Cercetătorii clujeni investighează cum i-au făcut inegalitățile socio-economice și de stare civilă pe transilvăneni să trăiască mai mult, prezintă concluziile la MIT. În sec. XIX la 4 căsătorii încheiate 3 erau dizolvate prin deces

Cercetătorii clujeni de la cea mai mare universitate din țară după numărul de studenți investighează inegalitățile socio-economice și de stare civilă în privința longevității adulților în Transilvania, înainte de primul război mondial, și arată care sunt concluziile.

O echipă de cercetători din cadrul Centrului de Studiere a Populaţiei și din cadrul Facultății de Istorie și Filosofie a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca anunță că a publicat un articol într-o revistă academică editată la Massachussets Institute for Technology (MIT Press) prin care au urmărit investigarea inegalităților socio-economice și de stare civilă în privința longevității: mortalitatea adulților în Transilvania între anii 1850-1914.

Primele rezultate ale cercetării despre mortalitatea adulților în Transilvania, între 1850 și 1914, au fost prezentate în cadrul prestigioasei conferințe de demografie istorică organizate la Pécs, în Ungaria, în iunie 2019. Articolul investighează mortalitatea adulților în Transilvania, între mijlocul secolului al XIX-lea și debutul primului război mondial. Cercetătorii au utilizat un număr de 6.719 cazuri extrase dintr-o bază de date pentru bărbații și femeile care au avut 24 de ani și peste la momentul decesului, prag ce marca intrarea în rândul adulților majori conform legislației civile a epocii. Studiul a analizat tipul localității în care au trăit aceștia, timpul istoric, statutul socio-economic și cel marital. ”Rezultatele obținute au indicat că trecerea de la un regim demografic vechi, grevat de tot felul de crize de subzistență, către o perioadă ceva mai stabilă și procesul de industrializare, au avut consecințe importante pentru perspectivele de supraviețuire ale bărbaților și femeilor transilvănene”, arată universitatea clujeană. ”Dacă între 1850 și 1880 mortalitatea adulților a fost influențată mai ales de multiplele crize de natură epidemiologică, ulterior, între 1881 și 1914, diferențele în longevitate au fost atribuite în principal dezvoltării economice și aspectelor legate de aceasta”.

Din studiul cercetătorilor clujeni:

În 1850, Transilvania era una dintre cele mai subdezvoltate provincii din Imperiul Habsburgic. Puținele industrii în funcțiune foloseau tehnici rudimentare și furnizau doar produse care satisfaceau nevoile piețelor locale. Chiar dacă sectorul a suferit numeroase schimbări pozitive – în special în siderurgie (fier și oțel), minerit și producția de alimente – între 1867 și 1873, criza economică din 1873 a determinat o regresie până la sfârșitul anilor 1880. Între 1850 și 1880, Transilvania se afla încă în prima fază a dezvoltării industriale, intrând în a doua fază doar după ce o tranșă de măsuri legislative a susținut creșterea industrială în 1881.

Analiza datelor obținute din baza de date istorică a populației din Transilvania pentru perioada 1850-1914 confirmă faptul că clasele sociale din localitățile aflate în curs de industrializare au fost supuse inegalităților în ceea ce privește mortalitatea adulților și că, începând din anii 1880, adulții cu ocupații agricole și semi-calificate aveau o probabilitate mai mare de a trăi mai mult.

Căsătoria a avut un efect protector pentru bărbați, deși nu pentru femei, indiferent de timp și loc. Între 1850 și 1880, mortalitatea adulților a fost influențată de multiple crize de mediu și epidemiologice, în timp ce între 1881 și 1914, diferențele de longevitate au fost atribuite în principal dezvoltării economice și activităților asociate acesteia. După anii 1880, perspectivele de supraviețuire atât ale bărbaților, cât și ale femeilor s-au îmbunătățit.

Mai presus de toate, o caracteristică comună a vechiului regim demografic, aproximativ între 1850 și 1880, a fost mortalitatea ridicată care a afectat viața de familie, generând dizolvarea multor căsătorii. Documentele transilvănene arată că, în 1882, județul Alba de Jos a înregistrat 1.755 căsătorii și 1.310 dizolvări din cauza morții unuia dintre parteneri.

În județul Cluj, cifrele corespunzătoare au fost 1.930 și 1.582, în Mureș-Turda, 1.728 și 1.315, iar în Turda-Arieș, 1.370 și 1.029.

Cu toate acestea, de departe majoritatea oamenilor erau căsătoriți și, în unele părți din Europa de Vest, societatea considera căsătoria ca o condiție prealabilă pentru fericire, securitate, siguranță, statut social și, cu siguranță, reproducere. În societatea transilvăneană, căsătoria a oferit indivizilor un „loc printre oameni”: înființarea unei familii a însemnat atingerea pragului de maturitate și stabilirea unor legături mai strânse cu alte familii și comunitate în general. Dincolo de implicațiile sociale, căsătoria a avut și efecte inevitabile asupra vieții individuale. Cercetările anterioare au stabilit că persoanele căsătorite erau mai puțin expuse pericolului de moarte, în special bărbaților. Femeile nu au fost atât de norocoase; statul inferior pe care societățile tradiționale le-au atribuit încă de la naștere a persistat pe tot parcursul vieții.

Aici studiul

Nici un comentariu

Actual de Cluj