Cântările din Clujul secolului al XVIII-lea. „Câtu-i țara Ungurească, nu-i ca fata rumânească”

O carte cu cântece câmăpenești tipărită în la Cluj în anul 1768 se află în custodia Bibliotecii Academiei Române și oferă o sumedenie de informații despre perioada de atunci.

Autorul ar fi un „holtei” îndrăgostit până peste cap. În special de românce, cele mai frumoase dintre toate, așa cum mărturisește chiar el. Traducerea e oferită de /tiparituriromanesti.wordpress.com, după cum urmează:

„Cântieci câmpeniești cu glasuri rumuniești. Făcute de-un holtei câmpian pintru voia fetilor, nievestilor și celora cui se potrivesc și cu alții se izbesc. Tipirt în anii Domnului 1768″. Așa arată prima pagină. Autorul prezintă serie impresionată de cântări câmpenești ale vremii, exersându-și condeiul prorbabil din propriile-i experiențe.

Cântec după ibovnica scăpată

D’îngă apa Someșului,
Cătră valea Mureșului,
Jumătatea sufletului,
Mi-a dus draga în sânul lui.

Îi frumoasă ș’lată-n șele,
Ca omătul albă-n piele,
Păru-mpletit cu petele,
N-are-n purtatu-i greșele.
Cu ochii mierii și luminoasă,
În trup naltă, sănătoasă,
De cuvânt rău lăcrămoasă,
La sufletul meu frumoasă.

Are de bumbac rochie,
Albă de jolj și zăghie,
I se șeade la fetie,
Poartă-n sânul ei drăcie.

De nu s-ar fi arătat
Hodină mi-ar fi lăsat,
‘S cu inima supărată.

Frumosul ei n-aș fi crezut,
Fața de nu aș fi văzut,
În acest rău n-aș fi căzut,
Cu hodina aș fi șezut.

Când o văzui că se duce,
În inima-mi peatră-mi puse,
Jucăria mea ea fuse,
Vai, la ce rău că mă duse.

L-oi căta de-oi mai trăire,
De-o fi viu și n-oi pierire,
De mi-a fi ea de știre,
Alte-n lume n-oi iubire.

Cărora le plac fetele și rumâncile

Dragoste tinerele
Nu se fac din miere, ele,//
Da, din buze subțirele
Și din grumazi cu mărgele.

Câtu-i Țara Ungurească,
Nu-i ca fata rumânească,
Taie cine ce grăiască
Și batăr cum le ocărască.

După fata de rumân
Dorul mă strică și chin,
Cu dragostea iei îs plin
Când mă uit la țâțe-n sân.

De când maica m-o născut
Holtei de când am crescut
Multe răle-am petrecut
Și rumâncile m-o plăcut

Vai suflet a mea (Irină) Savină,
Pintru tine n-am hodină,
În brațul badei șezi, vină
Și rămâi cu min’la cină.

Și când o văd îmbrăcată,
Cu cizme roș încălțată,
Capu cu flori încărcată,
Inima-mi stă mai crăpată.

Cu brâu roșu când să-ncinge,
La obrazi-i plin cu sânge,
Cu dragostea ei mă-nvinge,
Sufletu-mi pintru ea plânge

Nu-i bătrână, nici veche,
Are cercei în ureche,
Îi cu haine îndilete,
Trag după ea dor și sete.//

Poale albe și spălate,
Zaghii pestriți și tărcate,
Din două laturi legate,
La trupul ei așezate.

Iubitu-le-am și le-oi iubire,
Mi-au plăcut și le-oi omenire,
În lume cât oi trăire,
De ele nu m-oi ferire.”

Transcrieri din:
Dan Horia Mazilu (coord.), Literatura română medievală, București, 2003.
Cântece câmpenești cu glasuri rumânești. Cluj. 1768. Ediția a IV-a îngrijită și prefațată de Mircea Popa, Cluj, 2008.

Imagine: dacoromanica.ro

Nici un comentariu

Actual de Cluj