Închide

Cum a ajuns Florin Piersic actor, cu o poezie recitată în clasă, la Cluj. Și o rugăminte pentru clujeni: ”Opriți-mă, îmbrățișați-mă, și spuneți-mi ”Florine, mai rămâi puțin cu noi”. Și eu vă promit că am să rămân cât timp o să pot”

CulturăTop News by Actual de Cluj - oct. 06, 2022 3 1859

Apreciatul actor clujean Florin Piersic a avut momentul său în această seară în piața Unirii din centrul orașului, unde mii de clujeni s-au adunat ca să îl vadă pe scenă, în deschiderea Zilelor Clujului. Acesta a povestit cum a ajuns actor, după ce colegii de liceu din Cluj l-au împins să dea o audieție, impresionați de modul în care a recitat o poezie în clasă. În final Piersic a adresat o rugăminte clujenilor: să îl oprească pe stradă și să-i ofere o bere, dacă e nevoie și-o plătește singur.

”Eu, de fapt, am debutat la Cluj. O să vă întrebați ”Cu ce ai debutat?”. Cu nimic. Eram student, aproape student, eram elev în clasa a XI-a și nici nu-mi trecea prin cap să mă fac actor. Dar spunând o poezie la sfârșitul anului școlar, toți m-au aplaudat, în frunte cu părinții și profesorii, de colegii mei nici nu mai vorbesc. Și într-o zi aflăm că în Cluj e o comisie de verificare a aptitudinilor la cinematograful de aici din dreapta (…) Atâta trebuie să vă spun, că atunci am fost la această verificare a aptitudinilor împins de colegii mei. Am ajuns în fața dumnealor, m-au întrebat ”Vrei să te faci actor?”.

Zic ”Nu”.

Ăia au rămas cu gura căscată, ”cum adică ”nu”, păi atunci ce cauți aici?”.

”Păi, eu zic, vreau să mă fac ori preot, ori medic veterinar”.

”Păi atunci ai nimerit greșit aici”.

”Nu, m-au adus colegii mei de la școală că am terminat liceul acum doamnelor și domnilor, că erau mai mulți acolo în comisie, printre care doamna Elena Negreanu, regizoarea, și spun ”am spus o poezie și dacă se poate v-aș spune-o și dumneavoastră”.

”Dă-i drumul”.

Am spus poezia pe care am spus-o și în liceu la sfârșitul anului, și mi-au spus ”Da, e bine”.

(…)

Am rămas acolo, atâta pot să vă spun că imediat a apărut într-un ziar, doamna Virginia Drăgoi, actriță la Teatrul Național din Cluj la vremea aceea, a venit la mama și a spus ”Știi ce scrie în ziar? Că din 214 candidați la cinematografie și teatru au reușit trei: Pia Plosca, Lucian Flămând și Piersic Florin”.

Eu când am auzit zic ”băi, nemaipomenit, auzi, pe mine m-au ales ăștia. Formidabil!”. Și așa, dragii mei, m-am hotărât să mă duc la Institutul de Cinematografie din București și să dau examen acolo, pentru că aici în Cluj luasem nota maximă.

Acum dvs. mă puteți să mă întrebați ”Dar de ce se dădea examen?” Păi vă spun eu, toți care doreau să urmeze Institutul de Teatru sau de Cinematografie, că erau unificate, toți trebuiau să dea examen în primul rând în orașele mari ale României, era un fel de verificare a aptitudinilor pentru această provesie. Constanța, Craiova, Iași, Timișoara, Cluj, și așa am ajuns eu să dau examen la București. Dar ăsta e numai începutul, pentru că vreau să vă spun, la Cluj, aici la Teatrul Național un coleg de-al meu de mai târziu, Victor Moldovan, actor al teatrului clujean care mai târziu a venit la București, m-a propus regizorului Ion Dinescu, care mă cheamă acolo și spune ”măi puștiule, avem aici o piesă, se cheamă ”Pentru fericirea poporului”.

”Da, și?”.

”Și te-a propus un actor de aici de la noi, că a zis că tu ești așa, și mare.. Zic ”Nu-s așa mare”, – între noi fie vorba eram slăbuț de nu-i adevărat pe vremea aia, mă țineam și atunci de femei să nu cad. Or asta am vrut să spun, m-a propus și-a spus ”Ai o singură replică, trebuie să zici ”Să facem grevă!”. Zic ”bun, spun”.

”Ia zi, să facem grevă!”.

”SĂ FACEM GREVĂ!”.

”Bravo, puștiule, e foarte bine, așa e”.

Și am început să mă duc din când în când la teatrul național, toți actorii de acolo pe care atunci îi iubeam extraordinar, pentru că-i vedeam jucând. Clar este că am intrat în acest spectacol, în care strigam ”Să facem grevă!” și vine premiera. Toți erau emoționați, înnebuniți, pe vremea aceea – asta e, eu vă spun tot ce știu – era prim-ministru, cred că nu greșesc pentru că în general nu greșesc niciodată, era Petre Groza. Toți erau agitați, îmi spuneau mie

”Știi mă cine e în sală?”.

Zic ”Cine?”

”Petre Groza”.
Zic ”mă doare în cur, și ce dacă e Petre Groza, ce, ăsta joacă în locul meu? Eu trebuie să spun replica ”Să facem grevă”. Copii, m-am pregătit extraordinar să intru, stăteam în culise, toți figuranții, toată scena era plină și eu trebuia să sar o masă, de unde să strig. Nu mai spun că acasă, pe strada Bolintineanu 10 în Mureșanu, eu eram cel care striga toată ziua

”SĂ FACEM GREVĂ!”

Și veneau vecinii, și spuneau mamei mele ”Doamna Veruța, de ce strigă Florin ăsta ”Să facem grevă”, vine miliția și-l arestează”.

Mama spunea ”Știți, el o să joace într-o piesă în care trebuie să strige ”Să facem grevă”, ”Aa”, zice, ”am înțeles”.

În seara aia mi-a făcut semn regizorul,

”Intră!”.

Am intrat, am sărit – jucam basketball pe vremea aia – am sărit pe masă, dar în clipa aia pentru atâtea repetiții câte făcusem s-a răscrăcit masa aia și am căzut aici unde mă doare și acuma numai când mă gândesc ce căzătură am putut să am, s-a rupt masa, ce să mai fac grevă? Eu am spus ”să facem grevă” , că mă durea curul de nu-i adevărat. Cortinierul nu trage cortina, ăia din scenă toți râdeau, și eu am rămas ca să intre Poliția, dar atunci îi ziceau Miliția, și toți ăia care trebuiau să-i bată pe muncitori nu i-au mai găsit că toți au fugit afară și eu am rămas singur, care am fost ciomăgit extraordinar, m-au bătut ăia de nu-i adevărat, nu chiar de-adevăratelea dar m-au bătut.

M-am dus acasă, mama mi-a spus

”Vai Florinel, ai fost extraordinar! Ai fost grozav, dar dacă în fiecare zi ai căzut așa nu te mai văd niciodată”.

Zic ”Tată, tu ce zici?”.

”Mă băiete, fă-te mă doctor veterinar mă, ce cauți tu acolo printre ăia mă, nu ai văzut ce te-au bătut de te-au înnnebunit”.

Ăsta, dragii mei, a fost debutul meu la Teatrul Național din Cluj.

Aflat pe o scenă în piața Unirii, Florin Piersic le-a spus celor prezenți despre cum în urmă cu peste 60 de ani, ”65 de ani, puteți să credeți? Acum 65 de ani”, la balconul hotelului Continental din piață se afla împreună cu Jean Marais, în fața unei piețe pline de fani, în timp ce filmau la Cluj prima coproducție româno-franceză, ”Șapte băieți și-o ștrengăriță”, despre care actualdecluj.ro a relatat amănunte și o fotografie în exclusivitate:

Filmul turnat la Cluj, cu Florin Piersic, Jean Marais și fiul lui Charlie Chaplin, în topul celor mai vizionate filme românești din toate timpurile: ”par, pentru epoca respectivă, episoade de science-fiction”

 

În final Piersic a făcut un apel clujenilor, să-l oprească pe stradă și să-i ofere o bere. Dacă e nevoie și e prea scumpă, o plătește singur. ”Dumneavoastră să vă bucurați că încă ne întâlnim pe străzile Clujului și putem să ne vorbim, și chiar vă rog, pe mine nu mă deranjează, opriți-mă, invitați-mă la o bere, că nu costă așa de mult și chiar dacă costă o plătesc eu. Dar opriți-mă, îmbrățișați-mă, și spuneți-mi ”Băi Florine, mai rămâi puțin cu noi”. Și eu vă promit că am să rămân cât timp o să pot”.

Piersic a fost aplaudat în picioare de cele câteva mii de persoane prezente în piață în momentul în care a părăsit scena.

3 comentarii

  1. Va iubim maestre! Sa fiti sănătos și iubit și alaturi de noi, încă multă vreme!
    Ascultăm cu drag povestirile dvs. Ar trebui adunate într-o colecție si publicate!

Scrie un comentariu

Articole similare