin Codrea, Adrian Pais și Marian Bel. Piața urma să fie una preponderent pietonală începând de la strada Pitești până în piața Mărăști.
„Nu erau realiste proiectele”, spune arhitectul Adrian Borda pentru actualdecluj.ro. „Era o perioadă, cum am spune azi, de austeritate, în materie de construcții 90% din investiții erau pentru locuințe, urmând ca școlile, grădinițele, orice altceva să se facă undeva în viitor. Eu cel puțin eram convins că nu se apucă de așa ceva, nici nu erau vremuri pentru asemenea proiecte pentru că se făcea o economie sinistră, se lucra rău. Erau utopii, nu erau de actualitate, astea se făceau la începutul anilor 70 – Satu Mare, Pitești, Baia Mare”. Dar dacă proiectul ar fi fost desenat mai repede, în anii 70, ar mai fi fost realizat? „Dacă era făcut mai repede se punea și în practică, dar în anii 80 se schimbase complet atmosfera. În ’70 proiectele se abordau cu entuziasm, și erau proiecte relativ bune, de exemplu Primăria din Baia Mare e un super-proiect”.
„Această temă făcea parte dintr-un program național, inițiat de conducerea totalitară din perioada respectivă, menit să creeze centre civice noi, replică a centrelor istorice, ca o realizare a noii societăți socialiste”, explică arhitectul. „Centrele civice urmau să creeze spații pentru manifestări publice, adunări populare, defilări, menite să preamărească realizările regimului, aceste piețe urbane generoase urmând să fie susținute de dotări reprezentative, precum sediul politico-administrativ, sala polivalentă, complex hotelier, comerț, alimentație publică, spații de expoziție, instituții și locuințe”.
Poate mai elocvent e un alt proiect similar, cu aceeași destinație, desenat de arhitectul Emanoil Tudose, conform căruia centrul politico-administrativ urma să fie în jurul clădirii Primăriei de acum, întregit cu o Piață a Primăriei. Macheta proiectului, ilustrată mai sus, arată că o bună parte din clădirile din fața Primăriei ar fi trebuit demolate. Însăși clădirea monument istoric în care funcționează Primăria ar fi urmat să fie modificată considerabil iar circulația automobilelor ar fi urmat să ocolească cu totul centrul istoric, printr-o generoasă arteră cu patru benzi. Una dintre clădirile afectate ar fi fost cea de la intersecția străzii Avram Iancu cu Republicii, considerată monument istoric. Aceasta ar fi trebuit mutată în altă parte. În rest – demolări până în zona parcului central. Proiectul – sau mai bine zis variantele acestuia – a fost pus „pe stand by” din cauza unei importante modificări a politicii de construcții la nivel național în acea vreme. Tudose explică pentru actualdecluj.ro: „la un moment dat nu se mai construiau nici măcar școli și creșe, ani de zile, doar locuințe, cămine de nefamiliști și atât. Nici poduri, nici drumuri. Din cauza asta nu s-a mai făcut nimic. La varianta din Piața Cipariu erau demolări minime. Dincoace pe Moților vizavi de Primărie sunt niște clădiri parter și etaj, nu era sfârșitul lumii, erau clădiri oarecare, să știți. Nu erau valori senzaționale. Dar când mergeai pe ideea unei piețe în viața unui oraș erau sacrificii, nu se putea fără. Nu ai cum altfel, nicăieri în lume. Știți cât de des apare o piață într-un oraș? La cel puțin 300 de ani. Acum am văzut că piața Blaga a intrat pe rol și se va moderniza cu pietonale, trotuare, granituri. Știți ce ar fi extrem de interesant? Ca blocurile din anii 60, inclusiv Casa Studenților, să fie modernizate, cu ancadramente, s-ar putea plecând de la Biblioteca Centrală a Universității să apară o piață extraordinară, cu bani extrem de puțini”.
