Cel mai în vârstă absolvent de Bac, în Cluj, are 57 de ani și a fost sculer-matrițer la Sinterom. „Este o reală provocare să termini liceul la 57 de ani. Sunt bariere psihologice și culturale mai mult decât intelectuale”

Cel mai în vârstă absolvent de bacalaureat din Cluj e un fost sculer-matrițer la Sinterom care s-a întors pe băncile școlii după trei decenii.

Gavril Moldovan are 57 de ani și se consideră un autodidact: stă mărturie, spune el de exemplu, faptul că a citit toate romanele din programa la limba și literatura română pentru examenul de bacalaureat într-o lună, dar nu numai. Spune că citește foarte mult, anul trecut de exemplu a citit 40 de cărți, și a făcut și o facultate în Chicago, dar pentru că nu avea diploma de bacalaureat, nu a putut încă să-și susțină examenul de licență.

Gavril Moldovan: „la vremea mea am încercat, când am terminat clasa a 10-a, să susțin examenul de treaptă pentru liceu dar s-a întâmplat să nu reușesc. Ca o curiozitate eu am învățat bine în școală, am fost primul din clasă. După examen am renunțat, dar am studiat destul de mult informal. Am făcut profesionala, am muncit, am mai studiat, am și alte diplome nerecunoscute de statul român pentru că nu aveam bacul. Am terminat profesionala, sculer matrițer, după care m-am angajat și am muncit în fabrică până în 1992, la Sinterom. O perioadă am avut o firmă pe care după vreo 4-5 ani am închis-o și în 1994 am început să lucrez în zona teologică. De atunci până azi lucrez în această zonă, educație teologică. De 3-4 ani m-am gândit să dau din nou examenul. Aveam puțin timp liber și mi-a permis să încerc să finalizez liceul. Când au aflat copiii mei că am luat bacul glumeau cu soția mea și întrebau „unde îl înscriem” pentru că așa am făcut și eu cu ei”.

Moldovan a obținut media finală 7,65 la examen dar e foarte nemulțumit de nota primită la limba și literatura română, 5,70, pe care a contestat-o dar după rezolvarea contestației nota a rămas neschimbată. „Pentru mine pregătirea pentru examen nu a fost grea, pentru că îmi place să citesc, studiez mult, zilnic citesc și nu a fost foarte greu să mă pregătesc dar a fost un efort să mă pregătesc pe domeniile care se cereau la bac – română, istorie și geografie. A trebuit să mă familiarizez cu tematica, cu programa, în ultimul am am citit toate romanele de la limba română, o lună am stat și am citit romanele, la geografie am învățat doar două zile și am luat cea mai mare notă, 9,75. La română nu sunt mulțumit de notă. Trecând prin școală și în special prin bac am constatat că suntem foarte în urmă cu metoda de lucru și de examinare. Bunăoară la limba română eu am făcut o lucrare – pot fi subiectiv, e adevărat – chiar bună, care merita cel puțin 8, și mi s-a dat 5,70 pentru că dumnealor au acoperire în matricea cu care corectează. Însă constatarea mea, și am spus-o și la examen și la liceul unde am fost, e că această metodă nu face altceva decât să pregătească viitori plagiatori. În special la română ești aproape obligat să reproduci ceea ce au spus alții, interpretarea altora, or iertați-mă, în orice operă literară poți să ai „n” variante de interpretare, după cum simți sau înțelegi în momentul respectiv. Chiar am întrebat, în Ministerul Educației cine are varianta corectă de interpretare? Nimeni. Atunci de ce nu a fost acceptată interpretarea mea, una originală?”. Întrebarea e legitimă și a fost ridicată în numeroase rânduri de absolvenți în ultimele decenii. Nota însă a rămas la fel, chiar și după contestații: „a fost 5.70, după contestație a fost 5,70, ca și cum n-ar fi corectat-o nimeni”.

În final, adaugă Moldovan, nu e deloc ușor acest demers, mai ales pentru cineva care se întoarce pe băncile școlii după trei decenii. „Nu este ușor în primul rând să te decizi să te angajezi la un asemenea efort, și mai mult decât efortul, în prima instanță este un orgoliu pe care trebuie să treci, „la vârsta mea să mă duc cu cei care ar putea să îmi fie copii, ori să am profesori care ar putea să aibă vârsta copiilor mei, etc”. Apoi mai este orgoliul de a te lăsa examinat de cei care sunt mai tineri decât tie. O altă greutate este să îți faci loc în programul cotidian, să renunți eventual la anumite tabieturi și să mergi la școală, și nu doar să mergi, dar să și înveți. Este o reală provocare să termini liceul la 57 de ani. Sunt bariere psihologice și culturale mai mult decât intelectuale”.

Gavril Moldovan are șase copii, toți adulți – un medic chirurg, o mămică, doi informaticieni, un proprietar de firmă de imobiliare și un muzician.  „Am decis să termin și această școală, să am bacul. Am făcut acest lucru mai mult pentru copiii mei, dacă vor fi întrebați vreodată ce școală am, să poată răspunde”.

Nici un comentariu

Mihai Prodan

Ziarist din 2001. Licențiat în jurnalism din 2004, master în comunicare din 2006. Specializări la Reuters în Londra și Institutul Internațional pentru Jurnalism în Berlin.