Artistul Adrian Ghenie stabilește un nou record în materie de vânzări. Ultima sa lucrare a fost vândută cu peste 9 milioane de dolari!
CulturăTop News by Catalin Suciu - oct. 07, 2016 0 683
Un nou record pentru piața artei contemporane, după ce tabloul unui artist școlit în Cluj a fost vândut joi (6 octombrie) cu 7.109.000 de lire sterline, adică peste 9 milioane de dolari.
Lucrarea „Nickleodeon” realizată de Adrian Ghenie în 2008, a fost vândută de casa Chirstie’s, în Londra, cu peste 7 milioane de lire sterline, după ce prețul estimat era la 1,5 milioane. Tabloul a ajuns în colecția unui cumpărător anonim, care a lictitat prin telefon, a anunțat presa britanică. Lucrarea a fost expusă și în România, la Muzeul Național de Artă Contemporană în perioada 2009-2010.
În luna februarie a acestui an, Adrian Ghenie își stabilise precedentul record în materie de vânzări, după ce lucrarea sa „Flori de floarea soarelui” a fost vândută cu 3,11 milioane de lire sterline, aproape 4 milioane de euro. Tabloul a fost realizat în 2014, la un an după ce Ghenie a ales să se mute de la Cluj și să se stabilească la Berlin. Aici a fost de altfel expus și tabloul, la galeriile Judin, care l-au cumpărat, după care a fost expus și în Malaga, la Centro de Arte Contemporaneo.
În 2015, Ghenie a vândut tabloul “The fake Rothko” cu 1,42 milioane de lire sterline, sau 1,78 milioane de euro, tot la Sotheby’s.
Adrian Ghenie e un exponent al aclamatei “Școli de la Cluj”, puternică pe piața artei contemporane în ultimii ani. Născut în 1977 la Baia Mare, a absolvit Universitatea de Artă și Design din Cluj în 2001. E unul dintre co-fondatrii galeriei Plan B din Fabrica de Pensule, alături de Mihai Pop.
CITIȚI ȘI: Curator și istoric de artă, la New York: ce face “școala de la Cluj” să dea tonul în arta contemporană a lumii
De ce se vând tablourile lui Ghenie cu milioanele de euro? Un specialist în “școala de la Cluj” explică
Cristian Neagoe, fost colaborator al lui Adrian Ghenie, a postat pe pagina sa de Facebook câteva explicaţii despre piaţa de artă, după apariţia informaţiilor referitoate la vânzare. Le redăm şi aici:
„Cum să nu te bucuri că lucrările lui Adrian Ghenie sparg constant recordurile de pe piața internațională de artă? Cea mai recentă lucrare a românului vândută de Christie’s a stârnit o adevărată cursă între cei prezenți la licitație, care au sărit să ofere cel mai bun preț, săltând de patru ori valoarea tabloului față de estimarea maximă inițială. „Nickelodeon” a fost până la urmă cumpărat de un colecționar european cu 9 milioane de dolari.
Pare imens și este imens, mai ales pentru un artist român care încă nu a împlinit 40 de ani. Dar ca fost colaborator și apropiat al lui Adrian Ghenie, cred că e necesar să sparg Mitul Nr. 1 cu care artistul se confruntă zilnic (și mai ales în zilele când o ia razna lumea pe la licitații)”, scrie Neagoe.
Explicaţiile postate de Cristian Neagoe:
„ BANII DIN TRANZACȚIILE DE PE PIAȚA SECUNDARĂ DE ARTĂ NU AJUNG LA ARTIST, CI LA VÂNZĂTOR
Procesul e următorul:
1. Artistul creează o lucrare.
2. Lucrarea e vândută direct de artist sau de galeristul său. Banii sunt de obicei împărțiți 50%-50% între artist și galerist.
3. Cumpărătorul o ia fie pentru plăcerea personală, fie pentru a o vinde mai departe profitabil când cota artistului a crescut suficient.
4. Aici ajungem la Piața Secundară de Artă. Ce-i aia piață secundară? E locul unde se fac tranzacții cu lucrări care au fost vândute cel puțin o dată. Târgurile și casele de licitații sunt spațiile predilecte unde se desfășoară tranzacții pe piața secundară. Uite aici un articol care explică mai în detaliu ce-i aia „secondary market”: http://hyperallergic.com/20321/wtf-is-the-secondary-market
5. Prețul inițial de vânzare (direct din studioul artistului sau din galerie) e de obicei de zeci de ori mai mic decât prețul cu care o lucrare ajunge să fie vândută la marile case de licitație.
6. Doi jucători domină piața caselor de licitație: Sotheby’s și Christie’s. Ele selectează foarte atent lucrările pe care le vând, aduc pe scenă doar cele mai importante sau vandabile nume și fac din licitație un spectacol în sine.
7. Banii sunt încasați de colecționarul sau dealer-ul care a vândut lucrarea, minus un comision pe care îl primește casa de licitații.
8. Dacă un artist sau o galerie are o firmă înregistrată în Uniunea Europeană (prin care vinde lucrări), legislația europeană (care variază întrucâtva de la o țară la alta) nu permite artistului să primească mai mult de 12.500 euro din prețul cu care a fost vândută o lucrare pe piața secundară de artă — oricât de mare ar fi acest preț (vezi https://goo.gl/qMRjAQ). Cu banii ăștia, artiștii de calibrul lui Ghenie reușesc cel mult să-și plătească niște impozite.
9. Pentru artist, singurul câștig indirect al acestor tranzacții fabuloase este o creștere a cotei de piață. Dar cota de piață e ceva extrem de sensibil și de efemer. Artistul poate ieși rapid din grații dacă nu mai „performează”, cam așa cum se întâmplă și cu fotbaliștii (apropo, nici fotbaliștii nu primesc sumele imense care se vehiculează la transferurile dintre marile cluburi — poate așa e mai simplu de înțeles pentru trusturile de presă din România).
În 2008, când Ghenie realiza „Nickelodeon”, cota lui de piață era mult mai redusă. Chiar și acum, când e unul dintre cei mai cunoscuți artiști în viață din lume, Ghenie vinde o lucrare cu câteva zeci sau sute de mii de euro. De pildă, ca să participe la subscripția națională pentru „Cumințenia Pământului”, Ghenie a donat o lucrare care a fost vândută de Galerie Thaddaeus Ropac cu 100.000 euro. Peste câțiva ani veți auzi, poate, că a fost revândută la licitație cu 11 milioane de euro — cât „Cumințenia Pământului” a lui Constantin Brâncuși„
